8,560 matches
-
respingeau „istoria unilaterală”, determinarea evoluției umanității de un singur factor, fie el economic, rasial, tehnic, demografic ori spiritualist difuz în viziunea lui Ranke. Materialul istoriografie se cuvine regândit potrivit măsurii omului, trebuie răgăsită viața, căci unitatea istoriei este unitatea vieții. Ruptura cu formele traționale ale istoriografiei din secolul al XIX-lea - afirma Braudel - n-a fost însă o ruptură totală cu timpul scurt; ea a fost în beneficiul istoriei economico-sociale și în dauna celei politice; s-au produs mutații ale centrelor
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
difuz în viziunea lui Ranke. Materialul istoriografie se cuvine regândit potrivit măsurii omului, trebuie răgăsită viața, căci unitatea istoriei este unitatea vieții. Ruptura cu formele traționale ale istoriografiei din secolul al XIX-lea - afirma Braudel - n-a fost însă o ruptură totală cu timpul scurt; ea a fost în beneficiul istoriei economico-sociale și în dauna celei politice; s-au produs mutații ale centrelor de interes, schimbări de metode; a apărut un nou mod de a scrie: recitativul istoric pe ciclu, care
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
constata de îndată că statutul istoricilor și al istoriografiei române a suferit o schimbare radicală și binecunoscută, în rău, s-a procedat treptat și foarte rapid la un fel de „etatizare”, la o înregimentare partinică. Totodată, a fost operată o ruptură brutală și qvasitotală cu Occidentul, încât studiul relațiilor internaționale în țara noastră, așezată la margine de continent, a devenit extrem de anevoios, în lipsa unor raporturi strânse cu marile centre științifice și arhivistice, cu acele centre politice care au iradiat pașnic sau
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
orientală. Nu se poate opune - continuă Jigarev - lumea greco-slavă celei romano-germane, ca două civilizații total deosebite, deoarece civilizația este una și în continuă dezvoltare; cele așa-zise două civilizații sunt strâns legate între ele. Nu se poate vorbi de o ruptură între Bizanț și Roma. Neputând fi vorba de două civilizații, ci de una singură, la care au contribuit toate popoarele, este inacceptabilă și ideea unui război între aceste pretinse două tipuri de civilizații. În evoluția chestiunii orientale, statele europene au
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
și o adevărată lovitură de stat, prin instituirea domniei ereditare și absolute a Cantemireștilor. Tocmai această clauză îl obligă pe domnitor să prezinte în iunie, boierilor, acel act în mod trunchiat (nu o variantă), pentru a elimina motivele unei eventuale rupturi cu marea boierime. Cneazul Dolgoruki a raportat țarului că a găsit la Iași „între domnitor și boierii săi un mare dezacord și, mai presus de toate, că Înălțimea Voastră a prevăzut urmași (la tron), ceea ce la ei n-a fost
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
în toată amplitudinea sa. Constantin Brâncoveanu este domnitorul care se apropie în cea mai mare măsură de „prințul luminat” și absolut al secolului al XVIII-lea. Dar are o partidă boierească (în speță, Cantacuzinii) cu care colaborează și în decizii. Ruptura cu ea se produce. După Cantemir și Brâncoveanu, marii boieri vor „cârti”, autohtonii se vor ciocni cu „năpasta” fanariotă, vor face arzuri către Poartă, dar domnia nu mai depindea decât într-o măsură derizorie de boieri, ci de Poartă. Ce
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
1771, să încheie tratatul de subsidii cu Poarta. În relatarea discuției sale cu Friedrich al II-lea la Neustadt, Kaunitz nota că i-ar fi spus regelui că trecerea Dunării de către ruși nu i se părea un motiv suficient pentru ruptură. Or, regele pretindea că interlocutorul său, Kaunitz, i-ar fi declarat că niciodată împărăteasa „nu va suferi ca armatele ruse să treacă Dunărea, nici ca Petersburgul să facă achiziții care l-ar face vecin Ungariei”. Adevărul confirmat îl aflăm din
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
sistemului post crimean erau Anglia și Franța, că tocmai aceasta din urmă a propus neutralizarea Mării Negre și că, în ciuda contradicțiilor dintre ele (în Africa, în Turcia și în sud-estul continentului), Franța nu era pregătită să rupă cu Anglia. La această ruptură nu s-a ajuns în pofida unei intense activități diplomatice bilaterale, ale cărei momente de vârf au fost întâlnirea lui Napoleon al III-lea cu Alexandru al II-lea la Stuttgart (septembrie 1857), vizita marelui duce Constantin la Paris și, îndeosebi
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
cercetării lui V. N. Vinogradov. Or, problema Unirii Principatelor a constituit un liant franco-rus, în care diplomația țaristă „făcea ceea ce Franța vrea”, demnitarii ruși urmând Parisul, în ideea că unirea nu va fi viabilă și ei vor izbuti să provoace ruptura anglo-franceză (au și fost la un pas de realizare). „Rusia - nota Saint-Marc Girardin - arată deci Angliei unirea, cum toreadorul arată pânza roșie taurului”. Dealtfel, contradicțiile ruso-engleze n-au slăbit nici în Asia centrală. În acea zonă, diplomația țaristă balansa între
