3,455 matches
-
A zis Dumnezeu: «Să se facă luminători!». Și a făcut Dumnezeu pe cei doi luminători (Fac. 1, 16). — Cine a spus și cine a făcut? 39 Tâlcuirea Pr. Stăniloae: În Fiul se revelează lucrarea gânditoare interioară a Tatălui, cum se revelează în mână lucrarea interioară a omului; Gândirea e Fiul, prin Care Se revelează Tatăl Lui însuși. Tatăl nu poate gândi și lucra ceva fără acest al doilea Ipostas al gândirii și lucrării Sale. Dacă Cuvântul e revelarea în tot felul
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
doi luminători (Fac. 1, 16). — Cine a spus și cine a făcut? 39 Tâlcuirea Pr. Stăniloae: În Fiul se revelează lucrarea gânditoare interioară a Tatălui, cum se revelează în mână lucrarea interioară a omului; Gândirea e Fiul, prin Care Se revelează Tatăl Lui însuși. Tatăl nu poate gândi și lucra ceva fără acest al doilea Ipostas al gândirii și lucrării Sale. Dacă Cuvântul e revelarea în tot felul a Ipostasului-obârșie, totul se face prin Cuvântul ca revelare a Tatălui. (n. s.
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
că jertfele aduse de România pe teatrul de război sunt neînsemnate comparativ cu ale Rusiei: Nu voim să relevăm întrebarea care din cele două state e datornic celuilalt; dar i-am sfătui pe confrații noștri din București să n-o reveleze nici ei." E aici o altă amenințare, oglindită în neacceptarea României la negocieri, ca parte beligerantă, și refuzul de a i se oferi despăgubiri de război, toate cuvenindu-i-se, firește, Rusiei. Culmea ironiei e că imperiul se vede nedreptățit
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
de cuvântul eminamente propriu, atotcuprinzător, suprapus limbajului tocit, așezat ori copleșit de ambiguități. Ceea ce așteaptă întrebătorul, veghetor descurajat de polivalența sensurilor, e o certitudine ultimă, un suflu inițiind în dialectica internă a realităților, în insolitul cosmo-sacral; din păcate cuvântul nu revelează, ci ascunde sacrul. Vizând esența ultimă, adică absolutul, cuvântul năzuit de Blaga în excepționala-i Ardere se vrea un cifru magic, omnipotent, atoatelămuritor, în stare să sfărâme interdicțiile de orice fel ale comunicării: "sunet de-argint, de foc", înlesnind "ritul
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
vrea (și este) o sinteză de viață, de gândire și plăsmuiri, un mod de inserție într-un timp unificat și, concomitent, introducere într-o axiologie universală. Toate acestea sunt de găsit în infinitul unui text persuasiv,spectacol inițiind, provocând și revelând. Deși Faurul, centru al lumii, vorbește în nume propriu, el crede în participarea mai mult decât simbolică a lectorului respectiv. Câtă vreme poezia se întemeiază pe esențe, pe constante și variabile, pe analogii și invenție, destinul ei e asigurat. Nu
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
formă geometrică perfectă. Vorbind despre sine (Al meu suflet, Psyche), impacientul Nichita se plasa (structural) sub semnul focului -, al focului primordial; de un astfel de foc "depinde căldura sau răceala poeziei" de el și de "verbele" lui. Unii și-au revelat identitatea sub impulsul apei (Eminescu, Shelley, Elytis), ori sub acela al pământului. Individualități repetitive, mulți au scris în interiorul unui limbaj consacrat, stabilizat, impersonal, operând cu esențe gata-făcute; aceștia, numai continuatori, s-au topit netulburați în matca înaintașilor. La poetul Elegiilor
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
frunze (...) / ne vom aminti de un deal, deal pe care atât l-am iubit". Și localizarea (fie ea ironică) în Țicăul rezidentului Creangă e tot de nuanță naturistă: "Să păstrăm amintirea patriarhală a nopții aceleia calde, în care / ni se revelă de sub sălcii prelung plângătoare, hipnotic sclipind ca-n adânc de oceane, / Țicăul guvernat de lună (...) / să nu plecăm fără a ne aduce aminte / de zarzărul roz de pe strada Săvescu..." (În amintirea). În alt context, apelativele neadumbrite din Odă crepusculară "Fermecătoareo
