6,936 matches
-
până în 25 ani din pozat, bărbați care se vor întrece în a le asigura o viață îndestulata, prin urmare de ce ar mai deschide vreun manual acasă? E suficient ce le trece pe la ureche în oră, ce rost ar avea să sape acasă după învățătură, să facă sinteze, să recapituleze lecția?! Tot aici le găsești și peste 2 ani, visând la trupa 1 Direction, făcând planuri ceva mai concrete: cumpăr un bilet la concert, mă duc la el, fac sex, rămân însărcinată
OLIVIA DUMITRU [Corola-blog/BlogPost/369699_a_371028]
-
ai strâns din târziul tău de humă, câtă lună mi te-a nins, cât ai nins și tu din lună? Spune, mamă, iarbă multă, ploi și frig și vânt și vânt Stă lopata grea pe dealuri, rupe rana din cuvânt, sapă rădăcini de pajiști, sapă curtea fără tine Mamă, zmeura e coaptă, Mamă, vara e-n ruine printre crinii tăi sălbatici dintr-un târg nebun de verde Spune, mamă, cu ce nume mi te-au dus să te dezmierde? Mamă, iarbă
MAMĂ, IARBĂ MULTĂ... de CAMELIA RADULIAN în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369786_a_371115]
-
tău de humă, câtă lună mi te-a nins, cât ai nins și tu din lună? Spune, mamă, iarbă multă, ploi și frig și vânt și vânt Stă lopata grea pe dealuri, rupe rana din cuvânt, sapă rădăcini de pajiști, sapă curtea fără tine Mamă, zmeura e coaptă, Mamă, vara e-n ruine printre crinii tăi sălbatici dintr-un târg nebun de verde Spune, mamă, cu ce nume mi te-au dus să te dezmierde? Mamă, iarbă, foșnet tandru peste fruntea
MAMĂ, IARBĂ MULTĂ... de CAMELIA RADULIAN în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369786_a_371115]
-
se făcu greață de vorbele lui. Gândi: o fi tras cu urechea sau a ”intuit” dispoziția dată de inginerul Breazu. Oricum, nu mă mai obosesc să-l ”lămuresc”. Mărășteanu ăsta este prea isteț ca să nu-și dea seama că este ”săpat”. Acu’, Dumnezeu cu mila! Cum i-o fi norocul! De aceea schimbă vorba. Din noaptea aia, lui Mărășteanu a-nceput să-i curgă prin suflet o mâzgă clisoasă și cleioasă. Se lipiseră de el, atât amenințările inginerului Breazu, cât și
ROMANUL S.R.L. AMARU -CAP.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368015_a_369344]
-
regret, vise și gânduri în spate, Răspândind melancolie printre florile de mină, Ce aduc un pic de viață, strălucire și lumină. Liniștea mai doarme un pic, când încep să cânte munții, De tăierea în rărunchii Terrei sub Lacrima frunții, Tot săpăm în taine adânci și golim sfera de miez, Noi avem respect pentru Terra, pentru al vieții Crez. Acest ,,eseu” îl dăruiesc poetului Mihai LEONTE, ca un omagiu adus domniei sale pentru anii petrecuți în adâncul pământului, dincolo de Lumină...Și-a luminat
ESEU DESPRE MINĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1911 din 25 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368209_a_369538]
-
2014 Toate Articolele Autorului În adâncul vieții mele, Pe a sufletului undă, A-nghețat în grea durere, Fosta-mi dragoste profundă. Sunt adânci a feții riduri, Prinse-n raza de lumină, Ochii-mi sunt ca două viduri, Înghețate fără vină. Adânc sapă amintirea, Unda vieții-mi răscolește, Răbufnește răzvrătirea, Speranța mă năpădește. Mă trezesc din nou la viață, Inima-mi bate-n adâncuri, Ce-a -nghețat, azi se dezgheață, Lacrimi unduiesc în plânsu-mi. Gabriela Amzulescu-Zidaru Referință Bibliografică: SPERANȚA MĂ NĂPĂDEȘTE / Gabriela Zidaru
SPERANŢA MĂ NĂPĂDEȘTE de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1317 din 09 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368295_a_369624]
-
Acasă > Strofe > Introspecție > MEMORIA CUVINTELOR Autor: Anghel Zamfir Dan Publicat în: Ediția nr. 1507 din 15 februarie 2015 Toate Articolele Autorului tot săpând la temelia cuvintelor arheologii au descoperit în sufletul lui Socrate un vas de cult ars în focul luptelor de idei curenții vremurilor l-au modelat după formă primelor sintagme într-o amfora din care înțelepții sorbeau licoarea cunoașterii semănând erosul
