3,443 matches
-
Se luptă cu coarnele animalului care stătea absolut nemișcat, iar apoi Îi dădu un șut În coaste Înainte de a se declara Încă o dată victorios. Ceilalți băieți Îl imitară luându-și avânt și sărind pe spinarea bivolului, pentru ca apoi să se rostogolească precum niște gimnaști la o olimpiadă pentru munteni. Dacă ar fi vrut, bivolul s-ar fi putut ridica pe toate cele patru copite impunătoare ale lui și i-ar fi călcat În picioare făcându-i cu ușurință una cu pământul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
recunoștință punguța roz cu tot cu conținutul ei murat, acest gest universal de prietenie. Era incredibil, Îi Încălzea inima. O va păstra mereu - sau până când se va Întâmpla o nenorocire, adică peste numai câteva ore. Autocarul o porni mai departe, roțile sale rostogolindu-se acum pe Drumul Birmaniei, o șosea cu două benzi, pavate grosier, pe care-o Împărțeau cu vacile brahmane, atât cu cele din specia hoinară, cât și cu cele Înjugate la căruțe. Prietenii mei priveau noul peisaj. Dealurile erau acoperite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
oftând din toți rărunchii, și luă o atitudine extrem de obosită. Cuțu-Cuțu scânci cu compasiune, sări din suportul improvizat și-i linse mâna micii lui stăpâne. Esmé dădu drumul umbrelei de hârtie pe care o cumpăraseră de dimineață, iar aceasta se rostogoli Într-o parte. Pentru că insistase În tăcere să o ia cu ea, nu putea să se plângă. În mod normal, Marlena i-ar fi reproșat și ar fi pus-o să care obiectul dorinței sale nerezonabile până când recunoștea că greșise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
râu. Eu i-am luat pe Loot și Bootie, iar râul ne-a luat pe toți trei și nu mai aveam timp să mă gândesc ce era la fund sau ce era la suprafață, era doar râul care ne ducea rostogolindu-ne. Unii dintre săteni se zbăteau, alții călcau apa, iar eu mă țineam de marginea unei scânduri de bambus pe care stăteau Loot și Bootie. Cum am găsit scândura, nu m-am Întrebat atunci, nu m-am Întrebat niciodată până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
pe mulți să se poticnească, cad unul peste altul, și zic: "Haidem să ne întoarcem la poporul nostru, în țara noastră de naștere, departe de sabia nimicitorului!" 7. Cine este acela care înaintează ca Nilul, și ale cărui ape se rostogolesc ca rîurile? 8. Este Egiptul. El se umflă ca Nilul, și apele lui se rostogolesc ca rîurile. El zice: "Mă voi sui, voi acoperi țara, voi nimici cetățile și pe locuitorii lor." 9. Suiți-vă, cai! Năpustiți-vă, cai! Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
la poporul nostru, în țara noastră de naștere, departe de sabia nimicitorului!" 7. Cine este acela care înaintează ca Nilul, și ale cărui ape se rostogolesc ca rîurile? 8. Este Egiptul. El se umflă ca Nilul, și apele lui se rostogolesc ca rîurile. El zice: "Mă voi sui, voi acoperi țara, voi nimici cetățile și pe locuitorii lor." 9. Suiți-vă, cai! Năpustiți-vă, cai! Să iasă vitejii, cei din Etiopia și din Put, care mînuiesc scutul, și cei din Lud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
coada de oameni ajungea până în fața acelui teren. Acum nu mai e nimic acolo. Dacă primeam bani în plus? Păi, dacă munceam pe brânci, uneori, rar, se mai întâmpla să-mi pună bani în gaura de la bilă și să-i rostogolească până la mine. Era bacșiș. Japonia de atunci era încă săracă. După doi ani am demisionat și m-am gândit să fac ceva pe cont propriu. Mi-am deschis o fermă de păsări în Saginomiya. Pentru că pe atunci în Saginomiya erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
și perfuzia. Pe la ora 19.30-20:00 , când am dat să mă ridic în picioare, am observat că nu eram în stare. Dacă nu mă prindeam de ceva, nu mă puteam ridica. Picioarele mi se clătinau, eram gata-gata să mă rostogolesc... Și în dimineața următoare m-am simțit rău. Nu aveam poftă de mâncare. Mi-era greață. Nu puteam înghiți decât ceai. Nici dimineață, nici la prânz n-am putut mânca. În plus, nici nu puteam vorbi clar. Presupuneam că era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
ochelarii i se aburiră. Picioarele îi tremurau. Ameți. Se opri gata să cadă. Gâfâia hipnotizat de ochii holbați ai caracatiței, în spatele căreia se ridica un perete enorm de rafturi pline cu dosare vechi și registre prăfuite. Poticnindu-se, târându-se, rostogolindu-se, ajunse stors de vlagă, lăsând în urma lui o dâră de limax. Aș dori să dau un anunț la ziar. Spune! râgâi caracatița. Se aplecă până în dreptul gurii căscate de geam: "Caut obiecte stranii. Intrarea Labirintului, numărul 43." Rosti fraza