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
în extaz", "plasma originară a lumii", "retina pură", "sensibilul încremenit", "ombilicul dintre scrisul meu și neant". Variațiuni pe aceeași temă! Ciudata arătare (transumană) receptează, focalizează și reverberează la modul extatic, acționează în plan temporal și spațial; se ascunde și se revelă; ochi consubstanțial, totuși, omenescului. Imperceptibil aproape, cu pași mărunți, se infiripă o filozofie subiectivă, un fantastic al relațiilor obscure; imersiunea în mysterium reclamă un ceremonial textualizant, nu o dată grotesc, deliberat ilogic. Un murmur difuz,subtextual, se proiectează în fantastic. Câte
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
este întrebat : "Tu ești... Răspunsul este același : "Eu sunt". Putem deci cunoaște Adevărul în măsura în care putem spune și noi "Eu sunt", în măsura în care ne identificăm cu Sinele divin, care este real, etern, indestructibil, nu cunoaște nașterea și nu cunoaște moartea. Adevărul se revelează după capacitatea de înțelegere a fiecăruia. El este Unu, non-dual, Conștiință pură, realizabil în stare de sălășluire-în-Sine. Tindem către o cunoaștere superioară, care să meargă dincolo de lumea "fenomenală" și de epoca modernă, încercînd să se reunească cu existența, și eliminînd
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
putea alege fie să ne bucurăm de roadele faptelor noastre bune, fie să suportăm consecințele celor rele și că adevărații înțelepți aleg a doua oportunitate, fără de care nu s-ar putea bucura de prima, în infinit, de iubirea Domnului, cea revelată pentru iubire inimii nemărginite. Ecleziastul spune că "Inima omului înțelept se află în partea dreaptă, iar cea a neștiutorului, în stînga". De fapt, vrea să sugereze un proces de dezmărginire, care face posibilă realizarea Existenței Unice Infinite, în care nu
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
viu și armonic, fecund. Frumusețea doar este, dar intuirea frumuseții e survenire fundamentală, e, în același timp, un proces și un fenomen lăuntric și universal. Ființa este starea de neascundere care survine", cum spunea același Heidegger. Ființarea și omul se revelează. Astfel, lumea se umple de lumină și omul istoric asemeni, devenind "un loc de deschidere" luminatoare, capabil de cunoaștere întru ființă, de evoluție întru frumusețe. Frumusețea îi iese întru întîmpinare, pornind din nimic. Ea nu este "instituită" de om, ea
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
față. Ar fi ca și cum l-aș vedea pe Dumnezeu, o imposibilitate ontologică. Filosofia nu poate neglija Revelația, aceasta din urmă fiind, ca să spunem așa "filosofie primordială", preponderent etică. Începutul filosofiei nu a fost cogito-ul, ci receptarea. Marile teme au fost revelate, sau măcar inspirate. Cărțile sacre conțin tot ce avem nevoie. Socrate avea și el daimonul său. Au venit apoi modernii și au negat Revelația, s-au declarat atei și au început să construiască castele de nisip. Cum poți să te
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
soluția la problemele ridicate în Cartea lui Iov se găsește în mijlocirea lui Iisus între Cer și pământ. Dumnezeu îl trimite pe fiul său, Iisus, pentru a lua parte la suferințele lumii, prin el răscumpără păcatele creaturilor sale și se revelează acestora. Finalul Cărții lui Iov s-ar prelungi astfel în Noul Testament. Pentru islam, numeroși mesageri și-au asumat un rol de intermediar comparabil cu cel al lui Iisus, și asta pe diferite căi. Și au existat, cu siguranță, profeți evrei