MEMORIA CUVINTELOR de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362711_a_364040]
-
Iar Cucu, singurul subofițer din cei ce fuseseră în casa lui Toader în noaptea când acesta nu-și spusese lămurit adeziunea și singurul legionar ce nu abdicase de la crezul legiunii. O spusese răspicat și la căpătâiul mortului și la groapa săpată în pripă în cimitirul satului. Preotul slujise ce slujise, dar Cucu cocoțat pe mormanul de pământ scos din groapă ținu o cuvântare despre meritele locotenentului legionar. Sătenii îl priviră mai întâi muți, apoi uimiți. Nu se obișnuise așa ceva în satul
NEDUMERIREA de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362734_a_364063]
-
Acasa > Stihuri > Semne > SITUL UNIVERSULUI Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 1374 din 05 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului în cârca furnicilor omul pășește agale ridică fruntea mândru gesturile îi sunt leneșe sapă groapa bipedului visător printre tranșee de umbre situl universului freamătă între poli cuvintele se nasc ușor, rezistă puțin la fel ca materialele ieșite acum din mâna omului la fiecare freamăt mai cade o cărămidă sau un ciob din zidurile de
SITUL UNIVERSULUI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1374 din 05 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362779_a_364108]
-
gestului de a pune capăt relației, complăcându-se în această ambiguitate de a o respinge sau de a și-o apropia. Pentru a scăpa de aceste întrebări fără răspuns în acel moment, se dedica tot mai mult straturilor sale, unde săpând, greblând, răsădind, udând, uita pe moment de tot ce-l înconjura. Acolo, în fața casei era doar el și grădinița lui, golit de orice gânduri care să-i umbrească existența. Asta nu însemna că dacă ar fi avut voință nu ar
ROMAN , CAP. CINCISPREZECE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1864 din 07 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370109_a_371438]
-
aparține, să readuci pe aceea ce-o dorești să fie aici, să vezi că-i lângă tine ! Revezi trecut și iar te înfiori, tăcut și trist ți-e mersul îninte. Dragostea ei îți e de-atâtea ori altar nestins, rămas săpat în minte. Răsare, viu, noian de amintiri, păstrezi pe cele care-ți fac plăcere, când retrăiești atâtea împliniri ... Dar Cerului mai multe nu-i poți cere! Te-mpaci prea greu cu ce îți este dat... Regrete vin, te răscolesc și
A MAI TRECUT UN AN de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2309 din 27 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370149_a_371478]
-
este o proiecție în viitor, o chemare sublimă la depunerea urmelor, îngroparea săbiilor și a a tuturor gândurilor violente. E vremea linștiii eterne. Destul cu răscoalele, cu revoluțiile, cu nebuniile, cu munții de morți. Vrem o eră pașnică, o cumințenie săpată în inimi și în gând. RĂSĂRITUL Răsăritul mi se pare un sublim omagiu adus omenirii de pe pământ. Lumină, culoare, un zâmbet feciorelnic zilei caare intră pe fereastră Dar și în inima noastră...! Lumea a răsărit din rouă. picături de mărgele
CUMINŢENIA PĂMÂNTULUI (VERSURI) de HARRY ROSS în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370148_a_371477]
-
și iubire învie. Am coborât în iadul lor de ură Și-am ars prin foc... nemeritat, Mi-am strâns cenușa într-o urnă Apoi, prin flăcările lor, m-am ridicat. De câte ori să mor, ca să-nțelegi Că fiecare rană ce mă sapă, E doar o crimă... fără Legi Și o-nviere dintr-o altă groapă? Citește mai mult Chiar crezi, că mai m-ar speria o moarteCând eu de-atatea ori prin toate am murit?Chiar crezi, că mai există alte faptePrin
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/370076_a_371405]
-
