2,161 matches
-
În plus, e mult mai calificat să detecteze acele insule de frumusețe care așteaptă cuminți revelarea. În cărțile bune, există câte un filon ascuns de frumusețe dar care se manifestă neașteptat, deși continuu. Chiar și în cele mai sumbre proiecții romanești (Eseu despre orbire, în cazul nostru, ori Diavolul este politic corect), rămâne un rest inefabil care biruie răul întunecat din lume. Un firișor de bine neutralizează o mare de rău. Există nădejdea că răul va fi înăbușit, că răul se
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
se sfiește să-și așeze personajele în nimbul nemuririi. Ceea ce le trece dinspre viață spre viața veșnică este dragostea, comuniunea, păsul pentru celălalt, gândul la celălalt, destrămarea egoismului demonic. - Diavolul ca prezență ascunsă. Unde este diavolul în toată această construcție romanescă? Pe cine inspiră el? Cui îi suflă el în pânze? Pe cine conduce? Răspunsul se oferă pe tavă: pe decidenți, pe bogații care caută raiul pe pământ dar caută să și-l și rezerve cu sacrificarea celorlalți. Diavolul, deși i
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
nu se putea realiza decât prin deținerea controlului asupra strâmtorilor Bosfor și Dardanele. Calea concretă de realizare a acestui deziderat era asigurarea controlului asupra spațiului sudest european, prin invocarea panslavismului și/sau a panortodoxismului, iar primul teritoriu vizat era cel romanesc. Despre aceste tendințe, devenite politică de stat a Rusiei, începând cu secolul al XVIII-lea, A. D. Xenopol scria: “ Nu este deci de căutat în fapte interne rezultatul însemnatelor împrejurări petrecute cu prilejul războiului ruso-turc din 1711; urmările adevărate ale acestui
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
Stuart Mill și reluată de Kripke, a numelor proprii cu sens nuclear, și a "numelor proprii bogate în sens" a lui Bertrand Russel, urmat de Frege, Wittgenstein, Searle, Strawson (Marc Wilmet), iar în final este prezentat un topic al onomasticii romanești, în care sensul numelui se modifică de la geneză la redactare și apoi la lectură (Yves Baudelle). Deoarece numele propriu secret este deținătorul adevărului refugiat, protejat și pregătit de revelații în și prin istorie, sarcina criticului și a filosofului este de
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
acest nume, "numele desenează conturul țării ei mentale"74 - tr. m.). În componentele numelor succesive ale eroinei citește un rezumat al programului narativ, combinând decoruri ale acțiunii: strâmtoarea, valea, mlaștina; ele sunt motivate, premonitorii și în armonie cu ansamblul datelor romanești (sens, acțiune, decor). Prin intermediul onomasticii eroinei, autoarea regăsește fenomenul de izotopie folosit în cazul personajelor episodice, destinat aici să cimenteze unitatea romanului. Personajul se înnămolește, se scufundă și se prăbușește odată cu mariajul său, când dobândește numele de Jeanne de Lamare
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
teoretice și metodologice a unei semantici a onomasticii literare și punerea unei probleme esențiale: "aceea de a ști în ce loc numele proprii produc sens" (tr. m)83. Întrebările la care încearcă să răspundă sunt: 1) conținutul semantic al numelor romanești rezultă printr-un decodaj prealabil sau se produce prin mișcarea scriiturii; 2) numele au sens în limbă sau doar în textul literar (sau: numele reale sunt semnificante sau acesta este privilegiul numelor de ficțiune?); 3) în materie de interpretare își
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
tabloului sunt indicate felul în care se rezolvă tensiunile care "hărțuiesc" numele propriu. Baudelle începe explicarea schemei pornind de la procesele care guvernează conceperea numelui propriu, alegerea inițială corespunzând unei intenții de sens, semantizare care nu este produsul pur al imaginației romanești, întrucât scriitorul se sprijină pe semnificațiile virtuale ale sistemului onomastic real. Se ajunge astfel la problema sensului numelor proprii în limbă. Fără să conteste autoritatea tezei numelor proprii fără semnificație a lui Mill, reluată în designatorii rigizi ai lui Kripke
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
onomastic, creează uneori nume mai adevărate decât natura. Este vorba de ceea ce autorul numește onomateme, paradigme frecvente în morfologia patronimelor (ex.-court-, -bert-, -ard- etc. vestigii ale sistemului apelativ merovingian). Baudelle consideră estomparea motivării una din marile legi ale onomasticii romanești. Numele trebuie să fie semnificative, fără a fi în întregime transparente (caz în care ar apărea ca improbabile și ridicole). Pornind de la modurile distinse de Saussure, "de raporturi asociative bazate pe o comunitate de forme sau de sens", Baudelle vorbește
