KorAP: Find »[drukola/base=roz & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...74 75 76 ...171 >

4,274 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271

am dezumflat ca un balon și deodată îmi doream cu disperare să plec. —Ai o carte de vizită? m-a întrebat. — Sigur! Știam să recunosc un refuz când îl auzeam. Am căutat în portofel și i-am întins un dreptunghi roz țipător cu numele „Candy Grrrl“ scris cu caractere roșii, tremurate, urmat de „Anna Walsh, superstar PR“ cu litere mai mici. În colțul din dreapta sus era faimosul logo cu fata care își arăta colții - imaginea unei fete care făcea cu ochiul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
cât urcai în ierarhie, cu atât erai mai liberă să te îmbraci la costum. Către: Aidan maddox@yahoo.com De la: Magiciansgirl1@yahoo.com Subiect: Fata trăsnită se întoarce la lucru Ținuta pentru azi - cizme de piele întoarsă neagră, ciorapi cu plasă roz, rochie retro de crèpe-de-Chine, neagră cu buline albe, haină roz trei sferturi (de asemenea retro) și o geantă cu fluturași. O pălărie ridicolă? te aud întrebând - Oh, desigur: o beretă neagră în colț. Pe scurt, oarecum discret, dar sper să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
te îmbraci la costum. Către: Aidan maddox@yahoo.com De la: Magiciansgirl1@yahoo.com Subiect: Fata trăsnită se întoarce la lucru Ținuta pentru azi - cizme de piele întoarsă neagră, ciorapi cu plasă roz, rochie retro de crèpe-de-Chine, neagră cu buline albe, haină roz trei sferturi (de asemenea retro) și o geantă cu fluturași. O pălărie ridicolă? te aud întrebând - Oh, desigur: o beretă neagră în colț. Pe scurt, oarecum discret, dar sper să scap azi cu ținuta asta. Chiar îmi doresc să primesc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
cu ținuta asta. Chiar îmi doresc să primesc vești de la tine. Fata ta, Anna Întotdeauna îl amuza uniforma mea de serviciu. Ironia era că el încerca să submineze sobrietatea costumelor lui purtând cravate și ciorapi nostimi- reproduceri după Warhol, trandafirași roz, personaje din desene animate - iar eu tânjeam să mă îmbrac sobru, la costum. În timp ce eram online, mi-a venit o idee: o să-i citesc horoscopul ca să îmi pot face o idee despre cum se simțea. Stars On-line spunea, la Scorpion

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
din cauza băuturii. Cumpăra vopsea, asta făcea. Vopsea albă, apropo. Pentru casa lor din Bah Hah-ba. I-a dat un strat de vopsea pastelată cum l-ați rugat voi, dar încă nu înțelege ce v-a venit să vopsiți toată casa roz. Rumen de bună dispoziție, s-a uitat de la Aidan la mine, apoi în ochi i s-a aprins o sclipire de panică. Ea nu e Janie. După cină, eu și Aidan am stat în vizuină; atmosfera era puțin încordată. —N-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
pe marcajul galben. Agenții de circulație sunt crunți pe-aici așa că aștept cu nerăbdare o ceartă sănătoasă. Apoi am observat că arăta a mașină de mafie, nu știu cum, dar am simțit. Din instinct. Fără geamuri fumurii, dar în spate erau perdele roz, încrețite, ca cele cu volane, dar mai mici. Crimă și pedeapsă. Îmi ziceam „Hristoase!“ când coboară două gorile. Ding-dong! Înalți, solizi, geci de piele umflate în dreptul buzunarelor de la piept, de parcă ar fi avut pistoale, dar pariez că erau doar sandvișuri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
Nu mă urc în mașină cu doi bărbați necunoscuți - mai încercați sâmbătă seară după ce-am băut șaișpe pahare. Și categoric nu mă urc într-o mașină cu perdele cu volănașe. (Mai știi? Ți-am zis că erau niște chestii roz încrețite și oribile la geamurile din spate.) Gorila 1 aruncă un porcoi de bani pe masă, o grămadă numărată cum se cuvine, legată cu o banderolă de hârtie, cum fac la bancă, și zice: Acum vrei să te urci în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
dată când mă descriam astfel. Imaginea mea despre „văduve“ era aceea a unor băbătii cocârjate, antice și de demult, înveșmântate în mantile negre. Singurul lucru pe care îl aveam în comun cu ele era mantila, numai că a mea era roz. Am râs în hohote până când mi-au dat lacrimile. Dar nu era un râs firesc, și cei doi erau vădit șocați. Eugene m-a luat în brațe, apoi Ornesto ne-a strâns în brațe pe amândoi, o îmbrățișare stranie, dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
auzit soneria. Ajunsese mai devreme. Ah, la naiba! Mi-am trântit periuța în chiuvetă. Jacqui m-a studiat și a zis: — Oh, ce bine, ești gata. De fapt, eram îmbrăcată încă în hainele de serviciu (fustă roz de balerină, maiou roz, pantaloni scurți de plasă și balerini brodați cu flori), dar, dat fiind că ținuta mea de serviciu aducea mai mult a ținută de petrecere decât aduceau hainele de petrecere ale altora, am decretat că merge și-așa. În timp ce taxiul înainta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
Edison. (Îmbrăcată într-o ținută elegantă de in cafea-cu-lapte în timp ce eu purtam un costum ciclamen în stilul anilor ’50 cu taiorul cu decolteu în bărcuță și fusta conică, asortate cu șosete până la glezne cu trandafirași, sandale cu toc din piele roz și o poșetă în formă de casă cu două etaje.) —Brooke! Ce s-a întâmplat? Nu-mi venea să cred că plânge. Crezusem că e de-a dreptul ilegal pentru clasa albă dominantă să-și arate emoțiile. Oh, Anna, s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
să-l pupi. Asta a făcut-o pe Brooke să chicotească. — Voi două sunteți așa de nostime! Pe la zece, locul era plin de lume. Protection Racket a stârnit mult interes, dar întrebarea de pe buzele tuturor era: —O să-mi facă pielea roz? — Oh, nu, spuneam noi de fiecare dată. Culoarea dispare la contactul cu pielea. — Culoarea dispare la contactul cu pielea. — Culoarea dispare la contactul cu pielea. — Culoarea dispare la contactul cu pielea. Din când în când auzeai câte o voce surprinsă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
dimineața, a zis încet Teenie. Deci, ce se întâmplă? a întrebat Lauryn, foindu-se de colo-colo. A luat o sticluță de Protection Racket, apoi a întrebat dacă era prima dată când o vedea. —Dar n-o să-i facă pe oameni roz? Eu, Brooke și Teenie am exclamat în cor: —Culoarea dispare la contactul cu pielea. —Măiculiță, a zis, ofensată. Nu era nevoie să zbierați la mine. O, Doamne! Tocmai observase că nu era nici o coadă. — Unde e toată lumea? Tocmai îi adunăm