slabiCă morții, prin durere și iubire învie.Am coborât în iadul lor de urăși-am ars prin foc... nemeritat,Mi-am strâns cenușa într-o urnăApoi, prin flăcările lor, m-am ridicat.De câte ori să mor, ca să-nțelegiCă fiecare rană ce mă sapă,E doar o crimă... fără Legiși o-nviere dintr-o altă groapă?... XII. CU TINE, de Ana Soare , publicat în Ediția nr. 1961 din 14 mai 2016. Cu tine am trăit tot necuprinsul Și am atins nemărginirea ce o are
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/370076_a_371405]
-
Acasa > Versuri > Iubire > AM PREMEDITAT O IUBIRE PERFECTĂ Autor: Violeta Deminescu Publicat în: Ediția nr. 1539 din 19 martie 2015 Toate Articolele Autorului onorată am premeditat o iubire fără cusur mi-am pregătit pe îndelete evadarea din lume cârtiță săpând pentru lumina altei inimi lup care își roade piciorul risipit în lațul cu speranțe vinovate de sperjur am revărsat înspre piatră atâta senin că s-a făcut târziu de-am smuls așteptării din ureche cerceii și-am început să fur
AM PREMEDITAT O IUBIRE PERFECTĂ de VIOLETA DEMINESCU în ediţia nr. 1539 din 19 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370189_a_371518]
-
se dovedise să fie semnul izbăvitor al statului roman și ocrotitorul împărăției întregi. Și a mai pus în mâna statuii sale, înălțate într-unul dintre locurile cele mai umblate ale Romei, o lance lungă în chipul crucii, poruncind să se sape dedesubt, cu slove latinești, următoarea inscripție: < > (Eusebiu de Cezareea, Istoria bisericească, cartea a 9-a, cap. 11) Statuia Eliberatorului Constantin cel Mare așezată în piețele Romei purta în augusta mână învingătoare, Crucea Mântuitorului Hristos. Împăratul Constantin oferă tracului Miltiade-episcopul Romei
CEL MAI MARE MONARH AL PĂMÂNTULUI (1) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/370180_a_371509]
-
Titlul romanului este o metaforă de o mare forță de sugestie. Tarantula este, după cum ne spune „Dicționarul explicativ al limbii române”, o specie de păianjen mare din țările meridionale cu patru ochi mari și numeroși ochi mai mici, care își sapă galerii în pământ și a cărui înțepătură e veninoasă. Figurat, ne spune dicționarul, „e ceva care se manifestă cu violență, aspru, grav, jicnitor, insultător, cu forță, cu intensitate, cu putere”, așa cum au fost atâtea încleștări dramatice ale atâtor bătălii pe
CÂND A RIDICAT ROMAN VODĂ CETATE DE SCAUN, ACOLO UNDE MOLDOVA SE VARSĂ ÎN SIRET de ION DOBREANU în ediţia nr. 2194 din 02 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/353244_a_354573]
-
clipa aceea o bombă cu ceas a început să ticăie în capul omului și al planetei La început găsea așa de ușor pietrele de care avea el nvoie, chiar în gropile rămase la așezarea planetei, apoi s-a apucat să sape el gropi sfredelind pământul și lăsând în urma lui hăuri imense din care scotea pietre, ape și fel de fel de noroaie și gaze. Le a dat foc și a văzut că pot arde, le-a strâns și constrâns până din
TEORIA SUPRASTRUCTURILOR ( MODIFICATA) de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1785 din 20 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353271_a_354600]
-
pe care o putem respira și străbate, fără a avea teamă că nu ne mai întoarcem . - Omul, însă, vine el și taie pădurea luând umbra pământului, taie copacul și îl bagă pe foc, deși avea atâtea crengi uscate pe jos, sapă hăuri imense în mantaua pământului lăsându i goluri imense în sufletul lui plutitor, îi topește piatra și o aruncă în ceruri, în tot ce e viu, îi oprește cursul firesc al apelor lui curgătoare tăindu-le drumul cu piedici în
TEORIA SUPRASTRUCTURILOR ( MODIFICATA) de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1785 din 20 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353271_a_354600]
-
