2,564 matches
-
apucăm de băut. Ilie: Pe dracu'. Ce folos dacă te duci la un șpriț dar gîndul ți-e tot la treburi! Te-mbeți mai mult de griji decît de vin. (se ridică, se plimbă pe podeț, se oprește și se reazemă cu brațele de parapet) Ce frumos și ce liniștitor curge apa. (Mina nu se scoală. Ilie vine și-o ia și-o duce pe podeț) Uite ce frumoasă e! Mina: (lăsîndu-se de aici încolo în voia lui) Bine. Ilie: Cum
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
se stinge și restul discursului va trebui să ni-l închipuim, ceea ce nu-i chiar așa de greu). TABLOUL II (Același decor, aceleași personaje; Mihai și Maria stau alături la masă, despărțiți doar de marea vază cu garoafe; Irina stă rezemată pe brațele unui fotoliu pe care stă Val, iar Alex se află la numitul de noi "colțul muzical", încercînd niște casete.) Maria: Am mîncat minunat! (nici o reacție de la ceilalți) Alex, mai bine lasă zdrăngăneala aia de muzică și pune ceva
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
ai zice de un somn bun? Groparul: Că bine zici... Mai ales că ai învățat să și dormi... Octav: Mă flatezi... mă flatezi mereu... Hai, fă-ți patul... și stinge lumina... (Groparul își face pernă din haină, pe care o reazemă de piatră; Octav de așează lîngă zidul cavoului; lumină despărțitoare de clipe; apar fantomele trei; sînt îmbrăcate și se mișcă așa cum se mișcă toate fantomele; voci tînguitoare... sinistre...; se apropie din ce în ce mai mult de cavou și încep să "pipăie" lucrurile expuse
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
a elementelor simbolice extrase din icoanele creștine: "Și toți vedem pereții viitori, în care umbra unor umbre se întrezărea./ Probabil că zeițe casnice luau zugrăveala/ Pe când ferindu-se din calea omului/ Sau a femeii/ Ce se întoarce de la lucru/ Se rezemau în grabă de pereți". Poetul cântă marea, "leagănul de veci al materiei/ Marea această neașezare de veci a materiei! Am plecat pentru că mi-e frică de moarte". Sub o altă formă, poetul reia meditația în jurul unei cunoscute idei: "trăind murim
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
goale printre vergelele patului povîrnit, cu tălpile amenințînd spre tavan. Peste pieptul atletic cămașa plesnită se umfla zadarnic să i-l acopere. Iar brațele căzute în lături își atîrnau buturii cărnoși ieșiți din mînecile scurte pînă la coate și se rezemau cu palmele în pardoseala rece." În tot romanul, figura personajului frapează prin dimensiunea urieșească, atenuînd impresia forței prin blîndețea nefirească, muțenia calmă, inocența deplină. Deși Zahei plănuiește răzbunarea pe cîrciumarul care l-a "otrăvit", sortindu-l orbirii, acestea rămân doar
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
cărui ipochimen o dă?“ Să vedem cine este ipochimenul atât de contestat: „neamu de boier mare să fie nu este, vreun acaret și pământ nu se află, fără numai toate acaretele și chiverniseala și al său ipsolipsis în jocul cărților rezeamă“, ba ei au auzit că este plin de datorii pe care abia așteaptă să și le achite cu zestrea primită, adică cu partea lor de moștenire. Iată de scris încâteva rânduri vânătorul de zestre tipic, exploatând la maximum cele câteva
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
lui Antim cât și o parte de coridor, prin urmare putem considera un plan de ansamblu: "[P. Ans] Se simțea urmărit și încetinise pasul, așteptând din clipă în clipa să se audă strigat din spate. Dar necunoscută șovăia. Atunci își rezema cutia violoncelului de peretele coridorului și, alene, începu să-și caute batistă. Începu prin a-și descheia laborios pardesiul."8 Suspansul este sporit prin faptul ca vocea Mariei se aude hors-camp. Fiindcă nu o cunoaștem încă pe Maria, vocea ei
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
anumita mecanicitate bergsoniana. Înaintarea este întreruptă de incidentul ușii care scârțâie. Eliade se grăbește să ne dea explicația mundana și în același timp cu iz burlesc: "[P.D.] se împiedică de o frânghie pe care nu o putuse vedea și, [P.M.] rezemându-se, ca să nu cadă, de un dulap, [P.M.] una din uși se deschise încet, scârțâind prelung, ca un geamăt înfundat." Vocile se aud din beznă: "Să nu-ți fie teamă, îi șopti [...]. Să nu-ți fie teamă. Nu e nimeni
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
iubiri, îndrăgostit fiind de o liceana, cu care voia să ajungă "la ultimele consecințe". Timiditatea și șovăiala de a nu îndrăzni să se apropie de posibila prima iubire îl chinuie mai mult de un an, culminând în ziua în care, "rezemat de un copac, citeam nu mai știu ce carte în parcul mare al orașului. Brusc, am auzit râsete. Întorcându-mă, pe cine văd. Pe ea, în compania unuia dintre colegii mei de clasă disprețuit de noi toti (...). După mai bine