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
și lumea macrofizică au condus, în planul teoriei și al experienței științifice, la apariția unor cupluri de contradictorii reciproc exclusive (A și non-A): undă și corpuscul, continuitate și discontinuitate, separabilitate și non-separabilitate, cauzalitate locală și cauzalitate globală, simetrie și ruptură de simetrie, reversibilitate a timpului etc. Scandalul intelectual provocat de mecanica cuantică constă în faptul că acele cupluri de contradictorii pe care le-a pus în evidență sunt cu adevărat reciproc contradictorii cînd sunt analizate prin grila de lectură a
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
De fapt, e invers. Logica formală a lui Lupasco antrenează ineluctabil non-separabilitatea: "... nu există vreun element, vreun eveniment, vreun punct oarecare în lume care să fie independent, care să nu se afle într-un raport oarecare de legătură sau de ruptură cu un alt element sau eveniment sau punct, din moment ce există mai mult de un element sau eveniment sau punct în lume... Totul este astfel legat în lume... evident, dacă lumea este logică..."34. Această afirmație nu este un postulat, ci
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
trans-subiectivă, în măsura în care un simplu fapt experimental poate ruina cea mai frumoasă teorie științifică. Înțelegem prin nivel de realitate un ansamblu de sisteme invariant la acțiunea unui număr de legi generale: de exemplu, entitățile cuantice supuse legilor cuantice, care sunt în ruptură radicală cu legile lumii macrofizice. Adică două niveluri de realitate sunt diferite dacă, trecînd de la unul la altul, există ruptură a legilor și ruptură a conceptelor fundamentale (cum ar fi cauzalitatea). Nimeni nu a reușit să găsească un formalism matematic
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
de sisteme invariant la acțiunea unui număr de legi generale: de exemplu, entitățile cuantice supuse legilor cuantice, care sunt în ruptură radicală cu legile lumii macrofizice. Adică două niveluri de realitate sunt diferite dacă, trecînd de la unul la altul, există ruptură a legilor și ruptură a conceptelor fundamentale (cum ar fi cauzalitatea). Nimeni nu a reușit să găsească un formalism matematic care să permită trecerea riguroasă de la o lume la alta. Ba chiar sunt indici matematici puternici potrivit cărora trecerea de la
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
acțiunea unui număr de legi generale: de exemplu, entitățile cuantice supuse legilor cuantice, care sunt în ruptură radicală cu legile lumii macrofizice. Adică două niveluri de realitate sunt diferite dacă, trecînd de la unul la altul, există ruptură a legilor și ruptură a conceptelor fundamentale (cum ar fi cauzalitatea). Nimeni nu a reușit să găsească un formalism matematic care să permită trecerea riguroasă de la o lume la alta. Ba chiar sunt indici matematici puternici potrivit cărora trecerea de la lumea cuantică la lumea
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
sunt indici matematici puternici potrivit cărora trecerea de la lumea cuantică la lumea macrofizică ar fi definitiv imposibilă. Nivelurile de realitate sunt radical diferite de nivelurile de organizare, așa cum au fost definite în abordările sistemice. Nivelurile de organizare nu presupun o ruptură de conceptele fundamentale: mai multe niveluri de organizare aparțin unui singur și același nivel de realitate. Nivelurile de organizare corespund unor structurări diferite ale acelorași legi fundamentale. De exemplu, economia marxistă și fizica clasică a-parțin unui singur și același nivel
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
ne limităm la terțul ascuns, unitatea este nediferențiată, simetrică, se situează în non-timp. Dacă ne limităm la nivelurile de realitate, nu există decît diferențe, disimetrii, situate în timp. Considerarea simultană a nivelurilor de realitate și a terțului ascuns introduce o ruptură în simetria lui unus mundus. De fapt, nivelurile de realitate sunt generate tocmai de această ruptură de simetrie introdusă de timp. Cunoașterea nu este nici exterioară, nici interioară: ea este în același timp exterioară și interioară. Studiul universului și studiul
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
la nivelurile de realitate, nu există decît diferențe, disimetrii, situate în timp. Considerarea simultană a nivelurilor de realitate și a terțului ascuns introduce o ruptură în simetria lui unus mundus. De fapt, nivelurile de realitate sunt generate tocmai de această ruptură de simetrie introdusă de timp. Cunoașterea nu este nici exterioară, nici interioară: ea este în același timp exterioară și interioară. Studiul universului și studiul ființei umane se susțin unul pe altul. Trăirea și experiența de sine au tot atîta valoare
