1,994 matches
-
au lucrat-o de au făcut-o roditoare, ce încă și cîtva loc de pădure au mai curățat și au mai pus vie... făcînd și livadă și casă cu ogradă împregiur”. Pe deasupra, mai spune că și alții din jur au sădit vii și astfel un loc sterp a început să aducă venit mănăstirii. Dar nu-l iartă pe negustor și îi impune să dea „cîte treisprăzece adetiul moșiei”. Până aici este și nu este o treabă ieșită din comun. Să auzim
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
încoace. Cică acolo, la Șorogari, s-ar fi aflat un loc care ședea pustiu de vreo 70 de ani. Doi oameni cu gânduri bune, Vasile, fiul lui Ion Dulban, și cu Gligoraș, fiul lui Istrate, s-au apucat și au sădit vie pe acel loc. Dar... Uite la el cum mă ucide cu acel “dar”. Dacă este, este și pace. Să-i auzim dedesubtul, vere. Ca la orice faptă neașteptată, și de această dată s-au găsit destui care să întrebe
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
curată și neprihănită». « și de unde vine aceasta, de la educație? Nicidecum! Educația femeilor la noi e atât de neîngrijită încât nici trebuie a 34 mai pomeni de ea. Vine de la natură, această învățătoare a lumii în toate; de la natură care a sădit în inima femeii acea dragoste de familie, acea abnegație de sine pentru a se consacra soțului, părinților, copiilor ei». și ne îndemna să privim femeia în toată vârsta ei . «Vezi o fecioară fără prihană, tânără și frumoasă. În ochii ei
OMAGIU MAMEI by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1073]
-
9 discutând în „Cercul magic” dar Inventatorul și Zâna l-au așternut pe hârtie ca să fie clar pentru toată lumea ce are fiecare de făcut. Pentru că nu-i de-ajuns să dai viață pădurilor de altădată și nici să le sădești pe cele viitoare. Trebuie să faci ceva ca ele să trăiască și să crească în pace, trebuie să le aperi de dușmani. E obligatoriu să-i alungi pe zmei de pe bogățiile pe care le prăduiesc acum. Să-i alungi pentru
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
8. am fost cu tine pretutindeni pe unde ai mers, am nimicit pe toți vrăjmașii tăi dinaintea ta, și ți-am făcut nume ca numele celor mari de pe pămînt: 9. am dat o locuință poporului Meu Israel, și l-am sădit ca să fie statornic acolo și să nu mai fie tulburat, pentru ca cei răi să nu-l mai nimicească așa cum îl nimiceau mai înainte, 10. și pe vremea cînd pusesem judecători peste poporul Meu Israel. Am smerit pe toți vrăjmașii tăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85037_a_85824]
-
un struguri de poamă... „Vezi tu ce Înseamnă țăranul gospodar? N-a lăsa locul gol, ferita Sfântului. Și unde mai pui că pomul și vița vor crește odată cu băiatul!” - a apreciat gândul de veghe. „În multe locuri din țară a sădi un pom când ți se naște un copil este o datină” - i-a răspuns Gruia. Maria, care pe semne i-a zărit pe geam, le-a ieșit În Întâmpinare, cu băiatul În brațe. Tudorel privea cu ochii dilatați la cei
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Închinată reîntregirii neamului. Statuie aflată la intrarea pe calea Copoului. Ei! Atunci, profesorul acela... ― Îmi aduc aminte. Profesorul de Istorie, Logofătu - a precizat Nicu. ― Da, profesorul acela care ne-a explicat totul despre statuie și despre prințesa sculptor mi a sădit În suflet și dragostea de istorie. Și cum cele mai la Îndemână au fost Letopisețele Țării Moldovei, scrise de Ion Neculce, de Grigore Ureche și de Miron Costin, le-am citit din scoarță În scoarță de multe ori... Mai ales
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Poetul. Tristan Tzara. În cutia de culori a lui Rusalin. Era într-un iunie uluitor de fierbinte. Strălucea ca vesela de sărbătoare a Lisellei. Hoinăream amîndoi printr-un afund de huci, după narcise sălbatice. Fusese o casă acolo și florile sădite lîngă prispă se sălbăticiseră. Am cules bobocii de narcise și, pînă să ajungem înapoi, mi-au înflorit în mînă. De la căldura mîinii mele. Au înflorit de plăcerea ta, Ana". Mi-a întors palma și a alunecat cu gura spre ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
O bancnotă, parcă, de zece, scoasă din circulație. Dragostea pentru Iordan a crescut ca vișinul ieșit din crăpătura temeliei. Fără șansă. Și uite-l: s-a înălțat strîmb, cu grilajul demisolului intrat în trunchi. A rezistat așa, schilodit, în timp ce mărul sădit la loc bun a crăpat pînă la jumătate. Eu n-am rezistat decenii fără bărbatul meu? Iordan m-a subjugat total. A doua oară într-o singură viață n-are cum să se mai întîmple. N-am putut să renunț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