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621

sentimentul de plin. Își aminti, privind resturile colecției sale, cum petrecuse ore întregi înșirând coliere de păstăi în jurul său. Cum își pusese flori în spatele urechilor, cum le sorbise nectarul. Desfăcuse păstăile cu dinții și deschisese mugurii ca să le descopere umbreluțele roz. Cu cât petrecuse mai mult timp cu astfel de activități, cu atât fusese mai absorbit. Își gâdilase călcâiele cu marginea tăioasă ca o lamă a ierburilor sălbatice, își frecase picioarele de o bucată de scoarță ca să fie cuprins de același

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
somnoros de bun-simț... Nu putea să-și creadă ochilor! Sariul ei avea culoarea bobocilor de trandafir, gura îi era ca un trandafir de pe glazura unui tort... Da, își zise, era exact ca un tort de aniversare, un tort de aniversare roz cu alb... Perlele din urechi, de la gât și de la încheieturi erau ca micile bile decorative argintii. Deschise gura și o privi fix. Peste tot prin cameră, surorile și mătușile lui, bunica și mama, se înghionteau. Fata asta picase la toate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201

e, dar nici treaz pe de-a-ntregul nu ești, acolo unde gândurile și vorbele se bat cap în cap și unde, totuși, mintea lucrează, lucrează neîncetat, când mi s-a înfățișat Selina sub forma unui semn de întrebare din abur roz. I-am văzut trupul superb în unduiri și convulsii fantastice, cu fața numai zâmbet de plăcere, și privirea complice a ochilor în care se citea încântarea, în timp ce demonologia imprimată pe lenjeria ei sugera păianjeni și mătase, umerii ascuțiți, părul de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
Roger a început să fredoneze. Iar instrumentele piguleau înainte, continuându-și munca lor dureroasă de finisare. Oțelul zăbovea pe locul bolnav, acolo unde era ruina blocului din partea mea superioară de vest. — Traumatizată? Am sorbit lichidul acidulat și l-am scuipat roz. Hai, spune-mi. — Forma rădăcinii e foarte neobișnuită. — Și apare o incompatibilitate cu gingia? A rănit gingia? — Măseaua se mai poate vedea încă. Mi-am luat haina din sala de așteptare ca o seră - mai erau două persoane acolo, șterse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
și eu l-am crezut: brocart, lumină discretă, o liniște de biserică. Eu sunt tipul standard, omul redus la esență, pe când Goodney, în costumul lui alb, bronzat, și cu părul lui blond, bine pieptănat, sărea în ochi, aidoma unui elefant roz printre cioclii înecați în, păcat care se furișau pe lângă pereții de culoarea sângelui. Tipii ăștia îți lăsau impresia că vorbesc fără să dea din picioare. Chiar atunci, un șmecher uscățiv, de vârstă mijlocie - eu înfățișarea tipică a starului de operă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
ocazia să văd un puști de culoare foarte elastic, cam de vârsta lui Felix sau poate ceva mai mare, alături de drăguța lui prietenă. Se întinse cu un gest neglijent spre pomul dintr-o grădină și rupse din el o floare roz pe care i-o oferi prietenei lui Fata o răsuci, ținând-o în dreptul feței ei slab luminate, înainte de a o arunca la pământ. — Hei, exclamă el. Hei, dar eu am făcut un gest așa de frumos. Am făcut un gest

