4,209 matches
-
deveneau din ce În ce mai interesați de peisaj. Era de fapt o scuză pentru a-și apropia fețele și a face conversație. Ăia sunt plopi, cred... — Ia uite, eucalipt. —Ce-or fi ăia? Moff, care stătea În spatele lor, răspunse pe un ton plictisit. —Sălcii. —Ești sigur? spuse Harry. Nu prea par. —Nu toate sălciile sunt mari și plângătoare. Avea dreptate. Era un soi pitic de sălcii care cresc foarte repede, așa că pot fi tăiate des și folosite pentru a aprinde focul. Pe măsură ce urcau, sălciile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
pentru a-și apropia fețele și a face conversație. Ăia sunt plopi, cred... — Ia uite, eucalipt. —Ce-or fi ăia? Moff, care stătea În spatele lor, răspunse pe un ton plictisit. —Sălcii. —Ești sigur? spuse Harry. Nu prea par. —Nu toate sălciile sunt mari și plângătoare. Avea dreptate. Era un soi pitic de sălcii care cresc foarte repede, așa că pot fi tăiate des și folosite pentru a aprinde focul. Pe măsură ce urcau, sălciile erau Înlocuite de pini cu ace lungi, pe marginea drumului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
cred... — Ia uite, eucalipt. —Ce-or fi ăia? Moff, care stătea În spatele lor, răspunse pe un ton plictisit. —Sălcii. —Ești sigur? spuse Harry. Nu prea par. —Nu toate sălciile sunt mari și plângătoare. Avea dreptate. Era un soi pitic de sălcii care cresc foarte repede, așa că pot fi tăiate des și folosite pentru a aprinde focul. Pe măsură ce urcau, sălciile erau Înlocuite de pini cu ace lungi, pe marginea drumului putându-se vedea o falangă de femei din tribul Naxi care Înainta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Sălcii. —Ești sigur? spuse Harry. Nu prea par. —Nu toate sălciile sunt mari și plângătoare. Avea dreptate. Era un soi pitic de sălcii care cresc foarte repede, așa că pot fi tăiate des și folosite pentru a aprinde focul. Pe măsură ce urcau, sălciile erau Înlocuite de pini cu ace lungi, pe marginea drumului putându-se vedea o falangă de femei din tribul Naxi care Înainta cu greu adunând acele de pe jos. La ce folosesc acele? o Întrebă Marlena pe domnișoara Rong. Domnișoara Rong
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
de durere pe drumul Horonaimului. 6. Căci apele Nimrim sunt pustiite, s-a uscat iarba, s-a dus verdeața, și nu mai este nici un fir verde. 7. De aceea strîng ce le mai rămîne și își strămută averile dincolo de pîrîul sălciilor. 8. Căci țipetele înconjură hotarele Moabului, bocetele lui răsună pînă la Eglaim, și urletele lui răsună pînă la Beer-Elim. 9. Apele Dimonului sunt pline de sînge, și voi trimite peste Dimon noi nenorociri; un leu va veni împotriva celor scăpați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
l-am ales. 3. Căci voi turna ape peste pămîntul însetat și rîuri pe pămîntul uscat, voi turna Duhul Meu peste sămînța ta, și binecuvîntarea Mea peste odraslele tale, 4. și vor răsări ca firele de iarbă între ape, ca sălciile lîngă pîraiele de apă. 5. Unul va zice: "Eu sunt al Domnului!" Altul se va numi cu numele lui Iacov, iar altul va scrie cu mîna lui: "Al Domnului sunt!" Și va fi cinstit cu numele lui Israel." 6. "Așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
lăzile de legume, întâi fusese într-adevăr munca unor oameni și după aceea, haleala. Așa că am ascultat directivele lui nea Victor și la întoarcerea de la vărsătoare, ne-a dus pe un câmp la un loc știut dinainte, unde, sub o salcie pletoasă era un fel de groapă largă, cu pământ neted și iarbă grasă. - Ei, acum flăcăi, la odihnă! O să rămâneți aici până vin eu să vă iau. Aveți în sacoșă tot ce vă trebuie, mâncați, de closet n-aveți nevoie
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
-se printre stânci și lespezi cenușii și netede, făcea un arc, cotind către stânga. Ocoli ca prin minune câteva vârtejuri primejdioase și un pinten de piatră; se trezi apoi împins, într-o învolburare de spume, printre ramurile aplecate ale unei sălcii mari. Izbuti să se agațe și, de la acel reazem nesigur, să treacă la o creangă mai solidă, care, prietenoasă, îl ajută să ajungă la un loc sigur. Ud leoarcă, stors de vlagă, ieși din apă, făcu câțiva pași printre copaci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
