4,056 matches
-
În comentarea literaturii, termeni ca onirism, oniric, onirist etc. au fost și sunt folosiți destul de frecvent, dat fiind că visul și raportarea, în variate feluri, la vis au alimentat, în diferite epoci și în felurite chipuri, literatura (în mod deosebit romantismul și suprarealismul au „utilizat” consistent visul, de pe platforme estetice și „tehnice” diferite). În sens larg, onirică este o creație literară inspirată de sau asemănătoare cu visul. În literatura română însă termenul a dobândit un înțeles precis, desemnând o formulă literară
ONIRISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288537_a_289866]
-
românesc (1971), reluată în Clasicism și tendințe clasice în literatura română (1979), analizează, din perspectivă evolutivă, preluarea și adaptarea clasicismului de către scriitorii români, studiind dăinuirea tipologiei clasice până în a doua jumătate a secolului al XX-lea. Paginile din Clasicism și romantism (1973), Studii și evocări (1974), Scriitori și direcții literare (I-II, 1981-1984) aduc precizări și clasificări de natură istorico-literară și teoretică privitoare la opere, personalități, tendințe literare. Bun cunoscător al secolului al XIX-lea, P. a alcătuit ediții din scrierile
PACURARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288605_a_289934]
-
concretizare a temei sub un aspect tipic) și mit (structură deschisă, modificabilă în funcție de epocă și de personalitatea artistului). Câteva studii ample, solide, sistematice ilustrează în istoria literaturii universale și românești evoluția și filiația unor motive specifice, bunăoară tema istorică în romantism, care capătă cu totul alte semnificații decât în epocile anterioare ori decât în perioada postromantică, precum și destinul unor motive literare privilegiate, cum ar fi avariția sau seducătorul, ori al miturilor moderne despre viteză și mașinăriile inventate de tehnica deplasării. Fără
PACURARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288605_a_289934]
-
călătorii imaginare în trecut și în viitor, precum și în zone miraculoase. Ultima lucrare a lui P., Curente literare românești și context european (1998), cercetează o preocupare permanentă a literaturii române: sincronizarea cu marile curente și idei europene. Clasicismul, barocul, rococoul, romantismul, realismul, naturalismul sunt recuperate cu oarecare întârziere în spațiul cultural românesc, procesul de sincronizare - susține criticul - înfăptuindu-se complet abia în secolul al XX-lea, în plină epocă interbelică. Pornind de la o perspectivă istorică, pe care, de altminteri, nu o
PACURARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288605_a_289934]
-
a disponibilităților oferite de orientarea accentuat comparatistă. SCRIERI: Curs de istoria literaturii române moderne (în colaborare cu Paul Cornea), București, 1962; D. Bolintineanu, București, 1962; Ion Ghica, București, 1965; Al. I. Odobescu, București, 1966; Clasicismul românesc, București, 1971; Clasicism și romantism, București, 1973; Studii și evocări, București, 1974; O carte și șapte personaje (în colaborare cu Claude Pichois), București, 1976; Clasicism și tendințe clasice în literatura română, București, 1979; Dicționar de literatură română, Scriitori, reviste, curente (în colaborare), București, 1979; Scriitori
PACURARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288605_a_289934]
-
Adrian Marino, „Ion Ghica”, CNT, 1965, 32; Eugen Simion, „Al. I. Odobescu”, GL, 1966, 47; Perpessicius, Alte mențiuni, III, 185-195; Ov. S. Crohmălniceanu, „D. Bolintineanu”, RL, 1969, 32; Piru, Varia, I, 35-38, 105-107; Ciobanu, Panoramic, 275-279; Mihai Drăgan, „Clasicism și romantism”, CRC, 1973, 48; D. Micu, „Clasicism și romantism”, CNT, 1974, 2; Eugen Simion, Critica universitară, R, 1975, 1; Dan Simonescu, „O carte și șapte personaje”, RL, 1977, 9; Marin Mincu, Colaborare și sincronizare, LCF, 1977, 28; Constantin Ciopraga, „Clasicism și
PACURARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288605_a_289934]
-
Simion, „Al. I. Odobescu”, GL, 1966, 47; Perpessicius, Alte mențiuni, III, 185-195; Ov. S. Crohmălniceanu, „D. Bolintineanu”, RL, 1969, 32; Piru, Varia, I, 35-38, 105-107; Ciobanu, Panoramic, 275-279; Mihai Drăgan, „Clasicism și romantism”, CRC, 1973, 48; D. Micu, „Clasicism și romantism”, CNT, 1974, 2; Eugen Simion, Critica universitară, R, 1975, 1; Dan Simonescu, „O carte și șapte personaje”, RL, 1977, 9; Marin Mincu, Colaborare și sincronizare, LCF, 1977, 28; Constantin Ciopraga, „Clasicism și tendințe clasice în literatura română”, LL, 1980; Al.
PACURARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288605_a_289934]
-
Țării”, „Școala Basarabiei”, „Șezătoarea”, „Viața literară și artistică”, „Viața românească”, „Vocea Tutovei” ș. a. După S. Fl. Marian, P. este, cum îl definește Romulus Vulcănescu, „a doua figură dominantă în etapa de elaborare a domeniului etnografiei” românești, „un epigon târziu al romantismului științific”. El alcătuiește, într-un răgaz de viață scurt, cu pasiune și cu deosebită hărnicie, numeroase lucrări de etnografie și folclor, pornind de la ideea că orice culegător trebuie să adune datele despre cultura materială și spirituală din zona sa în vederea
PAMFILE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288641_a_289970]
-
de facilitate. Expresia trebuie să fie concisă, densă, exactă, funcțională, așadar poetică, dar fără înflorituri de prisos, iar ritmul și rimele perfecte. Alături de obiectivare, de impersonalizare, desăvârșirea formală e o condiție definitorie a p., prin aceste atribute esențiale deosebindu-se de romantism. Leconte de Lisle a construit, asemenea lui Victor Hugo, poeme ample (Poèmes antiques, Poèmes barbares), a edificat viziuni ale unor civilizații (greacă veche, indiană, iudaică, medievală creștină), dar a făcut-o fără a infiltra în artistic ideologicul, fără a proiecta
PARNASIANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288697_a_290026]
-
Obstacolul major în această direcție fiind, în 1848, proiectul de integrare a „mare principatului Transilvaniei” în Ungaria, ideea structurantă a tuturor documentelor revoluționare va fi necesitatea împiedicării cu orice preț a acestei uniri forțate. Literar, p. este una dintre ipostazele romantismului românesc, cea marcată istoric de revoluție și de unirea Principatelor. Aceasta urmează variantei preromantismului (I. Heliade- Rădulescu, V. Cârlova, Grigore Alexandrescu ș.a.), corespunzător aproximativ etapei 1820-1840, și e succedată, după etapa refluxului, numită postpașoptism (1860-1870), de ipostaza superioară, situată valoric
PASOPTISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288709_a_290038]
-
Aceasta urmează variantei preromantismului (I. Heliade- Rădulescu, V. Cârlova, Grigore Alexandrescu ș.a.), corespunzător aproximativ etapei 1820-1840, și e succedată, după etapa refluxului, numită postpașoptism (1860-1870), de ipostaza superioară, situată valoric la nivel european, creată de Mihai Eminescu. În varianta pașoptistă, romantismul românesc e un curent militant, mesianic, orientat spre social și național, fără a exclude tematica vieții personale, intime, contemplația, cultivarea pitorescului. Dominantele sunt iubirea de popor, adoptarea ca limbă literară a limbii vorbite, valorificarea creației populare, cultivarea tematicii istorice, în
PASOPTISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288709_a_290038]
-
Ciocoii noi). Spiritul pașoptist vibrează, cu vii rezonanțe, în versurile lui Andrei Mureșanu, în Cântarea României, în studiile și rememorările lui Al. Russo ori, chiar cu o mai puternică intensitate, în Românii supt Mihai-Voievod Viteazul de N. Bălcescu. Sub impulsul romantismului național, în perioada pașoptistă are o bună reprezentare și poezia naturii, individualizată geografic. Rare înainte de 1840 (Iancu Văcărescu, Primăvara amorului, V. Cârlova, Înserare, Gh. Asachi, La Italia, Cezar Bolliac, Meditații), elemente de pastel pătrund tot mai abundent în poezie și
PASOPTISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288709_a_290038]
-
proză și a pieselor de teatru ale lui Alecsandri, romanele lui D. Bolintineanu, începuturile de roman lăsate de Mihail Kogălniceanu și Ion Ghica - reflectă situații din lumea românească, infirmități sociale, moravuri, datini etc. Multe din scrierile caracteristice pentru p. asociază romantismului germeni de realism și dau observației realiste, adesea preponderentă, funcție satirică. Unele caractere și preocupări ale literaturii pașoptiste - interesul pentru istorie, dragostea de natură, oglindirea critică a climatului social, propensiunea satirică - vor trece în literatura deceniului următor Unirii (A. I. Odobescu
PASOPTISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288709_a_290038]
-
în epoca pașoptistă, I-II, îngr. Paul Cornea și Mihai Zamfir, introd. Paul Cornea, București, 1969; Cornea, Originile, passim; Maria Platon, „Dacia literară”. Destinul unei reviste, viața unei epoci literare, București, 1974; Cornea, Oamenii, passim; Structuri tematice și retorico-stilistice în romantismul românesc (1830-1870), îngr. și introd. Paul Cornea, București, 1976; Paul Cornea, Romantismul pașoptist - în căutarea specificului național, în Istoria literaturii române, coordonator Zoe Dumitrescu-Bușulenga, București, 1979, 99-125; Cornelia Bodea, 1848 la români. O istorie în date și mărturii, I-II
PASOPTISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288709_a_290038]
-
Paul Cornea, București, 1969; Cornea, Originile, passim; Maria Platon, „Dacia literară”. Destinul unei reviste, viața unei epoci literare, București, 1974; Cornea, Oamenii, passim; Structuri tematice și retorico-stilistice în romantismul românesc (1830-1870), îngr. și introd. Paul Cornea, București, 1976; Paul Cornea, Romantismul pașoptist - în căutarea specificului național, în Istoria literaturii române, coordonator Zoe Dumitrescu-Bușulenga, București, 1979, 99-125; Cornelia Bodea, 1848 la români. O istorie în date și mărturii, I-II, București, 1982; Dan Berindei, Revoluția română din 1848-1849. Considerații și reflecții, Cluj-Napoca
PASOPTISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288709_a_290038]
-
în filologie despre creația lui Mihail Sadoveanu, devenind, în același an, cercetător științific principal la Institutul de Literatură Universală al Academiei de Științe a URSS. În iunie 1978 își susține teza de doctor docent în științe filologice, având ca temă romantismul în literatura română. Deși a tradus multă poezie (Lucian Blaga, G. Bacovia, Eugen Jebeleanu, M. R. Paraschivescu, Veronica Porumbacu, Mihai Beniuc, Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Ana Blandiana, Ioan Alexandru) și proză românească (I. L. Caragiale, Mihail Sadoveanu, Vasile Voiculescu, Jean Bart
KOJEVNIKOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287720_a_289049]
-
timp în care a cunoscut și principalele contribuții românești la exegeza eminesciană, a scris el însuși în limba rusă un amplu studiu, Mihail Eminescu i problema romantizma v rumânskoi literature XIX-ego veka (1968), cercetare a întregii creații eminesciene pe fondul romantismului românesc și al celui european. Varianta revăzută a cărții a fost tradusă în limba română în 1979, cu titlul Mihai Eminescu și problema romantismului în literatura română. Romantismul românesc, scrie K., unul al renașterii naționale, s-a constituit pe un
KOJEVNIKOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287720_a_289049]
-
i problema romantizma v rumânskoi literature XIX-ego veka (1968), cercetare a întregii creații eminesciene pe fondul romantismului românesc și al celui european. Varianta revăzută a cărții a fost tradusă în limba română în 1979, cu titlul Mihai Eminescu și problema romantismului în literatura română. Romantismul românesc, scrie K., unul al renașterii naționale, s-a constituit pe un fond popular și luminist, a fost caracterizat de patos civic, de lirism vibrant, de naturism. K. a mai publicat în periodice rusești o serie
KOJEVNIKOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287720_a_289049]
-
rumânskoi literature XIX-ego veka (1968), cercetare a întregii creații eminesciene pe fondul romantismului românesc și al celui european. Varianta revăzută a cărții a fost tradusă în limba română în 1979, cu titlul Mihai Eminescu și problema romantismului în literatura română. Romantismul românesc, scrie K., unul al renașterii naționale, s-a constituit pe un fond popular și luminist, a fost caracterizat de patos civic, de lirism vibrant, de naturism. K. a mai publicat în periodice rusești o serie de studii despre Vladimir
KOJEVNIKOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287720_a_289049]
-
publicat în periodice rusești o serie de studii despre Vladimir Korolenko și România, Al. Sahia, Maxim Gorki și România, Mihai Beniuc ș.a. SCRIERI: Mihail Eminescu i problema romantizma v rumânskoi literature XIX-ego veka, Moscova, 1968; ed. (Mihai Eminescu și problema romantismului în literatura română), tr. și pref. Ariton Vraciu, Iași, 1979; Romantizm v rumânskoi literature, ego osobennosti i razvitie, Moscova 1978; Versuri despre România, tr. Anton Antonescu și Radu Nicolau, pref. George Muntean, București, 1987. Traduceri: Mihai Eminescu, Stihi, Moscova, 1950
KOJEVNIKOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287720_a_289049]
-
propriile sisteme politice și de jurisdicție asupra unor teritorii precis delimitate de granițe și asupra unei populații alcătuite din cetățeni cu drepturi și obligații specifice. Iar odată cu statul național noțiunea universală de societate este particularizată în societăți naționale pe care romantismul de mai târziu le va glorifica prin referiri la limbă, folclor și alte aspecte de acest gen, pentru a accentua diferențierea, identitatea sau specificul național. Secolul al XVII-lea declanșează procesul de formare a statelor naționale, un proces însă presărat
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
o ideologie implicită a superiorității Occidentului. În ciuda republicării unor lucrări scrise de autorii tocmai menționați, care de fapt fixau ideologia depășirii complexului românesc de inferioritate, resuscitarea unor ideologii mai vechi sau din perioada interbelică, ce țineau în mare parte de romantismul „psihologiei popoarelor” sau de iluminismul târziu al exploziei ideologiilor alternative și concurente, ar fi putut rămâne o simplă curiozitate istorică și culturală din perioada căutării prelungite a „specificului național”. Numai că ele au iradiat în analize ce s-au vrut
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
Și Dicționar sentimental de poezie (I, 2002) configurează, într-o modalitate originală, o galerie „de familie”, în care se înșiruie portrete ale confraților din mai multe generații. Romanul Patima e o povestire țărănească sobră, viguroasă, fuziune de realism aspru și romantism crâncen, de atmosferă baladescă, în tradiția lui Slavici din Moara cu noroc și a lui Agârbiceanu din Popa Man, având ca eroină o altă Mara, ce își asumă rolul Vitoriei Lipan. Negustoreasa Ecaterina Handrabur, dintr-o localitate vestică de frontieră
MICU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288107_a_289436]
-
sufletești, Câteva observații asupra psihologiei simbolului, Filosofia seriozității) și Ioan D. Gherea (Analiza psihologică a cauzalității). Paginile consacrate esteticii, istoriei culturale și literaturii sunt semnate de Tudor Vianu (Eternitatea și vremelnicia artei, Psihanaliza și teoria artei), Petre Andrei (Considerațiuni asupra romantismului), Nicolae Bagdasar (Asupra culturii europene). În mai multe numere Andrei Oțetea se ocupă de problemele Renașterii, iar Cezar Papacostea studiază Antichitatea, făcând și trimitere la literatura română (Filosofia antică în opera lui Eminescu). Șt. Zeletin e preocupat de comparatism: Romantismul
MINERVA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288158_a_289487]
-
romantismului), Nicolae Bagdasar (Asupra culturii europene). În mai multe numere Andrei Oțetea se ocupă de problemele Renașterii, iar Cezar Papacostea studiază Antichitatea, făcând și trimitere la literatura română (Filosofia antică în opera lui Eminescu). Șt. Zeletin e preocupat de comparatism: Romantismul german și cultura critică română, iar În jurul teoriei genurilor literare se numește cercetarea lui Octav Botez. Nu absentează nici domeniul lingvistic, ilustrat prin studiul Fonetică istorică, fonetică generală și fonetică experimentală, semnat de Al. Rosetti. Recenziile și notele sunt repartizate
MINERVA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288158_a_289487]