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
în ochii lui. — Sunt... Sunt așa de mândră, spuse Vron. Tatăl meu inspiră zgomotos și se ridică în picioare. Mi-am pus o mână pe consola cu cocteiluri. Cuvintele lui s-au vrut a fi un fel de explicație: — Șampanie roze. Cu așa ceva nu te întâlnești în fiecare zi. Hai, Vron! Nu fi proastă. Te vede lumea, draga mea Nasul i se contractă cu un gest plin de înțelegere. Pentru tine, John. — Vron? Barry? am spus. Noroc. * Am mers acasă cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
apartamentul ei dublu. Limba îmi era ca un frazzfurter carbonizat. Pe la jumătatea drumului, însoțit de plecăciunile portarului - un adevărat desfrâu de umilință bine jucată - am constatat într-una din oglinzile din hol că fermoarul pantalonilor se rupsese și că chiloții roz se zgâiau triști prin șliț... Am o teorie. Ele hotărăsc, nu-i așa? Fetele hotărăsc. Totul e hotărât, totul e acut în vedere. E una din acele nopți când îți faci apariția cu o orhidee și iei un loc la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
a unui pește la pândă - sunt lalele. Frumusețile ale cu câte trei flori de un portocaliu pistruiat: crini indieni. Făpturile roșii cu gâturile ca o volbură de apă sunt trandafiri, așa cum știe toată lumea. Mai sunt și din cei galbeni și roz. Scufiile alea cu tulpini groase și cârcei - sunt amarile. Privită de aproape, apa din stropitoarea ei părea să exprime tot felul de stări ale vremii. Semăna cu ploaia, firește, dar și cu grindina, zăpada, curcubeul. Cu furtuna. Putea umple aerul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
astea cu fețe de extratereștri să ne fi cucerit, s-au tot gândit la Dumnezeu, la Iad, la Tatăl Minciunilor, la soarta spiritului, cu sufletul imaginat ca o ființă interioară, un înger cu zâmbet onctuos într-o cămășuță de noapte roz, sau un spiriduș plin de strâmbături, tot numai semne V, păr soios și luat la labă. Acum însă invadatorul e o umbră grafică strânsă în bobine și liste de date tipărite de imprimanta computerului, și are mutră de extraterestru. Uneori

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
fălci căzute cu respirația plină de fum. Week-end-ul de Ziua Muncii, străzile fără personalul lor, câteva mașini care țopăiau pe rampe ca buștenii pe pragurile unui râu. Am coborât din mașină și ne-am așezat la coadă sub o umbrelă roz. Edouard Manet era omul nostru în după-amiaza asta ploioasă. Primul lucru pe care l-a făcut el a fost să mă ducă înapoi la Paris. Îl știi pe ăla cu fata care servește într-un club cu program de striptease

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
bar, scotocind după ultimii bani, așa cum fac bețivanii de obicei, am auzit ceva ce n-am crezut niciodată că mi-ar face vreo plăcere, mi-am auzit propriul nume - John Self - rostit pe pagerul localului. M-am dus la telefonul roz. Ea e, mi-am spus eu. — Da. — Sfârșitul. Totul s-a terminat. Vocea oloagă. Râsul olog. — Tu, am spus eu. O, te rog, vino, hai s-o facem. Acum. Sunt pregătit. Perfect. Ascultă. Există o parcare în spatele magazinului porno unde

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
Nici urmă de Fat Vince - și m-aș fi descurcat despre i-aș fi simțit mâna pe umărul meu. Am trecut prin coridorul oglinzilor și am intrat în camera din fund. Vron era acolo. Stătea pe sofa și bea șampanie roz. O revistă pornografică banală i se odihnea în poala halatului pornografic... Din câte am văzut, camera fusese zugrăvită în culori dulci de cofetărie, zmeură, și ciocolată, și lămâie. Doar când mă uitam la pereți mă apucau durerile de dinți. Silueta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]