6,418 matches
-
târâtă chiar și cu forța în infernul european unde eventual să dispară de tot. Ehei, de când și-au pus unii ochii pe țărișoara asta mică așa cum este, dar plină de podgorii și livezi cu fructe, cu pământuri, care nu sunt revendicate de x sau y pentru a le lăsa apoi pârloagă, cu oameni care încă mai simt plenar demnitatea de om necălcat în picioare. Deja de când cozile de topor occidentale au pus cât de cât mâna pe putere la Chișinău, au
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
simplu a dispărut, așa pe neștiute, precum o adusese moș Dumitrache, de peste deal. Casa se întrista și pereții cădeau, gardul ei îngrijit altădată, acum era doar o amintire, nici copacii nu mai rodeau. După o vreme am găsit numai locul revendicat de altă familie. El, moș Dumitrache, care păzise toate meleagurile acelea cu biciul în mână, croind în stânga și în dreapta pe cine nimerea, nu a avut parte ca măcar un copil, un nepot să-i moștenească o fărâmă de pământ. Mai
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
către bibliotecă, în frunte cu Chris. Grupul lui Barry Grant a șters-o către Sanctuar, iar grupul lui Josephine a ușchit-o către Sala Abbot. Am alergat pe coridor împingându-ne și îmbrâncindu-ne. Am intrat în sală cu turma, revendicându-ne, binedispuși, cele mai confortabile scaune. Chaquie și cu mine ne-am luat la trântă fiindcă ne cășunase pe același scaun. Cu un brânci sănătos, care m-a țintuit la podea, Chaquie a câștigat lupta și a sărit triumfătoare pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
al vreunui vehicul. Trecut de miezul nopții, liniște deplină. Barul Levcenco, de la parterul blocului, murise în urmă cu 40 de ani, pierdut în noaptea care tot înghite orașul, deceniu cu deceniu, felie cu felie. Noaptea în care familia Vancea reînvie, revendicându-și întrebările vechi. Da, știa deja cele două secvențe în care vor reveni, văzuse și revăzuse și notase de zeci de ori cele două scene. Prima secvență: August târziu, război. Seară placidă, astm și arșiță. Sufrageria familiei Vancea. Încăpere albă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
pe umărul rătăcitului. — Emilia e un dar, băiatule. Replica naturii cerefuză artificiul. Auzi tot timpul, în jur: dacă. Dacă s-ar putea, aș face. Dacă aș spune, dacă aș fi îndrăznit. Când o să scăpăm din carantina asta, toți o să se revendice victime. O să-i învinuiască doar pe alții și o să-i denunțe, ca și acum. Și o să lupte pentru noile scaune, noile galoane. Și o să mintă, ca și acum. O să mintă, copilule! În libertate, o să mintă, ca și în captivitate. Pe când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Autobuz, tramvai, alt tramvai, alt autobuz. Blocul cariat, cenușiu. Ușa întunecată, soneria. Inapoi, în realitatea numită vineri care încă există, îl găzduiește. Miercuri, gura mută a receptorului. Vineri, terenul rebus. Iar miercuri, iar vineri, balans somnolent. Nu mai are răbdare, revendică ofensiva. Până vineri mai e un secol. Nu se mai poate aștepta, trebuie învins leșinul numit realitate. Fie ce-o fi: Anatol Dominic Vancea Voinov amestecă zarurile, trișează. O imperceptibilă dereglare și, iată, în loc de joi, apare vineri. Joi rebotezat vineri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
cu fotoliile. — Tu ai rămas tu... Ai cumva invitați, Irina? — Aș spune că nu. Aștept un amic, nu e musafir, răspunde din bucătărie gazda, aranjând florile într-o vază. — O, nici eu nu mă consider musafir, deși nu îndrăznesc să revendic chiar titlul de prieten. Prietenultău... — Nu, e vorba de altcineva... se grăbește Irina să întrerupă reveriile. Revine în cameră cu o vază înaltăși cilindrică, de aramă. Am chemat un vechi amic, sămai stăm de vorbă. Nu știe că e ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
își trimit fiii să se înroleze în Armata Roșie, să fie comuniști și să fie conduși de Mao Zedong. Ea are ochii unui pionier. Cu această privire își descoperă următoarea scenă. Yenan este teritoriul disponibil pe care să și-l revendice. Înainte de plecare, a scris un articol care a fost publicat în Săptămânalul Artei Spectacolului din Shanghai. Titlul era „O perspectivă asupra vieții noastre”. În articol, critica „arta palidă”, arta care promovează sentimentalismul burghez. Piesele în care femeile sunt lăudate pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
