3,185 matches
-
îi dovedi clar ca lumina zilei că printr-un proces și-ar amărî și mai mult puținele zile care le mai avea de trăit. - Vei muri cu sufletu-ntunecat de amărăciune și dușman sângelui tău propriu, zise el blând, și Rufă n-a mai gândit la judecată. El era Solomon al curții frățîni-său. De s-ar fi născut în sărăcie, oamenii l-ar fi numit nemernic s-ar fi întrebuințat față cu el povestea cu vulpea și strugurii - desprețuieste averea pentru că
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
camera mică. Se sculau cu noaptea-n cap și plecau după marfă, pe care o vindeau la tarabele din piață, la început numai Alina, apoi, când băieții au ajuns la gimnaziu, mergeau și ei. Giulia făcea mâncare, făcea curat, spăla rufele. Avea zece ani când au lăsat-o ai ei, lasă mamă, că tanti-Alina are ea grijă de tine, dar și tu să pui mâna, să nu cazi pe capul ei, că ești mare și trebuie să te-nveți, iar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Nu se uită înapoi, dar știa că mai avea de urcat încă patru etaje. Pe neașteptate, însă, pașii care o urmăreau s-au oprit și o ușă fu trântită dedesubt. A dat un colț și și-a făcut drum printre rufe puse la uscat, care i se agățau de față și parcă o țineau pe loc. La etajul la care se afla toate ușile erau deschise, iar fețe palide și bolnave se uitau în afară, în așteptarea cuiva, dar cu siguranță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
repede pe cât ar fi vrut el. Aș spune că Ruby nu avea Îndatoriri prea grele. Lustruia argintăria lui Ravelstein, spăla serviciul de masă din porțelan Quimper alb cu albastru și cristalurile Lalique, farfurie cu farfurie, pahar cu pahar. Nu călca rufe - cămășile lui erau spălate de serviciul de livrare la domiciliu Trustworthy. Tot ei Îi curățau și costumele. Le dădea mult de lucru celor de la Trustworthy. Îi curățau totul cu excepția cravatelor. Acestea erau expediate par avion la niște specialiști din Paris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
dimineții. După ce mai îmbătrânise și el, cred că de acum avea vreo cincizeci de ani, descoperise o metodă eficace de a avea peste iarnă casa și masa asigurată. Știa precis ce pedeapsă ia pentru furtul unei găini sau a unei rufe de pe sârmă și toamna asta făcea ca să fie băgat la închisoare. Calculul era făcut deja ca odată cu frunza să iasă și el așa că apoi pleca undeva prin județul Vrancea, într-o localitate numită Jariștea, unde muncea iar până toamna. Și
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
României" și o ridică în brațe. Acasă, dezbrăcată de orice succes, Luana o luă de la capăt cu poznele. Urcată călare pe o mătură, alerga la deal și la vale, strigând cu toată gura. Mătușa Vanda, ieșită în curte să întindă rufele, se rățoi la ea: Aici nu ești pe scenă, domnișoară. Suntem o casă de oameni normali. Ne-am săturat de prezența ta gălăgioasă! Anda, postată în pragul ușii, o înțepă: A fost fata vedetă pentru o zi. Nu trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
o așa creatoare de "gogoși". Din ziua aceea, de câte ori tovarășa lipsea, Luana se cocoța pe catedră și copiii așteptau, cu sufletul la gură, noile invenții ale fetei. Povestirea în care tatăl ei o învățase să meargă singură pe frânghia de rufe din mijlocul curții, deși nu avea nici doi ani, sub ochii îngroziți ai unei trecătoare care era însărcinată și pe care o apucară durerile nașterii, dând la iveală, chiar acolo, în mijlocul străzii, din cauza emoțiilor, un copil fără cap, era în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
unice pe care i le oferea. Sanda își privea fetița sperând ca ea să ajungă cântăreață, actriță ori regizor de film. Punea atâta suflet în tot ceea ce făcea! Nu reușea să vadă în ea femeia măritată, aplecată la balia cu rufe, ținută de poale de o armată de puradei gălăgioși și flămânzi. Visa atâtea pentru Luana, știa să facă atât de multe! Compunea cântecele și poezii, cupletele din spectacole erau creația ei. Cel din seara aceea îl începu Ema, așezată pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