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
lui Moise apropiindu-se cel mai mult de cea a lui Mahomed. Este adevărat că în iudaism relația dintre Dumnezeu și lume rămâne, global, mult mai distantă decât în celelalte două religii monoteiste. Actele de pe pământ ale lui Dumnezeu se revelează ca o enigmă de neînțeles pentru om, iar dacă Dumnezeu nu-i răspunde lui Iov, e și fiindcă Dumnezeu însuși este răspunsul 3. Suferințele lui Iov sunt uneori considerate o metaforă și o prefigurare a tribulațiilor poporului evreu. Dar Iov
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
o problemă, este mai ales fiindcă ea intră în contradicție cu afirmația că Dumnezeu este iubire. În islam, ea atinge înainte de toate principiul atotputerniciei divine. Și în Coran suferința este sancționarea păcatului. Ea apare ca necesară în planul Atotputernicului și revelează adevărata natură a ființei umanegg. Emană direct de la justiția divină. În practică, asta înseamnă că trebuie abordată ca expresie a voinței lui Dumnezeu. Pentru mulți musulmani, suferința aparține vieții și poate fi acceptată în lumea de jos pentru că echilibrul va
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
adunarea în Țara Sfântă a triburilor împrăștiate și restaurarea suveranității politice a Israelului sub autoritatea unui descendent al lui David. Dar ea înseamnă și instaurarea unei păci universale, devenită posibilă prin aderarea națiunilor la cultul Dumnezeului unic. Era mesianică se revelează pentru unii ca erupția brutală a supranaturalului pe scena istoriei și sfârșitul istoriei. Pentru alții, dimpotrivă, ea nu implică o asemenea bulversare. Înseamnă doar restabilirea unei situații istorice vechi și idealizate, regalitatea davidică. Speculațiile mesianice traversează întreg Evul Mediu ca
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
evreilor spanioli începând cu atacurile din 1391. De asemenea, diverse poezii liturgice evocă necazurile trăite inspirându-se din evenimente arhetipale ca distrugerea Templului și reafirmând credința în mântuirea ce va să vină. Toată această literatură este saturată de frământare spirituală, revelând teama părăsirii de către Dumnezeu, în consonanță cu această perioadă de excluziune agravată, preludiu al expulzării 45. Dacă interferențele dintre discursurile sefard și așkenaz despre suferință nu lipsesc și dacă și unele, și celelalte au drept finalitate consolarea, aceste elegii oferă
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
a fost obligat să sufere pentru a face evidentă existența lui Dumnezeu. Holocaustul, urmat de crearea statului Israel, este un nou și extraordinar exemplu al acestei oscilări fundamentale între un Dumnezeu care-și ascunde fața și un Dumnezeu care se revelează 12. La fel ca Berkovits, alți gânditori tradiționaliști, ca Harold Fisch și Irving Greenberg, refondează doctrina suferinței necesare fără a legitima persecuția. Cel de-al doilea folosește modele extrase din Iov și Plângeri, susținând totodată că, după Auschwitz, afirmarea religioasă
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
într-un mister de esență religioasă. La fel, cei care-l acceptă ca atare devin noi Iovi acel Iov care nu căuta motivele suferinței lui -, dar sunt lipsiți de consolarea pe care o oferea credința în acel Dumnezeu drept care se revelează la sfârșitul dialogului biblic. Astfel, suferința ar fi iremediabil condamnată la tăcere, închisă într-o solitudine vecină cu elecțiunea, o solitudine și o elecțiune alese deliberat de grupul însuși. O auto-elecțiune a omului, prin om și pentru om, fără Dumnezeu
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