a lui Chiang Kai-shek. Mao s-a jucat cu inamicul de-a șoarecele și picica. Apoi avu de înfruntat o altă lovitură internă. Biroul Politic central al Partidului Comunist credea că Armata Roșie era îndeajuns de puternică încât să-și revendice, de această dată, principalele orașe ale lui Chiang Kai-shek. Mao a pledat pentru o acțiune rezervată. A fost din nou etichetat drept țărănoi îngust la minte și din nou dat afară. Mao se simțea rău, dar nu s-a dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
scrisoarea de acceptare a regulilor înainte de ziua nunții. * Viitoarea mireasă își face griji că prea i s-a făcut accesibilă lui Mao. Îi e teamă că el nu va ține minte sacrificiul ei. Sacrificiu pe care intenționează să și-l revendice ca merit în viitor. Este investiția ei. Însă el nu i-a arătat prea multă afecțiune de când a plecat Lao Lin. Mao s-a adâncit în scrierea filosofiei sale cu privire la război. Scrie zile în șir fără odihnă, pierde noțiunea timpului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
scrierea filosofiei sale cu privire la război. Scrie zile în șir fără odihnă, pierde noțiunea timpului. Când termină, îl cheamă pe Micul Dragon să-i trimită fata. O face să se simtă ca și cum ar fi deja în posesia lui. Mâinile lui o revendică din clipa în care ea intră pe ușă. Îl aude mormăind, povestindu-i în monolog ce a scris. Da, spune-mi, spune-mi tot, îi zice ea. Este sinucidere să etalezi o fațadă atunci când dușmanii sunt în număr masiv. El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
al marinei din Marea Chinei de Est a descoperit că fabrica de vapoare din Shanghai a transformat două vase în nave înarmate. Armata muncitorească a construit o apărare în jurul întregului golf. Cu o clipă în urmă ei au venit să revendice Wu-song, baza de artilerie a armatei. Membrii din sala de război se lasă pe spate în scaune. Singurul lucru care le tulbură mintea e consecința distrugerii Doamnei Mao la doar douăzeci și șapte de zile după moartea lui Mao. Națiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
emigra dincolo de graniță, căci deșertul era același și continua să fie la fel pe mii de kilometri, oricare ar fi fost țara unde s-ar fi stabilit; și n-avea de ce să se teamă că cineva ar veni să-i revendice nisipurile, pietrele și bolovănișurile, căci era limpede că pe zi ce trece erau tot mai puțini cei care alegeau deșertul ca mod de viață. Nu mai voia războaie, nici lupte și ducea dorul tihnitei lui jaima, al lungilor zile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
Se numește Djamaledin 1. Îl cunoști? N-am putut decât să-mi recunosc desăvârșita ignoranță. — Când Egiptul s-a răzvrătit Împotriva englezilor, urmă Rochefort, faptul s-a petrecut la chemarea acestui om. Toți oamenii de litere de pe Valea Nilului se revendică de la el, Îl numesc „Maestru” și Îi venerează numele. Cu toate acestea, nu este egiptean și n-a stat decât o scurtă perioadă În această țară. Exilat În India, a reușit să trezească și acolo un formidabilă curent de opinie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
porțile. S-a cerut mai Întâi plecarea lui Naus, apoi a Întregului guvern. Au fost Împărțite manifeste care cereau să fie instituit un parlament, ca În Rusia. De ani de zile, unele societăți secrete acționau În rândurile populației, ele se revendicau de la Djamaledin, uneori chiar de la Mirza Reza, ridicat de Împrejurări la rangul de simbol al luptei Împotriva absolutismului. Cazacii au Înconjurat cartierele din centru. Anumite zvonuri, puse În circulație de autorități, anunțau că asupra protestatarilor avea să se abată o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
o să fie mortal, atunci poate vorbim din nou cu dumneavoastră, dar prețul se va dubla, și nu veți avea altă soluție decât să plătiți ceea ce vă vom cere, nu vă imaginați cât de neîndurătoare sunt aceste asociații de cetățeni care revendică eternitatea, Foarte bine, plătesc, Patru săptămâni În avans, vă rugăm, Patru săptămâni, Cazul dumneavoastră e din cele urgente, și, așa cum v-am spus mai Înainte, costă bani să montăm dispozitivele de protecție, În numerar, cu cec, Numerar, cecuri numai pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
povestesc aceeași năzbâtie, copiindu-se una pe alta. Uitați-vă aici, am deschis la Întâmplare: «Dovada expediției scoțiene constă În faptul că până și astăzi, la distanță de șase sute cincizeci de ani, mai există În lume ordine secrete care se revendică de la Miliția Templului. Cum s-ar putea explica altfel continuitatea acestei moșteniri?» Înțelegeți? Cum e posibil să nu existe marchizul de Carabas, dacă și motanul Încălțat zice că e În serviciul lui?” „Am Înțeles”, zise Belbo. „Îl resping. Dar istoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
