3,363 matches
-
din momentul când i-am permis s-o facă, au început rimele. Am constatat că prin rime îl poți dovedi pe rege. Îl poți prezenta lumii. Rima îl silește să reintre în ritmul bătăilor de inimă pe care le provoacă. Rima se bălăbănește nonșalant prin tulburarea pricinuită de rege. Rima răvășește și disciplinează deopotrivă. Întregul vers se poate metamorfoza, poate intra în complicitate cu alte versuri. Poți scărmăna rimele, le poți tăinui în mijlocul propozițiilor, adică ascunde în spațiu, și poți să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
au început rimele. Am constatat că prin rime îl poți dovedi pe rege. Îl poți prezenta lumii. Rima îl silește să reintre în ritmul bătăilor de inimă pe care le provoacă. Rima se bălăbănește nonșalant prin tulburarea pricinuită de rege. Rima răvășește și disciplinează deopotrivă. Întregul vers se poate metamorfoza, poate intra în complicitate cu alte versuri. Poți scărmăna rimele, le poți tăinui în mijlocul propozițiilor, adică ascunde în spațiu, și poți să observi cum fac să dispară la loc lucrurile pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
silește să reintre în ritmul bătăilor de inimă pe care le provoacă. Rima se bălăbănește nonșalant prin tulburarea pricinuită de rege. Rima răvășește și disciplinează deopotrivă. Întregul vers se poate metamorfoza, poate intra în complicitate cu alte versuri. Poți scărmăna rimele, le poți tăinui în mijlocul propozițiilor, adică ascunde în spațiu, și poți să observi cum fac să dispară la loc lucrurile pe care le-au dezvăluit. și le poți da importanță la sfârșit de propoziție, indicând poziția lor, dar fără a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
rândul lui, va fi exacerbarea unui fost prezent. Cât bagaj pentru mai târziu conține acest prezent, azi încă nu pot ști. Deseori îmi doresc să aflu unde s-a născut și a crescut Inge Wenzel. Atunci îi probez obiectele în rime: „Am Hals zu ihrem Gold paßt Detmold/ zu ihren Nachthemden paßt Emden/ zu ihren Fahrten paßt Hinterzarten/ zu ihrem Schlafen paßt Bremerhaven / zu ihrem Bett paßt Helmstedt/ zu allen Dingen paßt Sindelfingen/ zu ihren Kleidern der Saison paßt Iserlohn“.2
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
și se uită la mine. Imediat după asta, mergând pe stradă îmi imaginez cum ar fi dacă toți clienții dinainte și de după mine ar trebui să spună și ei de unde sunt. Trec în revistă diferite nume de localități și caut rime: „Bună ziua, vă rog un pachețel de năut, sunt din Landshut. Bună ziua, vă rog aspirină și extraveral, vin din Neanderthal. Bună ziua, vă rog un iaurt, sunt din Schweinfurt. Bună ziua, o sticlă de vin! Sunt din Gernsheim pe Rin. Bună ziua, vă rog
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
revedere, sunt din Schöneck și pe-aici am să mai trec“. Caut să-mi provoc cu tot dinadinsul râsul și știu, unu, că râd prea târziu, și doi, că o fac pe seama și pe spezele mele, fiindcă această războire cu rime nu face nimănui nici un rău, iar data viitoare nu-mi va folosi la nimic. Îmi fac propria-mi muzică împotriva clopoțelului de la ușă, dar nu reușesc să-mi îngroș și obrazul pe măsură. Duc lipsă de toval precum pantofii mei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
intenție să se joace cu mine cu păpușele de cârpă? Asemenea lucruri se-ntâmplă mereu - fac parte din viața cotidiană. La fel și în politică ori în viața literară. Domnul Rüttgers 1 și-a fabricat și el perechea sa de rime: „Kinder statt Inder“ șMai bine mai mulți copilași/ În loc de-atâția apași2ț. Rima i-a fost provocată de domnul Schröder. Căci domnul Schröder ar vrea să-i vadă pe indieni cât mai iute sosiți în țară, iar apoi (peste trei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
-ntâmplă mereu - fac parte din viața cotidiană. La fel și în politică ori în viața literară. Domnul Rüttgers 1 și-a fabricat și el perechea sa de rime: „Kinder statt Inder“ șMai bine mai mulți copilași/ În loc de-atâția apași2ț. Rima i-a fost provocată de domnul Schröder. Căci domnul Schröder ar vrea să-i vadă pe indieni cât mai iute sosiți în țară, iar apoi (peste trei sau cinci ani), cât mai iute plecați îndărăt în India lor. Doar la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
subterane ori în tramvaiele din orașe, sau la lumina zilei, în stațiile de benzină, în munți ori pe malul lacurilor și în orice alt loc unde un indian riscă să ajungă vânatul liber al unei bande de „capete rase“ nemțești. Rima domnului Rüttgers ia drept țintă cântecul de sirenă al domnului Schröder, care caută să atragă lucrători străini în țară. Domnul Rüttgers face rime măcar că domnul Schröder i-a explicat cât se poate de precis când anume vom ridicala loc strapontina