taxi. Salariul era de mizerie, fata socotea fiecare bănuț pentru a face față nevoilor, în timp ce Ștefan, de dimineață până-n seară, colinda străzile cu mașina, să-i aducă venit Marinei. Într-una din zile, Luana făcu o criză de gelozie. Întindea rufe în balcon când îl văzu pe soțul ei coborând dintr-o Dacie. Femeia care îl însoțea îi vorbi preț de câteva minute, timp în care îl tot atinse, ba pe ici, ba pe colo, spre exasperarea doamnei Escu. Când Ștefan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Femeia care îl însoțea îi vorbi preț de câteva minute, timp în care îl tot atinse, ba pe ici, ba pe colo, spre exasperarea doamnei Escu. Când Ștefan urcă în cameră și se apropie de ea, Luana izbi ligheanul cu rufe și se încuie în baie. Uimit, bărbatul nu știu încotro s-o apuce. Ce-i cu tine? Fetiță, ce s-a întâmplat? Luana hohotea și baia răsuna de plânsul ei jalnic. Convins că se întâmplase ceva grav, Ștefan amenință că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
străduindu-se să-și șteargă cu demnitate lacrimile rușinoase. Bărbatul încercă s-o prindă de mână dar fata se smuci, oripilată. Te rog să nu mă atingi! Tentativele lui de comunicare se ciocneau de un zid. Femeia continua să întindă rufele, să deretice prin casă, să mestece în oală. Îi așeză să mănânce fără un cuvânt. El refuză și se aruncă într-un fotoliu, pândind-o cu coada ochiului și cu un zâmbet furișat în colțul gurii. Nu era Luana genul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ar fi găsit forța necesară să facă o astfel de minune. Acasă, treburile nu stăteau deloc bine. Mătușile și bărbații lor o luaseră razna, căutând tot felul de pretexte pentru a face familiei Leon viața amară. Nu le mai încăpeau rufele pe sârmă din pricina rufelor Sandei, recolta de struguri, culeasă din via întinsă prin toată curtea, fu împărțită doar la trei, Bica fiind nevoită să facă gestul de-a oferi pe ascuns jumătate din partea ei fiicei celei mari. Gazul abia le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
necesară să facă o astfel de minune. Acasă, treburile nu stăteau deloc bine. Mătușile și bărbații lor o luaseră razna, căutând tot felul de pretexte pentru a face familiei Leon viața amară. Nu le mai încăpeau rufele pe sârmă din pricina rufelor Sandei, recolta de struguri, culeasă din via întinsă prin toată curtea, fu împărțită doar la trei, Bica fiind nevoită să facă gestul de-a oferi pe ascuns jumătate din partea ei fiicei celei mari. Gazul abia le pâlpâia în sobe pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
printr-un nas exagerat de mare. Durando, capul familiei și singurul însurat, avea o nevastă care aproape îl întrecea în privința trompei. Peste tot erau surcele și rumeguș, chiar și pe masă sau în culcușuri, intrându-le în piele și în rufe, în păr, în bărbi, drept care împrăștiau în jur acel miros la orice mișcare. Durando era și singurul care vorbea cu noi, și nu s-a arătat mirat de cererea mea. Între două leorpăituri de ciorbă, m-a întrebat: - Câți, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
eu m-am născut la Roma și primii mei ani din viață i-am petrecut în Trastavere, ți-am arătat atunci când ne-am plimbat prin Trastavere locurile pe unde am copilărit, și-mi amintesc acum biserica, podul, străzile în trepte, rufele la soare și piazza, apoi tata a cunoscut un ipnotizzatore, faimos pe vremea aceea, și acesta i-a demonstrat tatălui meu că succesul la enoriași se datora numai forței sale inconștiente de a hipnotiza, toate aceste lucruri mi le-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
sunt neterminate și stau așa de mulți ani, oamenii au mai făcut câte ceva pe măsură ce mai câștigau bani, unii probabil abandonând ideea definitivării caselor și prin ferestre oarbe văd depozitate în camerele neterminate fel de fel de materiale, scânduri chiar și rufe întinse pe sârmă, din sat până la mănăstire mai am de mers cale de-o oră, pe drumul de piatră încep să urce mașini, oameni și eu mă întreb iarăși ce mă aduce la mănăstire, știu doar că trebuie să vorbesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
mmladadarirara, io-l sărut de nu mai pot, Ne apropiem de locul de unde pare să vină cântecul, nu vedem mare lucru peste gardul de nuiele, Bade pălărie nouă, lalalalalala, tu mi-ai rupt inima-n două și ladirararira, vedem doar rufe albe întinse-n soare, eu trec nepăsător mai departe, dar Theo se oprește și-și caută din ochi un loc unde să se-așeze, îl văd cum își scoate din blocul de desen o foaie albă, îmi face semn să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