-l opri. Nu! Nu, te rog! N-o face! Nu-l ucide! îl rugă printre lacrimi. Cu un mârâit de nerăbdare înfundat, Balamber o apucă de subsuori și o târî prin iarba udă, azvârlind-o apoi cu brutalitate înspre o salcie, după care își apucă din nou sabia și se năpusti asupra tânărului, ce îl fixa cu o expresie de ură și total dispreț, prin vălul lichid al ploii torențiale. Iute, apucă trupul lui Rutger, îl întoarse și, trăgându-l după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
câte am văzut. Traseul era din ce în ce mai ostil și nu era ușor să porți cu adevărat o conversație. Urmând-o pe Frediana, Sebastianus se trezi aproape pe neașteptate pe buza unei văi adânci, unde vegetația se îndesea: o încrengătură de stejari, sălcii și soc, prin care se auzea gâlgâitul unui curs de apă. Puteai coborî acolo, aventurându-te pe o cărare abruptă și abia vizibilă ce putea fi străbătută numai în șir indian și nu fără a pune caii în primejdie, însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
pe câte o palmă de loc mai puțin umedă. Lui Maliban îi reveni primul tur de pază. Liniștit, își luă cu el arcul și tolba și merse să se posteze între copaci, aranjându-se între trunchiurile bifurcate și răsucite ale unei sălcii bătrâne. Multe ore mai târziu, Metronius își trezi, unul câte unul, tovarășii, scuturându-i cu putere. — E cineva lângă colibă, îi șopti lui Sebastianus. Au și torțe. Nechezatul unuia dintre cai se auzi ca o confirmare. Cât ai clipi, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
venețiene, confecționate de ea; mă urcam în copaci să-i aduc fructele cele mai frumoase, retrase parcă anume, ca-n poveste, pe vârful crengilor greu de ajuns; ne plimbam cu barca pe iaz, "ancorînd" pe la adâncuri, în umbra verde a sălciilor pletoase, ea în niște chioșcuri vii, care ne izolau de lume, ca să citim, să conversăm și să ne admirăm mutrele în oglinda apei, ori ca să prindem pește cu undița, așteptând în zadar ceasuri întregi să se miște pluta, în hazul
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
scoțând pe găuri aburi fierbinți și horcăind, În timp ce clopoțeii de bronz Începură să se umfle și ei, bălăngănindu-se În stânga și dreapta, pe lângă genunchi, și atingând dimensiunea unor clopote. Mașa stătea dedesubtul acestei entități Înspăimântătoare, culcată pe un trunchi de salcie, supraveghind cu un ochi atent cărarea ce ducea În sat și cu celălalt vaca ei bălțată care se apucase tocmai atunci să se balige-n iarba Înaltă și plină de rouă. Câte o ciocârlie țâșnea din lanul de grâu dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
care Îi culca sub perna ei. Ziua se juca „de-a slujba“ cu Gligori, improvizând În spatele casei un altar. Străchini vechi și oale ruginite le serveau drept clopote, iar crengile Înflorite de mălin, drept sfeșnice și candelabre. Biserica era o salcie pletoasă, icoanele - frunzele de brusture, iar lumânările - clopoțeii și narcisele culese din cimitir. Gligori era preot, iar Mașa, când dascăl, când pălimar. Înarmați cu cădelnițe confecționate din cutii de conserve goale găsite lângă graniță, umblau tămâind copacii și tufele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
și fereastra, și patul, și cuptorul pe care ședea babulea, ascultându-l și Înecându-și bodogăneala În hohote de râs. Și toată casa râdea. Tatăl nostru era asemuit de Mașa cu mălinii ce legănau În spatele casei, iar Psalmii lui David erau sălciile pletoase care creșteau ondulându-se pe marginea pârâului. Poveștile erau lanurile de grâu, de ovăz și de secară ce se unduiau În bătaia vântului la vreme de seară. Poveștile pe care i le citea tatăl ei În serile lungi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
se prefăcea că moare. Sau chiar murea pentru un timp, Întinzându-se pe iarbă și oftând. La căpătâiul ei veneau ursulețul de pluș și căluțul de lemn, care șchiopăta de un picior. Îi aduceau flori de câmp și rămurele de salcie. Iar primăvara Îi așezau pe piept, În coșulețe Împletite din pai, vișine și cireșe și grămăjoare mici de zmeură. Văzând atâtea bunătățuri În jurul ei, Mașa se trezea, descotorosindu-se de flori. „Ei, cum a fost ?“, o Întreba Marusia. „A fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
de mâncare, a creat un antet și un meniu bordat cu fructe și legume; iar pentru pagina de web a unei firme de peisagistică a născocit un râu garnisit cu tot felul de plante care cresc pe marginea apei - trestii, sălcii, iriși galbeni și rugi de mure. Din cealaltă cameră, Jina a auzit exploziile regulate și urletele de coioți de pe Cartoon Network, distracția ocazională a lui Danny. Când băiatul se plictisea de desene animate, se apuca să se joace pe Nintendo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