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
alt loc unde un indian riscă să ajungă vânatul liber al unei bande de „capete rase“ nemțești. Rima domnului Rüttgers ia drept țintă cântecul de sirenă al domnului Schröder, care caută să atragă lucrători străini în țară. Domnul Rüttgers face rime măcar că domnul Schröder i-a explicat cât se poate de precis când anume vom ridicala loc strapontina pentru oaspeți. Dar domnul Rüttgers știe el ce știe: ce se întâmplă în Germania poate sluji drept avertisment, problema cu muncitorii străini fiind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
mai trebuiască să dea socoteală de unde vine când cumpără o aspirină și să nu mai fie obligat când cumpără covrigi să exerseze „e“-ul lung și cel înghițit. Ca toți ceilalți politicieni, domnul Rüttgers vorbește și el - atunci când renunță la rime - despre integrarea străinilor. Pentru a-l sprijini în această intenție, sunt tentată să-i fac o propunere - un program de integrare constând dintr-o singură propoziție ce sună așa: „Integrarea accentului străin în covrigul german“. Iată un program cât se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
pagină, în secvențe de câteva strofe fiecare, lectura fiind astfel ritmată, în mod fast, prin pauze obligatorii ce stimulează iscodirea sugestiilor propuse de text. Rezultă un fel de litanie în tonalitatea și cu recuzita descântecului popular, în versuri scurte, cu rimă uneori căutată. Salamandra („Lacerta salamandra salamizah”, precizează, cu ironic-afectată pedanterie, poetul) comportă o valoare simbolică multiplă, reunind contrariile, mediul acvatic și combustia. La S. ea revine obsesiv, în imagini de viermuială, conotând teluricul și umidul, tina sau mâlul cleios, pe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289975_a_291304]
-
România literară”, „Convorbiri literare”, „Vatra”, „Astra” ș.a. A mai semnat S. Bălănescu și Arina Velovan. Volumele lui P. - trei dintre cele cinci sunt antologii - conțin versuri de cea mai diversă factură: poezie epică, șarje, balade, anecdote, epigrame, parabole, poezie cu rimă, poeme în proză, poeme în versuri scurte etc. Autorul își încearcă mâna în toate modurile și speciile posibile, fără o opțiune sau o marcă stilistică personală. Încă din Oglinda dintre noi, abordează în aceeași cheie „subiecte” frivole ori grave (teme
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288945_a_290274]
-
veacul se-ntretaie Rostim un nume simplu, de cântec, Nicolae, L-au spus atâtea mame, atâția îl purtară, Căci egal e-n vârstă cu dragostea de țară, Și numele acesta umblă prin românime Ca soarele prin holde, ca doinele prin rime, Nu și-a aflat odihna: era a lui menire Un strălucit bărbat să-l poarte-n strălucireă“ („Vlăstar al lumii românești“, Luceafărul, 26 ianuarie 1978) „De noi cercarăm plânsul, ne-a mai robit durerea, ei ne-au fost totdeauna și
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
realitățile noastre politice și sociale au devenit sentiment național, hârtia albă din față nu mai intimidează, merită, cheamă și impune lesne momentul fertil al inspirației. Conturul energetic și cu relief demn al istoriei noastre a pulsat și pulsează statornic în rima și ritmul scrisului nostru, iar înregistrarea atentă și minuțioasă a eforturilor unanime și calde cu care întregul nostru popor sprijină, dă corp și viață hotărârilor și documentelor de partid, a chezășuit și certifică pagini emoționante, vibrante și trainice, demne de
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
în foc întreaga "Junime". Vârgolici, dacă nu mă înșel, a pronunțat, de după un dulap, numele lui Lamartine, fiindcă-l traducea. Atât a trebuit, ca să fie întâmpinat de Pogor cu porecla obicinuită de gogoman. Auzi, Lamartine, un plângarniț, un fabricant de rime sunătoare. Jos Lamartine! Aceeași soartă a avut Voltaire, un aristocrat cinic care s-a lingușit pe lângă Frederic cel Mare. Ce-a rămas din scrierele lui? La Pucelle d'Orléans110, nu-i așa? întrebă Pogor cu ironie. Nu mai vorbesc de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
trimeteau scrieri spre publicare și cărora le răspundea prin poșta redacțiunei. Răspunsurile redacțiunei erau de multe ori foarte înțepătoare și de natură a nu atrage simpatiile colaboratorilor străini, precum, de exemplu: "D-lui M. I., în Galatz. Durere, fără ritm, rimă și mai ales fără simțire cam greu. Dl. E. B. Opriți-vă la actul întăi. Dl. P. V. G. Pământ, mormânt, mormânt, pământ. O! Dl. G. Oftări? Am oftat după ce am cetit. Dl. V. B., în Folticeni. Ne ameninți că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