strîngă în buchețel cîțiva năsturei prea scurți. Stuchitul mîței, așa-i zicea floricelei ăleia, incredibil de rezistentă la ger, bunica Leonora. Șichy te iubește, Russ. Să nu-mi spurci sufletul, Ana. E fiica mea spirituală. Am săpat două fîntîni, am sădit pomi, vie, am ridicat casa asta și am ajutat să crească o fetiță orfană. Lucrurile nu sînt cum par a fi. Ca lucrurile să fie exact cum par a fi, primește-i dragostea. Sînii ei ca zepelinele te-ar ridica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
stat de multe ori pe un scaun în fața casei sau mai spre spatele grădinii cu pomi fructiferi de diferite soiuri, având și fructe din belșug pentru orice anotimp al anului. Cu puțin timp în urmă, observasem cum în cireșul copil (sădit acum doi ani și jumătate) spre vârful unei crenguțe, două frunze, verzi încă, se încăpățânau să rămână pe ram, cu toate că în jur toamna turnase aproape toate frunzele la pământ. Îl priveam cu drag și îl încurajam spunându-i: - Așa, așa
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
toamna turnase aproape toate frunzele la pământ. Îl priveam cu drag și îl încurajam spunându-i: - Așa, așa, luptă dragule, luptă și întărește-te, căci viața care te așteaptă cere să stărui, să fii vrednic față de cel ce te-a sădit și se uită cu dragoste la tine!... dar, după o săptămână, un curent ceva mai mânios i-a desprins și ultimul semn de podoabă... cam așa cum se întâmplă și în viața de toate zilele cu oamenii. Deci, să încercăm a
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
fructiferi. Mugurii închirciți și retrași în alveolele lor încep să crească de la o zi la alta, în funcție de intensitatea strălucirii astrului zilei, să explodeze în mii și mii de flori promițătoare de belșug și mulțumire pentru cel ce s-a obosit sădind pomii respectivi. Am un zarzăr minunat care face fructe mari, aspectuoase, apetisante. Când înflorirea lui a atins apogeul e o plăcere să privești ca la cel mai măreț candelabru din cine știe ce catedrală a lumii, acea frumusețe albă, delicată, cu un
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
albneîntinat iar stâlpii de susținere s-au ales cu câte o căciulă apreciabilă, la fel de albă. Bradul mare - cel mai înalt arbore, adus de Mariana din tabăra de la Homorod în 1957, este o altă frumusețe albă, încremenită în văzduhul liniștit. Brăduțul sădit de mine acum 10-12 ani pare un veritabil con alb, cu baza la sol. Chiar poarta și gardul verde de la stradă sunt de același alb pur fermecător. În această atmosferă fermecătoare am lucrat ceva mai mult de o oră, după
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
care învățaseră frații mei mai mari, testândumi puterea de a înțelege, cu o anumită ușurință taina științei de carte. A insistat văzând tragerea mea de inimă spre carte și m-a făcut să știu tot abecedarul - din scoarță-n scoarță - sădind în mine acea încredere cu care am pășit spre școală, în septembrie 1923. Ba, din câte-mi amintesc, am avut și confirmarea că într-adevăr știam a citi când, un militar din vecini, aflat în concediu în acea vară, ne-
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
Urali, au amestecat pământul cu sânge. Și concluzia firească... „în copilăria mea am cunoscut o Europă nebună și asasină”. Iar eu (Al. M.) miam sacrificat anii tineri mărșăluind la ordin pe drumurile Răsăritului bolșevic. „Bat clopotele Putnei” - împărțind durere și sădind nădejdi Domnul (Ștefan) a aflat că o parte din pământul și oamenii Moldovei am fost furați și nu de păgânii cu care lupta din răsputeri, ci chiar de creștinii pe care și-i credea prieteni și frați de credință... Oameni
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
și pentru anul ce urmează, iar acest fapt nu-mi strică, deoarece mă menține ancorat într-o activitate stimulativă, necesară continuării activității intelectuale. Și o aberație de ultimă oră, ce manipulează opinia publică, abătând-o voit de la alte preocupări concrete, sădind pesimism și nesiguranță accentuată privind existența omenirii! Se insistă în ultimul timp asupra unui iminent sfârșit al omenirii. Din câte știu, în diferite etape ale existenței omenirii s-a mai pus această problemă a sfârșitului lumii, termenii fixați au fost
