3,374 matches
-
o sensibilitate modernă, cu rădăcini în trăirea proprie, dar în cadrele unei evidente retorici argheziene. Ziduri, chilii, călugări și atmosferă „gotică” sunt prezente aici, gustul pentru universul desuet-romantic păstrându-se, altminteri, constant. Dar tonalitatea și artificiile lui Tudor Arghezi - frazarea, rima suspendată în mijlocul unei sintagme fracturate între versuri - sunt frapante: „Și storurile dese le-am tras deplin, ca printre/ Zăbrelele ferestrei să nu intre/ Lumina ce-ar putea să-i amintească/ Vecinătatea lui dumnezeiască” (Odihna). Nu lipsesc senzualitatea rafinată și o
PAVELESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288738_a_290067]
-
face farmecul Cânticelor țigănești, după cum conștiința, timidă încă, a nonconformismului premerge marilor gesticulații de frondă din Declarația patetică, prin cultivarea unor imagini grotești, drapat-protestatare, ale mizeriei sociale. În rest, poezia se păstrează în cadre elegante, bine strunite de ritmuri și rime, ajungând chiar la un vag ermetism. Cu toate că se editează abia în 1960, Declarația patetică este, de fapt, contemporană cu cartea de debut a lui P. și cuprinde, desfășurată, întreaga sa poetică. Teoretizată însă, aceasta se va găsi într-un argument
PARASCHIVESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288691_a_290020]
-
în creația lui P. Poezia încetează de a mai fi o simplă și directă „declarație patetică”, un act de adeziune totală, fie ea și conformistă, și devine un mod de sondare și exprimare a eului. De remarcat sunt grija pentru rimele rare și tentativa de a sugera prin muzicalitatea versurilor o stare sufletească. În versurile din culegerea Între pământ și stele (1970) poetul pare că dobândește pentru prima dată conștiința menirii sale și, meditând asupra condiției creatorului de artă, se confesează
PETRESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288785_a_290114]
-
construirea noii Biblioteci din Alexandria (1989). A obținut Premiul I la Concursul Național de poezie și eseu „Octavian Goga” (1997). Lirica lui P., putin bogată și cuminte, nu intenționează să depășească o anume tradiție ardeleneasca. Poetul e consecvent în a rimă și a ritma după canoane, iar versul lui se distinge prin acuratețe, prin nuanțele patriotice decente și prin notația peisagistica inspirată. Un Lied sună melodios și cald, la limita contemplației: „Zilele trec cum frunzele vin,/ anii se duc și-mpreună
PINTEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288821_a_290150]
-
decât de prea mult. Prea mult - din orice, lipsuri ca și însușiri. [...] Păunescu s-a aruncat asupra poeziei cu dezlănțuirea cu care, de obicei, se dezleagă cuvintele încrucișate. În tren. Numai că el le încrucișează. Are în cap mii de rime, care cer versuri înapoia lor, precum lațul spânzurătorilor gâturi. Un prestidigitator în stare să-ți scoată porumbelul și din piatră seacă, fâlfâind. Ar rima, dacă ar avea trei zile libere la munte și două la mare - fără cenaclu - întreg dicționarul
PAUNESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288731_a_290060]
-
care dau sfaturi și fac plângeri”. SCRIERI: Ventuze, București, 1977; Perimetru sentimental. Dialoguri cu scriitori olteni, Craiova, 1980; Fabule, București, 1982; Cartea cu fabule, București, 2003. Repere bibliografice: Grigore Beuran, O culegere de fabule: „Ventuze”, TR, 1977, 26; Laurențiu Ulici, Rime și ritmuri, RL, 1977, 29; Ștefan Luca, „Ventuze”, F, 1979, 9; Șerban Cioculescu, Oltenia literară, R, 1981, 1; Cornel Ungureanu, „Perimetru sentimental”, O, 1981, 7; Aurel D. Câmpeanu, „Fabule”, ST, 1983, 10; George Zarafu, Fabulele lui Nicolae Pop, ARG, 1984
POP-10. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288891_a_290220]
-