drumul la calculator. Câteva secunde mai târziu, pe monitor a apărut unul dintre desenele Jinei. Alt râu; unul care, de data asta, se prelingea sinuos prin mijlocul unei pajiști și ale cărui ape erau dense și colorate în verde de la sălcii. Mike a apăsat câteva butoane și fundalul monitorului s-a înnegrit, iar calculatorul s-a conectat la Internet. Era mai bine să se-apuce de lucru. Întotdeauna existau infractori care trebuiau să fie prinși. Mike se învățase de foarte devreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
poetului Kobayaschi Issa aripile întinse ale cocorilor nu tulbură orizontul. gândurile sărăciei la rădăcina lăcomiei, nu scutură nucii. venind din a toamnei copilărie, sub o stea rătăcitoare, se naște poetul. aidoma unei cadâne, fântâna privirea-și ascunde sub vălul de sălcii. galeată nu-i: printre fluierăturile mierle-i uitată. miresme de pepene galben adumbresc sălașele somnului. deja ninge în dormitorul copiilor? luna mirată trage cu ochiul: aș merge și eu la zbenguială, mă zgârâie cam tare acest tradafir din fereastră. un
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
daci Hai, caută-i ochii, ce faci? Silvia URLIH <biography> M-am născut pe 22 iunie 1959. Trăiesc în această viață cu numele primit la botez Silvia și temporar poate, Urlih. Locul de naștere mi este în orașul dintre ape, sălcii, flori de nuferi, pelicani. Sunt din Tulcea, oraș liniștit cu oameni aparținând tuturor etniilor, oraș aflat la poarta minunatei Delte a Dunării. De meserie sunt economist. Nu am scris poezii până acum un an, dar cred că m-am născut
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
cum mă învăluie. Privirea ei îmi pătrundea până în suflet și eu nu mă ascundeam chiar dacă îmi era într-un mod ciudat puțină rușine. Aveam două locuri ale noastre unde vorbeam ore întregi; în spatele școlii, lângă fântâna arteziană, la umbra unor sălcii bătrâne și pe a doua bancă din curte, în rândul din mijloc. Lângă fântâna aceea rotundă și verde de mușchi mi-a spus Sini pentru prima oară că n-o putea suferi pe Creața; nu pentru că nu era în stare
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
zdrăngănea de parcă era gata-gata să se desfacă În bucățele În orice clipă. Dacă intram Într-un șanț sau se defecta din cauza vreunei pietre ce-i pătrundea În măruntaie, eram pierdut. M-am trezit drept În față cu un crîng de sălcii pe o ridicătură de teren. Exact cum prevăzusem, am dat și aici peste un grup de scandalagii. Erau cei care o Întinseseră cu femeile. Am mai Încetinit vrînd să constat dacă se apropie de mine ceva urmăritori. CÎnd m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
liniștit. Se povestea că a doua zi dimineața cei doi soldați ieșiți din apă și prefăcuți în Feți Frumoși, se preumblau pe malul de vizavi cântând din balalaice de dorul țării lor și pot fi văzuți și acum rătăcind printre sălciile vara pletoase, iarna uscate de geruri. Alții spuneau că nu-i adevărat, că fusese numai o născocire a unor pescari de pe malul celălalt, ivită din nevoia de confabulare, obișnuită oamenilor de pe aceste ținuturi. Adevărat sau neadevărat, până la urmă totul intră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
camera aceasta dinspre stradă unde ai dormitorul, unde totul e cald și odihnitor, persanul imens și blana aceasta de urs, lățită, servind de covor, el care a fost mândria pădurii altădată, cele două tablouri pictate de tine, un lac cu sălcii pe mal, cu o femeie pe jumătate goală, acoperită în parte cu un voal, și transparent și nu, surprinsă într-un moment de pudicitate înfrântă, și un altul, pictat după coperta unei cărți, cu zborul lui Nils Holgersson pe spinarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
ei. În seara aceea, seara zilei când tatăl său trimise scrisoarea prin poștă judecătorului, ea își aminti, mult mai pregnant ca altădată (jocuri în care viața ne aruncă), plimbările cu el și cu sora ei de-a lungul șirului de sălcii izolate în singurătatea câmpiei, iazul... „Au trecut 20 de ani de când a plecat de aici, își spuse, iar 20 de ani sunt o viață. Înainte mai venea în vizită, dar foarte rar, acum n-a mai venit de 7 ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]