al XXI-lea, pentru a continua să facem cercetare teologică, am avea nevoie de un doctorat în fizica particulelor elementare... Așa cum spunea Mahatma Gandhi, în All Religions Are True: "Deși cred că marile cărți ale marilor religii ale lumii sunt revelate, ele suferă de o dublă distilare. Mai întîi, au ajuns la noi printr-un profet-om; apoi, prin intermediul interpretărilor diferiților comentatori. În ele, nimic nu vine direct de la Dumnezeu... Numai Dumnezeu este neschimbător; și cum mesajul său este recepționat prin intermediul
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
și unul foarte bun este că cel foarte bun este dispus să facă un efort în plus. Îndepărtează posibilitatea folosirii acestei tehnici pe tine prin punerea pe hârtie a costurilor diverselor caracteristici, servicii sau termene de plată extinse, dar nu revela faptul că ai putere de decizie și poți face anumite concesii. Când cineva încearcă această tehnică pe tine, răspunde-i delicat și natural făcându-l să se simtă ieftin. Evită folosirea acestei tehnici în cazul tău prin stabiliarea clară a
[Corola-publishinghouse/Science/2304_a_3629]
-
respinsă categoric. Votul a fost copleșitor (18-1) împotrivă, cu o singură abținere. Totuși, grupul a fost divizat aproape egal, cu trei femei în mijloc, în privința presupunerii că preșcolarii mamelor salariate ar avea de suferit de pe urma angajării mamei. Interviurile telefonice au revelat sentimentele ascunse de răspunsuri. Aceste femei credeau că o femeie angajată poate echilibra familia și cariera în general, dar au fost, de asemenea, de acord că atunci când mama nu este prin preajmă copiii foarte mici suferă. Consensul a fost că
Gen, globalizare şi democratizare by Rita Mae Kelly (ed.), Jane H. Bayes (ed.), Mary E. Hawkesworth (ed.), Brigitte Young (ed.) [Corola-publishinghouse/Science/1989_a_3314]
-
ale sclaviei sexuale militare de stat, și rolul Fondului Femeilor Asiatice a dat naștere unor discursuri diferite în ceea ce privește responsabilitatea juridică a statului și obligațiile morale ale societății. Această controversă ne interesează în mod deosebit, deoarece diversele discursuri ne ajută să revelăm și să identificăm complexa construcție epistemologică ce definește sectorul prostituției. Dincolo de polemica legată de existența sau inexistența sclaviei sexuale militare de stat (dezbatere care se aseamănă cu cea privind existența Holocaustului și nu are legătură directă cu ceea ce ne interesează
Gen, globalizare şi democratizare by Rita Mae Kelly (ed.), Jane H. Bayes (ed.), Mary E. Hawkesworth (ed.), Brigitte Young (ed.) [Corola-publishinghouse/Science/1989_a_3314]
-
formează între componente care se află pe nivele diferite, iar în cadrul fiecărui nivel, conexiunile pot fi orizontale și verticale. Un sistem multidimensional poate fi abordat din multiple puncte de vedere, aceste dimensiuni suprapunându-se și interferându-se reciproc, pentru a revela o anumită fațetă, corespunzătoare uneia dintre dimensiuni. Odată modificat punctul de vedere din care abordăm sistemul respectiv, se va evidenția o altă fațetă care poate să ofere noi și noi informații și cunoștințe relative la sistemul respectiv. Dar caracteristica definitorie
Cibernetica sistemelor economice by Emil Scarlat, Nora Chiriță () [Corola-publishinghouse/Science/222_a_216]
-
un statut apropiat de cel al divinității: cunoașterea trecutului și a viitorului, cunoașterea forțelor care acționează în univers. Această înzestrare face din el o putere ambivalentă. Putere, cunoaștere și ambivalență - iată trăsăturile definitorii ale fantomei în orice cultură. Fantoma poate revela un adevăr salutar, dar poate face și dezvăluiri primejdioase, ce duc la pierzanie. Contactul cu ea nu e lipsit de riscuri: nebunia, chiar moartea (un alt element ce poate fi regăsit pretutindeni). Când întâlnesc o fantomă, membrii tribului Agni se
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]