urmă, tragedia țăranului, evocat sub numele simbolic Ion, vicisitudinile exilului, idealurile de dreptate ale înaintașilor sunt teme recurente, de o mare forță emoțională. Nu este vorba despre un poet metaforic, nici despre un patriotard discursiv. Versurile par prozaice, deși cultivă rima bogată, iar arta constă în a folosi cu umor sau sarcasm ritmuri ale cântecului de lume sau chiar sloganuri din epocă. Unele titluri sunt sugestive: S-o spui așa, din gură-n gură, fără de patimă și ură, Folclor nou, pe
NICOLAU-GOLFIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288441_a_289770]
-
le elaborează trădează rigoarea formală deprinsă în preajma lui Tudor Vianu și a cercului său de discipoli: ele apar, în 1964-1965, în „Analele Universității București” și în „Cahiers linguistiques”, tratând despre paralelisme în structura dramei shakespeariene și despre relevanța semantică a rimei. Simptomatic pentru orientarea sa din această perioadă este debutul în volumul colectiv al cercului, Studii de stilistică și poetică (1966), cu analiza poeziei Pe o scândură cu actinii de Mihai Beniuc. În același context, întâia carte personală, Structuralismul (1967), este
NEMOIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288419_a_289748]
-
mică măsură consolidată prin debutul editorial. Strânsă în plachetă, lirica sa își relevă mai pregnant stângăciile și reușitele parțiale în încercarea de a îmbina tradiționalismul și modernismul. Folosirea timidă a unor formule noi, aritmice ori poliritmice, adeseori în combinație cu rima și ritmul popular, precum și alăturarea vocabulelor regionaliste, neaoșe sau de-a dreptul nepoetice, cu neologismele, câteodată alese doar de dragul sonorității, dau o impresie de artificiu, amplificată și de abundența metaforelor și a comparațiilor. Experiența va contribui la diminuarea acestor neajunsuri
NICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288428_a_289757]
-
lumină” talentele locale. În consecință, în cele opt pagini din primele două numere vor fi întâlnite pseudonime sau nume mai puțin cunoscute (Profir, Ofelia, Isis - Isidor Budu, Silvia Slăvescu, Maria Arteni, A. Mândru, Dan, Rândunel, Nicu G.), semnând poezioare sau „rime vesele”, traduceri, schițe și impresii. De la numărul următor D. Nanu, constatând puținătatea talentelor locale ce nu reușeau să asigure textele pentru revistă (garantată financiar timp de un an de editor și colaboratori), trasează în articolul O nouă îndrumare literară direcțiile
PALODA LITERARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288633_a_289962]
-
și pentru aceasta sunt necesare luciditatea, supravegherea stărilor afective, intelectualizarea emoțiilor. Se exclud exaltarea, patosul, redundanța, superfetația, tot ce ține de facilitate. Expresia trebuie să fie concisă, densă, exactă, funcțională, așadar poetică, dar fără înflorituri de prisos, iar ritmul și rimele perfecte. Alături de obiectivare, de impersonalizare, desăvârșirea formală e o condiție definitorie a p., prin aceste atribute esențiale deosebindu-se de romantism. Leconte de Lisle a construit, asemenea lui Victor Hugo, poeme ample (Poèmes antiques, Poèmes barbares), a edificat viziuni ale unor
PARNASIANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288697_a_290026]
-
a celui mai important poet gruzin, Șota Rustaveli, apoi traduce din Konstantin Gamsahurdia, Nikolai Baratașvili ș.a. Afinitățile cu Gruzia s-au concretizat și într-o carte de reportaje, Țara dintre zăpezi și portocali (1958). Ca poet, debutează în volum cu Rime (1957), dar mai ales cărțile următoare, Freamăt galactic (1966) și Tabla de oricalc (1971), vor atrage atenția asupra unei foarte personale îmbinări între lirism și SF. Poetul, integrând condiția umană marilor ritmuri cosmice, este atent la „strigătul stelelor”, la „mersul