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
-le principiile unei conduite care în final să-i facă să fie oameni de nădejde și de bine. Mă bucur că în foarte multe cazuri am influențat pozitiv asupra unor oameni ce s au aflat în dificultate și le-am sădit acel sentiment de luptă cu viața, pentru că în esență viața omului este o luptă din momentul apariției și până la imprevizibilul sfârșit al fiecăruia, supus legii Firii. Dragă Elena, într-un fel mă numești erou, dar să știi că, dintre noi
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
nu pot plânge.” în lume, porunca e veche/ Orice fărâmă să aibă pereche. în mersul nesfârșit,/ eternitatea-i clipă... Doar veșnică-i iubirea/ cu-alaiul ei de dor. Din iubire s-au scris poemele/... s-au înălțat piramidele/... s-au sădit grădinile/ și tot... Din iubire pentru putere s-au iscat războaiele (cu întreg cortegiul de distrugeri de vieți și bunuri materiale, cu abominabile crime la adresa făpturii umane). Deși ar mai rămâne încă multe de spus, mă rezum la atât. Cu
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
patetică), „am să te iubesc așa cum meriți tu. De aici Înainte Îți făgăduiesc să te iubesc pe cât meriți tu!“ (a izbucnit În hohote de plâns). În urma acestei discuții, am devenit dintr-odată suspicios; plânsul final m-a intrigat, mi-a sădit ghimpele Îndoielii: de ce trebuia să izbucnească În plâns? Dar dacă Într-adevăr mă Înșală? (azi) Citesc trei ore fără Întrerupere, transpir o transpirație nervoasă cu un miros dulce-acru; numai după act mai simt acest damf imund, lectura e deci o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
spate, căutând ochiul pe care nu-l mai avea. Atriul era pardosit cu lespezi, printre muchiile cărora răzbăteau smocuri de iarbă și câte o floricică gal benă, răsă rită în primăvara timpurie. În vreo două-trei locuri, Petrache dăduse lespezile deoparte, sădind, în mormintele revene, puieți de gutui. Crescuseră, aveau coroană rotundă și frunze cărnoase, așa că, până spre toamnă, când gutuile căpătau strălucirea luminii primite peste an, nici nu știai dacă pomii aceia, pe jumătate pitulați, nu sunt cumva smochini sau rodii
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
tângui Isaia, trăgând o dușcă. Neam păcătos, popor împovărat de nedreptate, fii ai pieirii... Bețivii sunt toți niște labagii, explică, tandru, Marchiza, primind capul călugărului fără schit în poala ei. Îi mângâie pletele soioase și cornul pe care i-l sădiseră profețiile în frunte. Isaia încuviință, copleșit de îngăduința coapselor ei. Da’ și ăștia, continuă Marchiza, sunt de două feluri. Bețivi veseli și bețivi triști. ăia veseli fac numai dandanale, nu stau o clipă locului, se-mpleticesc și cad, sparg toate
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
pe cale să se ofilească. Încerc să nu mă gândesc la ceea ce doresc cu adevărat de la viață. Mă ridic și copiez niște versuri dintr-o carte de poezie: Brațul de est al fluviului Yangtze curge necurmat, Sămânța iubirii ce noi am sădit-o cândva va crește neîncetat. Chipul tău se pierde în ale viselor treceri, Trează-am rămas în noapte s-ascult zvonuri de păsări. Primăvara nu-i încă verde, Dar părul meu cărunt se vede. Despărțirea noastră e prea lungă ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Mă trimite la ministerul de justiție. Când îl chestionez pe ministru, el pretinde că nu a primit niciodată ordinul. Scrisori din toată țara au început să conțină plângeri despre cât de încet lucrează Curtea. Este clar că Su Shun a sădit în mintea oamenilor ideea că eu sunt cea care ține totul pe loc. Zvonurile se împrăștie precum o boală molipsitoare. Nu știu sigur cât de rău au ajuns lucrurile, până într-o zi, când primesc o scrisoare deschisă de la primarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
farmec aparte indiferent de locul unde este situat și privit din orice punct. Credincios instinctelor pastorale ale strămoșilor săi, turcul caută întotdeauna să învăluie orașul prozaic cu poezia naturii; el multiplică spiralele ca să compenseze acoperișurile și oriunde înalță o casă sădește și un copac."8 Deși arhitectura modernă este destul de diferită și, de fapt, adesea monotonă și urîtă -, comparativ cu cea a timpurilor trecute, s-au făcut eforturi pentru păstrarea a ceea ce mai rămăsese din trecutul otoman. Să nu uităm că
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]