CONTINUĂ LUPTA Un strigăt mut pleacă din durere, Tu îl asculți doar prin tăcere! Căci nimeni nu te mai ascultă, Nu renunța, continuă și luptă... Nu te lăsa nicicum învins, Mergi pe drumul tău întins. Chiar de alții te mai sapă, Nu te lăsa dus de apă! Mergi să-ți împlinești acel vis, Nu aștepta să fii acum împins! Doar ești trecut destul prin lume, Desigur îți vei păstra al tău nume. Referință Bibliografică: CONTINUĂ LUPTA... / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN
CONTINUĂ LUPTA... de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1542 din 22 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353421_a_354750]
-
topit plumbul de la un glonț rămas de pe timpul războiului, mai ales că în magaziile din curte fusese încartiruit un pluton de soldați din armata sovietică, când au intrat în Dobrogea, iar gloanțe se găseau peste tot prin grădină, când se săpa pământul. În loc de nicovală, tata folosea, când își ascuțea coasa, o ghiulea de tun, care, bineînțeles că avea explodată capsa detonatoare. La sfârșit, din vârful unei tulpini de porumb, mi-a improvizat o plută legată cu ață. Mai rămânea să taie
DULCE COPILĂRIE . (DIN CICLUL AMINTIRI ALE COPILĂRIEI ) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1093 din 28 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353350_a_354679]
-
ta polară, ca zbuciumul des ce te-a vrut recoltă să nu te doară. Știi că ai să fii uitat. Prea deoparte ai stat și pe căi ai pus bariere. Sufletu-a cules firmituri din arte, mii de himere. Totuși sapi fântâni pentru-a da de rouă, iei câte-un cuvânt și-l transformi în mină, râzi nepăsător când ninge sau plouă numai rutină. Orgoliu Și totuși pe al Muzei cer eu sunt orice, dar nu cometă. În acest sumbru efemer
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1529 din 09 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353503_a_354832]
-
Acasa > Poeme > Constiinta > DIMINEAȚA... Autor: Ecaterina Șerban Publicat în: Ediția nr. 1166 din 11 martie 2014 Toate Articolele Autorului Dimineața ... Dimineața aceasta, deschisă fereastră în primăvară, acord între cer și pământ - mi-a arat tot ogorul și mi-a săpat o fântână adâncă din care să adăp viul și pelerinii însetați de dor... Dimineața aceasta, mi-a curățat apoi rădăcinile, să pot crește liberă cu privirea spre cer, să cresc încă o dată și încă o dată cu visul singurul care mi-a
DIMINEAŢA... de ECATERINA ŞERBAN în ediţia nr. 1166 din 11 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353510_a_354839]
-
de paranoia. Acesta e un profesor de geografie zelos care într-o zi, in timp ce își procura, direct din natură, materialul didactic pentru o lecție legată de structura geomorfologică a Pământului, trăi o experiență ce ține de paranormal. În timp ce săpa după roci îl prinse o ploaie, iar un fulger, atras de târnăcopul său, îl trimise pentru câteva ore bune într-un univers paralel. Locul în care fusese fulgerat era punctul de “contopire” a “curenților temporali”, loc din care aceștia se
UN BALANS ÎNTRE FICŢIUNE ŞI REALITATE (SAU) AL ŞAPTELEA SIMŢ , ROMANUL UNUI POVESTITOR AL TIMPULUI SĂU de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1152 din 25 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353465_a_354794]
-
Vasile Pin Publicat în: Ediția nr. 1184 din 29 martie 2014 Toate Articolele Autorului ziua aceasta este mai înclinată decât de obicei oamenii sunt mai înclinați și cu gândurile înclinate nu se mai văd și păsările abia ținându-și înclinarea sapă cu aripile lor în piatra albastră ce se rostogolise în mare și o înclina și soarele-nclinat și luna curg pe-alături de valuri de vârfuri numai o floare albă de cireș atât de tremurândă și dreaptă ridică și reazemă ideile
ÎNCLINAREA FLORII DE CIREŞ de VASILE PIN în ediţia nr. 1184 din 29 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353545_a_354874]