KERNBACH. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287711_a_289040]
-
sistem religios coerent și totodată în prezența ei doar în anumite forme de manifestare desacralizate. Lucrarea - crede Gheorghe Vlăduțescu - „îl confirmă definitiv” pe K., un erudit „înspăimântător” și un „reorganizator subtil al unei materii parcă de neconceput că există”. SCRIERI: Rime, București, 1957; Țara dintre zăpezi și portocali, București, 1958; Luntrea sublimă, București, 1961; ed. București, 1993; Lumini pe Strada Mare, București, 1963; Freamăt galactic, București, 1966; Umbra timpului, București, 1966; Povestiri ciudate, București, 1967; Vântul de miercuri, București, 1968; Enigmele
KERNBACH. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287711_a_289040]
-
de lacrimi, București, 1995; Cartea cu surprize, București, 1995; Cine l-a salvat pe Murdărel?, București, 1995; Izbânda furată, București, 1995; Abecedar-ghicitoare. Dicționar-ghicitoare, București, 1996; Inimă de iepure, pref. Cezar Ivănescu, București, 1998; Arleziana, postfață Sultana Craia, București, 2000; Găsește rima. Lacrima de cristal, București, 2000; Zâmbet de tigru, București, 2001; Ecoul clipei, postfață Bogdan Pascu, București, 2003. Repere bibliografice: Dan Stanca, „Welcome December!”, RMB, 1994, 12 327; Andrei Gligor, Moarte, libertate și uimire, L, 1995, 3; Romul Munteanu, Victoria Milescu
MILESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288139_a_289468]
-
ca și cele bănățene. Doar în nordul Transilvaniei variantele sunt organizate după măsura de 7-8 silabe. În cele mai multe cazuri schema metrică de 5-6 silabe este cea originară. De remarcat că variantele transilvănene ale baladei se caracterizează prin prezența frecventă a rimelor interne. Un procedeu stilistic folosit este aliterația, construită pe baza repetiției acelorași cuvinte sau a unor derivate flexionare ale acestora. Mai des întâlnite sunt situații ca „ori din pușcă să-l împuște” sau „din drugă-ndrugând”. Des folosite sunt conjuncțiile adversative
MIORIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288167_a_289496]
-
bâlbâită a despotului - „cel bun, cel drept, cel mare, cel viteaz” -, ci și de melodrama națională sponsorizată de paharnicul Dan Spătaru, fericitul Ion Dolănescu și populara Maria Ciobanu. „Un tramvai numit dorință” se oprește în stațiile frustrării și, prin complicitatea rimei, ale debușeului poetic, ale umorului imund. Ușurătatea vorbei era răspunsul la ușurătatea ființei lipsite de principiul ipostatic (pentru a teologiza, din nou, à rebours). Maeștri sau, poate, călăuze? Nu în perioada liceului, când omul nou se afla la datorie, iar
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
este și modul de a pune problema «versului liber», care - după articolul lui G. Dan ar fi «o formă foarte pretențioasă care pentru a fi mânuită cu succes cere, Întâi, disciplina severă a versului clasic». Autorul ignorează că ritmul și rima sunt forme adaptate la un anume conținut, că - de pildă - nu poți scrie o istorie a rimei fără a face o istorie a ideologiilor, că rima este un fenomen istoric (un filolog sovietic a arătat că pentru poeții veacului XVIII
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
o formă foarte pretențioasă care pentru a fi mânuită cu succes cere, Întâi, disciplina severă a versului clasic». Autorul ignorează că ritmul și rima sunt forme adaptate la un anume conținut, că - de pildă - nu poți scrie o istorie a rimei fără a face o istorie a ideologiilor, că rima este un fenomen istoric (un filolog sovietic a arătat că pentru poeții veacului XVIII-lea rima contemporană n-ar fi considerată ca rimă, că despre rima lui Maiakovski nu se poate
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