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
el-ul se manifestă, caracterizat fiind de o libertate nefirească: Mi se întâmpla de multe ori ca filmul să-mi absoarbă într-atâta atenția, încât să-mi închipui dintr-odată că mă plimb prin parcurile de pe ecran, ori că stau rezemat de balustrada teraselor italiene pe cari evolua patetic Francisca Bertini, cu părul despletit și brațele agitate ca niște eșarfe 192 sau Cred că, dacă ar naște vreodată în mine instinctul unui scop în viață și dacă această pornire ar trebui
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
dezvoltarea bunei stări morale și materiale, iar nicidecum să îngrijim, ca să neliniștim pe cineva. Noi voim să fim bine cu toate puterile, și cu Rusia, și cu Austria , și chiar cu Turcia; 61 cu Turcia vom face legătură nouă. Mă reazem domnilor; voim să fim independenți, pentru că voim să trăim cu viața noastră proprie, pentru că nu voim să pătimim pentru greșelile altora, pentru că voim ca la gurile Dunării de jos să fim un bulevard contra răzbelului.” Referindu-se la istoria românilor
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
a se anima pygmalionic; pozează ca o ființă pur decorativă, lipsită de substanță și profunzimea necesară filosofiei: Mă privește cu ochi mari de copil furios."432 Figurile de stil, ce surprind acest aspect, sunt dintre cele mai plate și previzibile ("...rezemată de bara vitrinei, urmărindu-ne cu aceeași privire de căprioară blondă, înjunghiată"433), deoarece e doar unul din multele personaje feminine pe care însuși scriitorul le descrie ca șabloane: femei "în rochii văratice, sprintene și luminoase ca niște afișe colorate
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
este ceva de natura aceasta, ci este ecoul unei colaborări lente de-o parte reflexe ale vieții sufletești, de altă parte un complex de împrejurări din viața ciobănească Miorița a luat naștere în împrejurări tipice de viață păstorească ca se reazemă pe un fond de transhumantă. Densusianu explică transhumanța prin mișcarea după anotimpuri a turmelor într-o zonă geografică precisă. În capitolul Miorița, Densusianu construiește una din temeliile interpretării moderne riguroasă a Mioriței. El rămâne și autorul primului corpus al temei
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]
-
dezvoltarea bunei stări morale și materiale, iar nicidecum să îngrijim, ca să neliniștim pe cineva. Noi voim să fim bine cu toate puterile, și cu Rusia, și cu Austria , și chiar cu Turcia; 61 cu Turcia vom face legătură nouă. Mă reazem domnilor; voim să fim independenți, pentru că voim să trăim cu viața noastră proprie, pentru că nu voim să pătimim pentru greșelile altora, pentru că voim ca la gurile Dunării de jos să fim un bulevard contra răzbelului.” Referindu-se la istoria românilor
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3034]
-
cu mâinile pe șolduri și spatele drept se coboară trunchiul prin îndoirea genunchilor și se expiră. Se revine încet la poziția inițială inspirând continuu. Fig. Gimnastica ochilor Se execută din poziția așezat pe un scaun cu coloana vertebrală dreaptă, eventual rezemată de spătarul scaunului, picioarele încrucișate iar mâinile se sprijină pe genunchi, cu podul palmelor în sus. Întregul corp va fi într-o stare de relaxare, calm și concentrare asupra diferitelor faze ale exercițiului, pe toată durata acestuia capul trebuind să
Automasajul, Hidroterapia Si Zooterapia. Terapii Alternative by VIOLETA BIRO [Corola-publishinghouse/Science/1870_a_3195]
-
și ajutată de antrenor; Nr. 2 Fiind singură, urmărește atentă execuția numărului unu; Nr. 3 Face 2 răsturnări În sprijin la bara joasă de alături; Nr. 4 Pe o bară mică lângă scara fixă repetă stând pe mâini Întins Încordat rezemată de scara respectivă; Nr. 5 La scara fixă, picioarele pe sipca nr. 2, mâinile pe șipca 6, Îndoaie trunchiul și revine prin retroducție la loc de 10 ori. Nr. 6 La bara fixă joasă, de pe trambulină, sărituri cu trecere În
Paralele inegale: concepte şi metodologii moderne by Tatiana Dobrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1785_a_92283]
-
în grădină, lângă un dud bătrân. Ceea ce urmează este terifiant în chip straniu, lipsa de reacție a naratorului fiind responsabilă de tragedie: "Tremuram de frică. Nu știam ce să fac. El [...] se agăță de primele ramuri, se îndoi de mijloc, rezemându-se în picioare și începu să suie printre crăcile groase ale dudului". Cu vioara și arcușul în mână, cu silueta scăldată de razele albe ale lunii, Trubadurul ajunge în vârf: "încercă cu mâinile cele din urmă ramuri, ceva mai groase