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Baudelle consideră că raportul de motivare poate să se stabilească dincolo sau dincoace de personaj. La nivelul subprosopografic, adică dincoace de personaj, motivarea paradigmatică ce unește numele cu denumitul este estompată prin motivarea sintagmatică nume/context. Evidențiind lucrări consacrate onomasticii romanești care, atunci când depășesc cadrul eponimiei nume/ personaj, se îndreaptă spre probleme referitoare mai mult la mecanismele textuale ale numelui propriu decât la inventarea lui, autorul afirmă că acest demers are în vedere mai mult funcțiile numelui decât morfemele sale, așadar
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
propriu fictiv decât în motivare. De asemenea, apreciind că efectele onomasticii nu sunt în întregime controlate de text, ci rezultă dintr-un contract cu lectorul, cu aptitudinea sa de a remotiva numele dincolo de intențiile autorului, topicul de funcționare al onomasticii romanești pe care îl elaborează nu poate fi în viziunea sa decât cinetic, căci sensul numelui se modifică de la o etapă la alta, de la geneză la redactare și apoi la lectură. Redăm în continuare schema lui Yves Baudelle: Tabelul nr. 1
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
anglo-saxon? / 33 Jocul în cadrul mecanismelor sociale / 39 Jocul flirtului: necuviințe cuviincioase / 45 Nerușinatele / 60 FLIRTUL MONDEN "VICIUL FEMEILOR CINSTITE" / 81 Despre balanța sentimentelor / 83 De la flirt la adulter / 88 ANGOASELE SFÂRȘITULUI DE VEAC / 97 Flirtul culme a perversității / 98 Flirturi romanești și perversități / 114 Partea a doua: 1914-1945: Sub semnul băiețoasei / 129 PRIMUL RĂZBOI MONDIAL: SFÂRȘITUL UNEI LUMI / 133 Vremea datoriei și a austerității / 133 Surorile de caritate și "nașele de război" / 136 ANII '20: DE LA "TOTUL SAU NIMIC" LA "MAI
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
mai vagă idee. Firește, de-a lungul tuturor acestor ani petrecuți la mănăstire, "în lenea zilelor, în nopțile fără sfârșit și în singurătatea nădejdilor ei", Jeanne nu contenise să plăsmuiască visuri de iubire. Însă tânăra fată are o viziune pronunțat romanescă asupra iubirii. O idealizează, o glorifică, o amplifică peste măsură. De ce a primit Jeanne o astfel de educație? De ce i se permite să rămână atât de neștiutoare cu privire la cele ale vieții? În cazul de față, se împletesc și se sprijină
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
măsură ca oglindă a unei epoci: cea care face trecerea dintre sfârșitul erei puritane și revoluția sexuală. Cuvântul flirt apare și asta deloc întâmplător în mediile burgheze și aristocratice, către mijlocul secolului al XIX-lea16. Adică la câteva decenii după episodul romanesc al consumării căsătoriei trăit de Jeanne și Julien. Ceea ce numim noi flirt nu era pe atunci decât un freamăt, un fior de senzualitate de-abia mărturisit. Însă el anunța iar moraliștii perioadei Belle Époque o presimțiseră fără greș sfârșitul unei
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
mult de puterea și de identitatea lor de către o societate care începe deja să se uniformizeze. Ei percep perioada Belle Époque ca pe una "molatică și sterilizatoare", iar societatea franceză, ca pe una populată, pe lângă semi-virgine, de "semi-masculi"68. Flirturi romanești și perversități Toate aceste sentimente de indignare, de revoltă și de neliniște pe care le provoacă flirtul în cugetul contemporanilor se exprimă cu și mai multă violență în literatura epocii. În interval de câțiva ani, societatea franceză este invadată de
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
urmă, iritată, și-a mai retras-o întrucâtva și și-a adus-o până-n dreptul genunchilor". După cum vedem, limbajul flirtului devenise mult mai gestual, mai fizic decât în perioada Belle Époque. Domnișoara aceea, că va fi fost reală sau personaj romanesc, nu se proiectează cu totul într-un cuvânt, într-o expresie dulce-amăruie, cum o făceau contesa de Pange sau Catherine Pozzi douăzeci de ani mai devreme. Louise d'Espard, tânără a anilor '20, își concentrează întreaga senzualitate, îndrăzneală și dorință
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
de a pleca pe front, fie ce-o fi", pentru a se alătura englezilor. Își spune că va fi recrutată fără nicio dificultate, ca translator sau ca ajutor de infirmieră. Dar vai! Mama Michelinei, care nu are încredere în temperamentul romanesc al fiicei sale, îi dejoacă planurile temerare și o pune la punct pe loc. Tânăra este cumplit de dezamăgită. Însă nu se lasă doborâtă dintr-atâta lucru. Pentru că nu se poate îndrepta spre vest, se întoarce către sud, către soarele
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