cu succes cere, Întâi, disciplina severă a versului clasic». Autorul ignorează că ritmul și rima sunt forme adaptate la un anume conținut, că - de pildă - nu poți scrie o istorie a rimei fără a face o istorie a ideologiilor, că rima este un fenomen istoric (un filolog sovietic a arătat că pentru poeții veacului XVIII-lea rima contemporană n-ar fi considerată ca rimă, că despre rima lui Maiakovski nu se poate vorbi În termenii cu care se poate vorbi despre
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
forme adaptate la un anume conținut, că - de pildă - nu poți scrie o istorie a rimei fără a face o istorie a ideologiilor, că rima este un fenomen istoric (un filolog sovietic a arătat că pentru poeții veacului XVIII-lea rima contemporană n-ar fi considerată ca rimă, că despre rima lui Maiakovski nu se poate vorbi În termenii cu care se poate vorbi despre rima lui Pușkin). Autorul ignorează, de asemeni, că noi cerem muzicalitate și regularitate În vers nu
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
de pildă - nu poți scrie o istorie a rimei fără a face o istorie a ideologiilor, că rima este un fenomen istoric (un filolog sovietic a arătat că pentru poeții veacului XVIII-lea rima contemporană n-ar fi considerată ca rimă, că despre rima lui Maiakovski nu se poate vorbi În termenii cu care se poate vorbi despre rima lui Pușkin). Autorul ignorează, de asemeni, că noi cerem muzicalitate și regularitate În vers nu pentru că versul cantabil ar fi un meșteșug
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
poți scrie o istorie a rimei fără a face o istorie a ideologiilor, că rima este un fenomen istoric (un filolog sovietic a arătat că pentru poeții veacului XVIII-lea rima contemporană n-ar fi considerată ca rimă, că despre rima lui Maiakovski nu se poate vorbi În termenii cu care se poate vorbi despre rima lui Pușkin). Autorul ignorează, de asemeni, că noi cerem muzicalitate și regularitate În vers nu pentru că versul cantabil ar fi un meșteșug mai puțin «pretențios
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
este un fenomen istoric (un filolog sovietic a arătat că pentru poeții veacului XVIII-lea rima contemporană n-ar fi considerată ca rimă, că despre rima lui Maiakovski nu se poate vorbi În termenii cu care se poate vorbi despre rima lui Pușkin). Autorul ignorează, de asemeni, că noi cerem muzicalitate și regularitate În vers nu pentru că versul cantabil ar fi un meșteșug mai puțin «pretențios», ci dimpotrivă, pentru că el sporește În multe cazuri, considerabil, capacitatea de cunoaștere și adâncire a
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
cețoase s-au preschimbat În faptă și-n rodnică furtună nelămurită șoaptă ce spăimântase-n veacuri tiranii Îmbuibați». (Dan Deșliu, În numele vieții, E.P.L.A., 1950). Poemul lui Dan Deșliu are aceeași structură a strofei ca și Împărat și proletar (cu excepția distribuirii rimelor) și cuprinde termeni familiari lui Eminescu, care nu au rămas Însă În limba literară: „fameni”, „noptoasă”, „clocotindă” etc. O replică la poezia eminesciană În metru popular - Revedere; s-ar vrea poemul lui Ion Brad, intitulat Marele poet sărac: «Codrule, codruțule
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
În poezia sa Arma virumque cano, Veronica Porumbacu În poezia Referatul ori Mihu Dragomir În bucata Momente eminesciene. A Învăța de la Eminescu nu Înseamnă a-ți Însuși În mod mecanic elementele de suprafață, formale, ale artei sale (structura strofei, ritm, rime, particularități lexicale, etc), ci marile cerințe ale laturii formative a artei sale: un bogat fond de idei exprimat printr-un stil personal, clar, concis, plastic. Se poate spune - În genere - că au studiat mai cu atenție pe clasici aceia dintre
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]