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
în fântâna din vatra satului. Cu hainele întoarse pe dos, puse pe cap, ca să nu-i recunoască duhurile rele, flăcăii gospodarilor slobozeau de pe dealuri roți mari de căruță în flăcări. înfășurate în paie și cârpe unse cu rășină, roțile se rostogoleau în hopuri mari, aprindeau iarba uscată de pe dealuri, lăsând dâre de foc în urma lor. Luminând violent chipurile trase ale oamenilor, roțile de foc erau supte de hăul văilor și se opreau sfârâind în apa râului, ademenind magic stingerea focului solar
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
hoit. Hohotele coborâră din gâtlej în rărunchi, preschimbându se curând în răcnete prelungi, care furau tihna lehuzelor și somnul sălbăticiunilor din pădurile învecinate. Nu părea a fi voce de ființă, ci mai degrabă scrâșnet de metal și huruit de bolovani rostogolindu-se pe grohotiș. Cu toate că schimbul de caraulă a fost redus la numai patru ceasuri, câțiva jandarmi dezertară din post, nemaiputând să suporte răgetele turbate și miasmele contagioase. Fură prinși și snopiți până la epuizare cu vâna de bou, în fața tâlharului ai
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
vâjâit spiralat, un vârtej marin, un vuiet stins și îndepărtat, ca atunci când închizându-ți ochii îți lași urechea sărutată de gura sidefată și netedă a unei cochilii. Zlota își dădu duhul abia când capul i se desprinse de trupul butoiului, rostogolindu-se în colb. Jandarmii cărară și deșertară în patru vânturi putreziciunea cu duhoare pestilențială, la un capăt de țarină care numai rodi nimic niciodată. Călcâiul de aur și capul cu gura căscată fură zdrobite într-o piuă și aruncate într-
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
noiembrie se petrece o ședință istorică în Adunarea Deputaților. Costa ia cuvântul și, după ce critică dictatura din punct de vedere legal, atacă violent pe Don Carlos, sfîrșindu-și filipica printr-o apostrofă rămasă celebră: "Pentru mult mai puține crime s-a rostogolit, în Franța, pe eșafod, capul lui Ludovic XVI!". Zadarnic cere Președintele Adunării expulzarea deputatului republican. Afonso Costa refuză să părăsească incinta și e scos de baionetele soldaților. Atunci se petrece o scenă pe care nimeni nu ar fi putut-o
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
însă, prea lungă, căci animalul, lovit în coastă de o suliță, se prăbuși într-o parte cu un nechezat și îl trimise de-a berbeleacul. Audbert se izbi tare de pământ, dar își veni pe loc în fire și se rostogoli în iarbă; apoi, însă, se ridică repede în picioare și, mânat de groază, o zbughi către copaci. După câțiva pași pe pământul ușor înclinat, se împiedică și căzu iarăși. Când se ridică și se întoarse să privească spre luminiș, rămase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
amețiți bine, chiar și descântătoarea - un somn lung și nesănătos, care, legănat de cântecul păsărilor de afară, se prelungi până la lăsarea întunericului. Prima care își reveni fu Malaberga. Sprijinindu-se de scândurile mesei, se ridică greoi; ba mai mult, se rostogoli pe jos de-a binelea când încercă să încalece peste bancă, dar fu repede iarăși în picioare. Ștergându-și gura cu dosul mâinii lungi și uscate, îi cercetă pe cei cinci oaspeți, abandonați pe locurile unde erau, neajutorați ca niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și trase de frâele calului, cu gând să-l întoarcă. — Mai bine schimbăm drumul. Dacă ne așteaptă, sunt, cu siguranță, mai mulți decât noi și... Răsună un nechezat disperat, apoi strigătul războinicului rămas ceva mai înainte și care acum se rostogolea la pământ împreună cu calul său: — Fugi, Waldomar! E o cursă. Salvează-te! Salvează-te! Dar nu avu timp să facă nimic. O ploaie de săgeți, fulgerătoare, izbi grupul ca tot atâtea bice, din toate părțile; două gărzi din suită, lovite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
prin pădure. Gâfâi din greu, urcând coasta abruptă, care era calea cea mai rapidă, dar ajunse în sfârșit pe creastă și își dădu drumul la vale pe celălalt versant, mai repede chiar, fiindcă, în mai multe rânduri, căzu și se rostogoli prin mărăcinișul prăfos. Apoi, doi dintre urmăritori îl zăriră traversând un mic platou acoperit de tufărișuri. Frica îi dădea aripi, ajutându-l să treacă în saturi uriașe peste orice obstacol, peste orice denivelare a terenului, fără să se mai îngrijoreze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