Bugaz! Îți amintești, Bugaz? Ah, Bugaz, da, îmi aduc aminte. Vise, amintiri și fantasme se amestecă între ele, dar nu trecutul se întoarce, ci se trezește imaginația. O altă viață a spiritului începe. Coma a fost o construcție de tip romanesc, doar că personajele și evenimentele fuseseră filmate simultan. Imaginile clare și nete, de o uimitoare intensitate, păstraseră o slabă legătură cu realitatea de-a lungul acestui vis propulsat continuu, peste hăurile negre, pe o aceeași direcție; noi episoade veniseră să
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
unele din marile nume ale generației precedente: Erich Maria Remarque ("Insula speranței"), Erich Noth ("Trecutul dezvăluit"), Heinrich Böll (" Trenul a sosit la timp"), Ernst Wiechert ("Copiii Jeronime"), Ernst von Salomon ("Chestionarul"). În Marea Britanic, dacă se face excepție de opera romanescă a lui Graham Green, la început destul de tradițională, lucrările profetice ale lui George Orwell și mai ales inovațiile din arta dramatică ale lui T.S. Eliot și din romanele lui Lawrence Durrel, de-abia în anii 50 vor fi zdruncinate clasicismul
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
lor de a exprima noile valori literare de vechile constrîngeri "Bună ziua tristețe" de Françoise Sagan apărut în 1954 și este mai ales reprezentată de "noul roman" (Alain Robbe-Grillet, Nathalie Sarraute, Michel Butor, Marguerite Duras, Claude Simon etc.) prin care opera romanescă devine un joc al limbajului și o recompunere a realității oarecum în maniera pictorilor cubiști, iar în domeniul teatral se exprimă prin autori ca Jean Genet, Eugène lonesco și Samuel Beckett. Ultimii douăzeci sau treizeci de ani au fost marcați
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
Paler mi-a trimis cartea sa ultimă. O citesc cu plăcere, ca de obicei. Nu are personaje. Are numai idei. E un moralist, un nobil cu vocația fantazării. Unele pagini sînt memorabile. Altele îmi par inabile, trădînd absența unei experiențe romanești adevărate. Un roman al mărturiilor, nu o poveste. A mai apărut în "Luceafărul" de pe 16 martie o recenzie. Costin Tuchilă! Ăstuia, evident, nu i-am dat cartea! Nu scrie rău, dar nu apreciez decît buna-i intenție. În rest... Viață
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
timpul rezervat plimbării prin parc și vizitării grădinii zoologice se epuizase. Ce repede a trecut timpul, nu-i așa, Titi? E momentul să ne întoarcem acasă. Hai, Titi, hai repejor, să nu întârziem și s-o necăjim pe mama! 14. ROMANEȘTI sau ÎNCEPUTURILE EȘECURILOR PERPETUE ȘI LAMENTABILE Din dorința de a scăpa de bombardamente și adăposturi, dar mai ales de nesuferitele tranșee în care puteai contracta oricând o pneumonie, tata își duce familia la țară, în comuna Romanești, lângă pârâul Amaradia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
pe mama! 14. ROMANEȘTI sau ÎNCEPUTURILE EȘECURILOR PERPETUE ȘI LAMENTABILE Din dorința de a scăpa de bombardamente și adăposturi, dar mai ales de nesuferitele tranșee în care puteai contracta oricând o pneumonie, tata își duce familia la țară, în comuna Romanești, lângă pârâul Amaradia, aproape de orașul Craiova. Casa pe care o închiriase tata era a unui cetățean ce se mutase la oraș. Nu mai era de mult locuită. Curtea era năpădită de buruieni de tot soiul, iar, în interior, puținele lucruri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
mai fi supărat, bine? Acum înțelegeți cât de mult am iubit-o și cât de mult am căutat-o în momentele mele de cumpănă pe zâna mea cea bună, Silvia? 15. VINE AMARADIA MARE! De la casa noastră până la marginea satului Romanești era ceva mai mult de un kilometru. Din spatele ultimei case începea izlazul comunal: o mare de verdeață care îți odihnea sufletul zbuciumat prin vastitatea și liniștea binefăcătoare. Albia pârâului era situată la vreo 3-4 metri mai jos decât cota izlazului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
descărcat ultimul atom de energie, este "ascunsă" la doi metri sub pământ, intrând în circuitul perpetuu al materiei universale. Ecce homo! Dată fiind situație pe care v-am relatat-o, părinții mei au decis că e momentul să părăsească localitatea Romanești și să-și mute familia în altă parte. După ce s-au făcut cu pioșenie toate cele creștinești și după parastasul de patruzeci de zile, ne-am îndreptat spre comuna natală a tatălui meu, la Grumăzești. 20. SECETĂ ȘI FOAME sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
începutul războiului, însă, tatăl este evacuat împreună cu familia la Craiova și pus la dispoziția inspectoratului de poliție de acolo. Întâmplările sunt nu doar realiste, plauzibile, ci de-a dreptul nemilos de reale. Bombardarea Craiovei îi duce pe membrii familiei la Romanești, lângă râul Amaradia, unde copiii asistă la o apocaliptică ieșire a acestuia din matcă. Iată descrierea catastrofei prin ochii copilului care era atunci autorul: "O pisică înnebunită de groază se agățase, deznădăjduită, de capătul unui hambar și acum executa, împreună cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]