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
femeile fatale celebre, Messalina, și prin ea la decadența latină. "Ea (pânza) reprezintă o bachantă odihnindu-se după unul din acele tumulturi orgiastice caracteristice serbărilor lui Dionysos, într-un câmp smălțat de flori, pe o piele de leopard, cu capul rezemat de genunchii unui faun brun și hirsut. Privirea, trăsăturile, întreaga făptură se resimt încă de cutremurul momentelor precedente. Fără voie îți vin în minte cuvintele lui Tacit caracterizând pe Messalina: "Lassata sed non satiata". Voluptatea frenetică potolită temporal, permite trupului
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
intensitatea afectului și autoconsumul deplin. Sedus la rândul lui de mitul poetului orfic, Kimon Loghi (1873-1952) tratează tema într-un tablou intitulat Orfeu (ulei pe carton, 60 x 49 cm). Cântărețul din liră în semiprofil, cu lira în mână, stă rezemat de o piatră la marginea unui lac. În fața sa se deschide un peisaj straniu, văzut prin fanta unei mici liziere, luminat artificial asemeni unei scene pe fundalul mov-lila a ceea ce pare un imens perete stâncos. Personajul deschide o perspectivă poetică
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
înregistrat și cu titlul de Țigancă, (nr. 933, 0,305 x 0,150 cm, ulei pe carton, 1913). Cu brâul roșu, în contrast cu cămașa albă, șoldul scos în evidență, cu buzele excesiv de roșii, părul negru cu un batic galben, țiganca stă rezemată de un zid văruit, cu brațele ridicate, într-o atitudine care posedă grația formală a unei amfore. Poza senzuală este evidentă, este ca și cum pictorul s-ar fi transformat într-un fotograf pentru o agenție de modeling, prinzând doar acele cadre
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
extrasă pitorescului, senzualității, sau oricărei alte contingențe. Pictorul vizează în primul rând cuprinderea în poza adoptată de model a unei dimensiuni senzuale. În Țigancă florăreasă (ulei pe pânză, P.N. 2283, Bacău 1915, 1,195 x 0,756 cm), fata stă rezemată de zid cu un coș de flori într-o mână, un coș din care florile se revarsă. De aceea țigăncile Ceciliei Cuțescu-Storck apar adesea ca nuduri, fără portul țigănesc în culori țipătoare, vii, izolate de "profesiile" cutumiare și de spațiul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
adaugă un plus de atracție. Picturile de țigănci ale lui Vermont, saturate de subînțelesuri erotice, se află la confiniile cu Kitschul, pe care-l răspândesc afișele. În Țigancă (inventar 10641), aceasta poartă fustă roșie, un batic, o cămașă albă, stă rezemată de un zid, la colțul unei case de țară și ține o floare roșie în gură, așa cum apare țiganca Rada în versurile lui Tudor Arghezi, din ciclul Flori de mucigai (1931): "Cu o floare în dinți / Rada-i un măceș
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
șoldului, se conjugă acum cu o état d'âme. În Salomeea rămâne doar una dintre posturi, cea pe care o regăsim în Nud culcat (1904), însă feminitatea nu mai este abandonată somnolenței. Salomeea întinsă, sprijinită în cot și cu capul rezemat în palmă, contemplă la picioarele ei talgerul pe care se află capul sfântului Ioan, pe care aproape că-l atinge. Poziția îi scoate în evidență liniile elegante ale corpului, modelajul șoldului, ca și în cazul nudurilor menționate mai sus. Starea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
intelectualului, resimțită aproape metafizic și trăită cu o voluptate amară, cum o ilustrează în Portretul Prof. Vintilă Dem. Mugur (ulei pe carton 0,590 x 0,490 cm, semnat și datat stânga, jos cu negru: Theodorescu Sion 1911). Cu capul rezemat în palmă, în timp ce brațul are ca suport speteaza scaunului, personajul evocă o tristețe la care se adaugă un soi de reflecție-reverie bolnăvicioasă. Pictorul decupează din lumea insalubră de detracați prosperi și aceste figuri bacoviene de funcționari sau profesori ulcerați de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
cu verișoara ei, Mia. În drumul lor s-au întâlnit cu doamna învățătoare. I.5. RESPECTUL PENTRU PROPRIA PERSOANĂ Mia știe că atunci când ești curat faci o bună impresie celor din jur. Ea este prietenă cu oglinda, care stă cuminte, rezemată de peretele din hol și îi arată în fiecare zi cât de îngrijită este. Uneori are o problemă și nu prea știe cum s-o rezolve. La școală sau la locul de joacă întâlnește persoane neîngrijite, „certate cu apa și
JURNALUL BUNELOR MANIERE by RALUCA OTILIA CUCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/1613_a_3049]