există și interpretarea ezoterică, ei știau foarte bine totul, erau adepți ai misterelor orientale, chiar și sărutul În șezut avea o semnificație inițiatică.” „Explică-mi oleacă semnificația inițiatică a pupării șezutului”, zice Diotallevi. „Unii ezoteriști moderni consideră că templierii se revendicau de la niște doctrine indiene. Sărutul În fund ar fi servit la trezirea șarpelui Kundalini, o forță cosmică ce sălășluiește la baza șirei spinării, În glandele sexuale, și care, odată trezită, ajunge la glanda pineală...” „Aia a lui Descartes?” „Cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
puțin o sută de ani după redactarea manuscrisului de care ne ocupăm...” „Thithemius era afiliat la o Sodalitas Celtica, ai cărei membri se ocupau cu filosofia, astrologia și matematica pitagoreică. Ați sesizat legătura? Templierii sunt un ordin inițiatic ce se revendică și de la Înțelepciunea vechilor celți, fapt deja amplu dovedit. Pe o anumită cale, Thithemius Învață aceleași sisteme criptografice utilizate de Templieri”. „Impresionant”, zise Belbo. „Iar transcrierea mesajului secret ce spune?” „Calm, domnilor. Thithemius prezintă patruzeci de criptosisteme majore și zece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Noi toți, inclusiv eu, suntem Încă fideli revelațiilor din Liber AL vel legis, care, după cum probabil știți, i-a fost dictată lui Crowley În 1904, la Cairo, de o Înțelepciune superioară, pe nume Aiwaz. Și tocmai de la acest text se revendică și cei din OTO, până astăzi, și de la cele patru ediții ale lui, dintre care prima a precedat cu nouă luni izbucnirea războiului din Balcani, a doua cu nouă luni izbucnirea primului război mondial, a treia cu nouă luni războiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
noile produse, au făcut cancer și au început imediat să dea lecții de moralitate poporului. Și cei din diaspora, dacă au făcut imprudența să se înfrupte din chiftele modificate genetic, s-au intoxicat grav și au venit în țară să revendice străzi, munți, păduri. Oricum, românii dinăuntru vor să le-o tragă celor dinafară, iar cei din afară speră să le înțepe rozeta celor din interior. Am observat că ne abătusem de la fascicolul luminos care țâșnea din soarele-canal spre Intercontinental. Bâjbâind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
sunt decât bucureșteni care abia așteaptă să poată emigra în capitală. Se întorc apoi în vacanță în orașul natal să-și destindă nervii, cu aere de inițiați în misterele urbei. Aerele astea îi separă net de mitici. Miticul autentic se revendică de la orașul în care trăiește de o generație. Ceilalți: prahovenii, oltenii, moldovenii, dobrogenii, dau bir cu fugiții la prima tornadă. Fug în provincii și se împăunează că ei locuiesc în capitală. Doar ardelenii se simt exilați în Mega Oraș, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
râul ? Prin părul răvășit acum zac zdrobite urmele podului de altădată. Pasul său este lin și unduitor. Între firele sale sticloase dansează peștii. În pieptul său nămolos broaștele rostesc o rugăciune începătoare. Resturile execuției sunt date înapoi celor care le revendică. Sfios simte deja o urmă de regret. În parc se reface tot ce s-a stricat. Unii mătură curățind gunoaiele scoase de vânt în cale sa. Drujbele retează stârvul plopului ce stă spânzurat în uitare cu o gaură în pântece
Prin urmele noptilor ude de primavara. In: FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Coman Octavian () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2333]
-
doilea stop cardio-respirator inopinat, îi fusese fatal. Neliniștită, inima Micuțului s-a oprit spre ziuă, la câteva minute după ora trei. Am semnat mecanic actele, pentru transferul trupului neînsuflețit la morgă, în așteptarea cuiva, care să apară și să-l revendice. Nu am ținut să-l văd, măcar. Pentru mine era doar un simplu înveliș material inert. Un cocon rece, urât, perisabil. Frumusețea și bucuria extraordinare, libertatea, iubirea și adevărul erau în altă parte. Știam unde! Voi cere o compensare, în
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
să dejunezi la noi, să te mai vază și Melania mea, că mereu vorbim de tine. Poftești când vrei tu, oricând, nici n-ai nevoie să anunți, ca acasă... Între Grigore și Dumescu se încinse o controversă asupra notei, fiecare revendicând pentru sine obligația de plată. Grigore ieși biruitor, numai amenințând cu o supărare eternă. În fața restaurantului se despărțiră. Iuga rămase cu Titu. Chiar atunci apăru în ușă și Rogojinaru, cu o țigară de foi între dinți, cu o umbrelă străveche
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]