înțelese că el era ținta comandantului dușman. O secundă îi fu de ajuns ca să-i distingă ochii îmbătați de masacru și să-i audă strigătul de furie. Pentru a nu fi azvârlit de pe cal, trebui să se arunce în iarbă, rostogolindu-se într-o mică scobitură de pământ, aflată la adăpostul unei zade, în vreme ce hunul, urmat de alți cavaleri, se ducea mai departe, dincolo de linia primilor copaci. Se ridică imediat după trecerea lor și nu-i trebui decât o ocheadă ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Mereu la fel! Nu e drept, nu e drept, eu... eu... Se întâmplă ceva ciudat: călugărul își duse, deodată, mâinile la ceafă, se îndreptă, palid la față, întreg trupul îi încremeni, apoi se aruncă la pământ și porni să se rostogolească și să se zbată, scrâșnind din dinți, azvârlind din picioare și mârâind ca un câine turbat. Stupefiați de zvârcolirile lui, hunii din jur se traseră îndărăt, fixându-l cu teamă și scârbă, în vreme ce Simplicius, cu degetele încleștate pe imaginea sfântă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
să se baricadeze toți înăuntru, ar fi putut să reziste chiar o vreme îndelungată și poate... Alergând prin întuneric, văzu într-o clipită trecându-i pe dinainte mici străfulgerări argintii și, imediat după aceea, se izbi brutal de cineva. Se rostogoli în iarba de pe marginea cărării, cu senzația că se ciocnise de un zid de fier. înțelese pe dată ce erau acele străfulgerări argintii pe care le văzuse puțin mai înainte. O armură, desigur! La lumina palidă a lunii, plăcile metalice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
intui doar în ultimul moment manevra lui disperată, dar nu-l putu împiedica să se năpustească asupra ei cu calul în plin galop. O izbitură teribilă, după care, în nechezatul celor două animale ce se prăvăleau pe jos, amândoi se rostogoliră în iarbă. Balamber o apucase de un braț, trăgând-o după el, dar îi scăpase în cădere. Frediana se ridică o secundă mai iute decât el, dar se văzu în dezavantaj, fiindcă își pierduse sabia; o căută înnebunită cu privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
i-a înjunghiat pe pămînt și i-a mîncat cu sînge cu tot. 33. Au spus lucrul acesta lui Saul, și i-au zis: "Iată că poporul păcătuiește împotriva Domnului, mîncînd cu sînge." Saul a zis: Voi faceți o nelegiuire; rostogoliți îndată o piatră mare încoace." 34. Apoi a adăugat: "Împrăștiați-vă printre popor, și spuneți fiecăruia să-și aducă boul sau oaia, și să-l junghie aici. Apoi să mîncați, și nu păcătuiți împotriva Domnului, mîncînd cu sînge." Și peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
ochelarii i se aburiră. Picioarele îi tremurau. Ameți. Se opri gata să cadă. Gâfâia hipnotizat de ochii holbați ai caracatiței, în spatele căreia se ridica un perete enorm de rafturi pline cu dosare vechi și registre prăfuite. Poticnindu-se, târându-se, rostogolindu-se, ajunse stors de vlagă, lăsând în urma lui o dâră de limax. Aș dori să dau un anunț la ziar. Spune! râgâi caracatița. Se aplecă până în dreptul gurii căscate de geam: "Caut obiecte stranii. Intrarea Labirintului, numărul 43." Rosti fraza
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
în fântâna din vatra satului. Cu hainele întoarse pe dos, puse pe cap, ca să nu-i recunoască duhurile rele, flăcăii gospodarilor slobozeau de pe dealuri roți mari de căruță în flăcări. înfășurate în paie și cârpe unse cu rășină, roțile se rostogoleau în hopuri mari, aprindeau iarba uscată de pe dealuri, lăsând dâre de foc în urma lor. Luminând violent chipurile trase ale oamenilor, roțile de foc erau supte de hăul văilor și se opreau sfârâind în apa râului, ademenind magic stingerea focului solar
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
hoit. Hohotele coborâră din gâtlej în rărunchi, preschimbându se curând în răcnete prelungi, care furau tihna lehuzelor și somnul sălbăticiunilor din pădurile învecinate. Nu părea a fi voce de ființă, ci mai degrabă scrâșnet de metal și huruit de bolovani rostogolindu-se pe grohotiș. Cu toate că schimbul de caraulă a fost redus la numai patru ceasuri, câțiva jandarmi dezertară din post, nemaiputând să suporte răgetele turbate și miasmele contagioase. Fură prinși și snopiți până la epuizare cu vâna de bou, în fața tâlharului ai
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]