pe colo tot răsare, și trebuie să ne mulțămim și cu atâta, într-o țară unde nimene nu cetește și unde trebuie mult curaj și abnegațiune de a te supune unei asemenea munci sterpe. Astăzi cupoanele sunt în onoare, nu rimele; iar cărțile românești mucezesc sub învălișul lor de colb prin rafturile librăriilor, pe când romanele lui Ponson du Terrail și Xavier de Montépin se vând ca pânea caldă. În elita noastră socială nu numai că nu se citesc cărți românești, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
personale și nu litere de Evanghelie. De ce, dar, atâta tevatură, atâta ură, încrâncenare, caz, necaz și haz în jurul vreunui volum intitulat, supradimensionat, istoria literaturii române? Toate "istoriile", chiar și cele care au cunoscut... gloriile (ca s-o dau ușor în rimă), sunt amendabile la destule componente, printre care competența autorului, obiectivitatea sa. Astfel că o atare istorie trebuie citită ca o carte de exegeză și nicidecum ca o concluzie (axiologică!) la... geneză. În ce privește propria-mi atitudine, dacă sunt sau nu inclus
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
valabile, întru credibilitate... Cu excepțiile demne de înregistrat cu toată simpatia ce se întâmplă la revistele "Contrafort", "Sud-Est", "Semn", "Stare de urgență". Secundo: aici, "la noi", mai sunt dați drept importanți unii ce cred că literatura de valoare ține de rime împerecheate pentru cântecele de doi sau trei bani (ca să ne amintim de un "cu-cu-ri-gu!" celebru din basme). Tertio: aici, unde, cu obrăznicie, ajungând la injurii și defăimări, câte vreunul pretinde să fie recunoscut drept clasic în viață, drept cel mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
în sensul inițial, grecesc al cuvîntului, un blestem diriguitor de destin. Altfel nu-mi pot explica de ce pe la cinci ani și jumătate, pe prundul Ozanei în știoalnele căreia m-am bălăcit toată copilăria, am început să gînguresc poezii, să iubesc rimele și să-mi întăresc credința în cuvîntul civilizator. Am mai spus cu diferite ocazii că mi-i dat să cred în poezie nu ca într-o profesiune ci ca într-un miracol. Un miracol care ți-i dat sau nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
toate acestea nu s-ar fi scris singure / dacă mii de omuleți mu m-ar fi călcat în picioare...". Aș dori să-l citez pe Nicolae Manolescu: Poetul e un dansator pe funie, un jongler de cuvinte, un inventator de rime rare, plin de ingenuitate și de har." Sunt întru totul de acord cu dansul pe funie, ba chiar pe sârmă înroșită. Îmi place riscul poetic, îmi place dansul dar și să mă las dansată de poemul care mă scrie. Numărul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
două poezii, cu împrumut, să le citesc. Nu înțelesesem prea multe atunci, cuvintele zburau nebune, personaje necunoscute mie vorbeau încâlcit, țipau aproape. Îmi aduc aminte că era vorba de poezia "Variații", nu știu din ce volum, însă expresia liberă, joaca rimelor, îndrăzneala cuvintelor mi s-au părut atât de fascinante. Firește, nu i-am mai dat înapoi poeziile profesorului, le-am așezat în jurnalul meu de adolescență, am pus lipici mult să nu le pierd, cred că le am și acum
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
și alții. Unsul lui Dumnezeu, Stănescu, pentru a nu ajunge de râsul curcilor lui Dinescu, era mai bine să revină la tradiția țigănească de a avea un bulibuș. Vedeți, așadar, că între dinastie și țigănie este numai o legătură de rimă și degeaba rimează dacă nu-i adevărat. Pare evident că nu se poate stabili o legătură între statul țigănesc preconizat scris cu doi „r” și dinastia Stăneascu, însă nu-i tot atât de evident că nu are legătură cu emisiunea de la „Realitatea
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
Lilieci frontiera dintre poezie și proză stă pe muchie de cuțit, sub semnul incertitudinii. Altă soluție este aceea adoptată în Apă vie, apă moartă, unde relația este făcută să treacă prin delimitarea dintre forma relaxată și forma fixă, împrejmuită de rimă. Și asta fiindcă, în chiar termenii poetului: „Instalație cu fier de călcat/ Este poezia. Rima/ Netezește albitura mergând apăsat/ Aproape perfectă cu crima/ De a te strecura printre zări aparente,/ Cu fruntarii labile, de vis”. Teatrul lui S. se dezvoltă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289796_a_291125]