-i om de omenie, trei sferturi din tablou îl ocupă așternutul alb strălucitor, fluturând și-n colțul din dreapta sus mâna delicată ce pune clama de lemn, o bucată de cer alburiu, o creangă de prun înflorit, mi-amintesc sârmele pentru rufe, atârnate între pruni, de la un prun la altul, Așternuturi în soare, soarele nu-i, darul lui Theo de a face prezente lucruri care sunt absente din tablou, pe fereastra ce dă spre grădină, văd de aici, din pat, cum coboară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
-mi dau seama de unde vine cântecul și deodată izbucnește limpede foarte aproape de noi, Badea-i om de omenie, șialalalalalala, dar sărutul nu-l prea știe, șialalalalalala, și mă roagă ziua toată, dau colțul gardului de nuiele, printre prunii albi înfloriți rufe albe întinse la soare, Io-l sărut de nu mai pot, el îndată uită tot, o ghicesc în spatele rufelor, așternuturi mari de pat, albe, i se văd doar picioarele goale în iarba de sub pruni și umbra prin albeața strălucitoare, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
dar sărutul nu-l prea știe, șialalalalalala, și mă roagă ziua toată, dau colțul gardului de nuiele, printre prunii albi înfloriți rufe albe întinse la soare, Io-l sărut de nu mai pot, el îndată uită tot, o ghicesc în spatele rufelor, așternuturi mari de pat, albe, i se văd doar picioarele goale în iarba de sub pruni și umbra prin albeața strălucitoare, când te văd pe drum trecând, șialalalalala, dorurile mă cuprind șiadirararirila, mă opresc fascinat locului de ceea ce se petrece peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
mă apropii tiptil și-mi caut o poziție bună de desen, am găsit-o în colțul gardului, cu mapa sprijinită de nuielele din gard, n-o văd, nici nu are vreo idee despre prezența mea, o aud numai cum clătește rufele spălate într-un lighean cu apă, le stoarce și le scutură în aer, îi zăresc numai picioarele goale de la genunchi în jos în iarba tânără și, din când în când, degetele ridicate peste frânghie fixează în clame de lemn rufele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
rufele spălate într-un lighean cu apă, le stoarce și le scutură în aer, îi zăresc numai picioarele goale de la genunchi în jos în iarba tânără și, din când în când, degetele ridicate peste frânghie fixează în clame de lemn rufele, nu-i destul de înaltă dacă privirea nu-i trece peste frânghia bine întinsă între prunii înfloriți, cântecul vrăjit încă o dată și-ncă o dată, bade pălărie nouă, mâna dreaptă îmi umblă grăbită pe coala albă, desenul începe să prindă contur și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
de flori și detergent în aer, întinde un cearceaf acum, strălucitor de alb, cu dantelă pe la margini, poate are și monogramă, degetele ei ude punând în grabă clama de lemn, cântecul oprit pentru câteva clipe cât se-aude o altă rufă scuturată în aer, apoi reîncepe cu aceeași plăcere, bade pălărie nouă, șiadiradirara, tu mi-ai rupt inima-n două, șiadiradirara, tu mi-ai rupt-o tu mi-o coase cu fir roșu de mătase, Ochii mei atrași magnetic de colțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
să vorbim Între noi. orașul Îmi dezvelea acum un alt obraz, zbârcit, mis- terios, plin de farmecul discret al mahalalelor. Îmi plăcea mirosul Șaman 101 de vechi și de mucegai care venea din curțile boltite și dărĂpă- nate, unde dintre rufele albe Întinse la uscat se ivea mogâldeața palidă a vreunui bătrânel așezat pe un taburet, bălĂngă nindu-se fericit și senil sub soarele cu dinți al lui martie. TĂcerea noastră era Întreruptă doar de lătratul câinilor și de zgomotul propriilor pași
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
revedea În curând. Tot drumul Înapoi spre casă de la aeroport am plâns, nu din cauza distanței care urma să ne despartă, ci din cauza hăului pe care Îl căscase Între noi sărutul său rece de rămas-bun. Peste weekend mi-am spălat toate rufele și am făcut cură- țenie generală, ca să nu am timp să mă gândesc la nimic. Dar Adina Dabija 106 când s-a lăsat liniștea serii am Început să mă simt rău. Ceva imperceptibil În destinul meu sau În altă structură
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]