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
noastră a fost mult dezvoltată de Thierry Magnin, pe plan teologic și pe plan logic, în cartea sa14, într-o adevărată piesă de bravură transdisciplinară. Thierry Magnin oferă o cheie pentru înțelegerea a ceea ce cuvîntul erezie poate acoperi astăzi: o ruptură de logica terțului inclus și a nivelurilor de realitate. Desigur, Trinitatea rămîne un mister pentru inteligența noastră. Dar asta nu exclude o lectură rațională a dogmei. De fapt, dincolo de acest exemplu, corespondența dintre logica terțului inclus și nivelurile de realitate
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
se aplică lumii reale doar la al doilea nivel, prin intermediul matematicilor)"10. Abellio este, desigur, conștient de acest lucru. El scrie: Cînd îi citesc pe acești neobosiți despicători de fir în patru care sunt logicienii, se produce în mine o ruptură, echivalentă cu o crucificare"11. Pentru el, logica modernă este o logică totalitară care nu are nimic de a face cu lumea vieții 12. Jean Largeault emite o judecată similară, dar mai puțin abruptă: "raționamentul logic este sigur, dar orb
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
mult încă, esențele de sus nu valorează absolut nimic în absența esențelor de jos. Transfigurarea nu este, oare, tocmai trecerea instantanee a esențelor de jos spre cele de sus? Cum poate exista ridicare la cer fără încarnare? Dacă există o ruptură radicală între cele două emisfere, atunci ce înseamnă cuaternarul, dacă nu învîrtirea în cerc pînă la sfîrșitul timpurilor? Chiar dacă comunicarea între cele două emisfere nu se face decît printr-un punct, acest vid al vidului care este centrul sferei absolute
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
dar este însoțită de axul sistematic (logic), întrucât autoarea face o expunere a teoriilor privind relația dintre drept și morală. Aici autoarea elaboreză o tipologie sistematică, deci un set de alternative care merg de la identificarea celor două sfere până la teoria rupturii lor complete. Să observăm că autoarea are un subcapitol în care expune momente semnificative ale acestei tipologii, din istoria gândirii (juridice și etice) românești. După explorarea și exploatarea informațională a temei (și teoriilor) din perspectivă diacronică, autoarea trece la a
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
operei, dar și alți romantici că Hölderlin, Clare sau Byron. Transformarea spațiului profan în spațiu transcendent echivalează cu a spune că ritul "operează tăieturi în timp"107, adică inserează discontnuum-uri/breșe în structura temporală. Această stare de fapte explică acea "ruptură de simetrie" menționată de Prigogine și "evoluția prin salturi" descrisă de Laszlo 108, aici fiind vorba de una dintre cele mai semnificative funcții interne ale arhetipului, anume funcția evoluționară, creațională. Arhetipurile, arheomorfismele sînt astfel legate de ideea de exemplu (model
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
determinismului prin finalitate limitează valabilitatea determinismului prin cauzalitate: specificul unității de existență a omului este astfel afirmat. Dar eul are conținut conștient (conștiința fiind cumva prezentă și la formele energetice pre-personalizate), iar personalitatea mistică valorifică energiile naturii: ceea ce părea inițial ruptură absolută se dezvăluie, ulterior, ca legătură necesară. Primul moment al închiderii în sine a unității de existență a omului și al negării valabilității universale a determinismului prin cauzalitate, negativ în fond, își are reversul pozitiv în afirmarea specificului omului. Trebuia
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
a valabilității legii naturii în spațiul uman, pentru ca omul să-și capete propriul prin autodeterminare. Acest moment trebuie gândit atunci când încercăm reconstrucția umanului, a istoriei. Iar C. Rădulescu-Motru l-a gândit, fără îndoială, mărturisind în acest sens ideile lui despre ruptura pe care a provocat-o în natură apariția omului. Al doilea moment, cel al deschiderii unității de existență umane către ceea ce a făcut-o posibilă, către natură, afirmativ în fond, pentru că propune lărgirea valabilității unui principiu al omului finalitatea asupra
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
unei profesiuni noi, compatibilă cu aptitudinile pe care le posedă. Toate profesiile au fost inventate de oamenii de vocație. Într-un fel, calea nouă pe care vocația o propune nu este legată intim de tradiția profesională, dar nu există nici o ruptură absolută între ea și aceasta. Dacă ar fi astfel, atunci nu ar exista continuitate în cultură. Or, variația în modul muncii pe care o produce vocația este cerută de idealul culturii. Pin urmare, omul de vocație lucrează la înnoirea tradiției
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]