2,236 matches
-
de Sus și Aegyptus-ul de Jos. — De aici, de unde stai tu, până la khem, încăperea sacră, trebuie să numeri șase sute de pași bărbătești, mari. Era cu adevărat foarte bătrân; sub piele se zărea nuanța de fildeș a oaselor. — Te întrebi de ce sanctuarele noastre sunt atât de imense față de micile încăperi ale templelor voastre grecești? — Da, răspunse Gajus impulsiv. — Templul reprezintă parcursul vieții tale. Uită-te de unde ai venit până aici: drumul tău începe întotdeauna la miazănoapte, care este întunericul ignoranței, dar e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
îl vezi acolo? - se deschide un al doilea loc de trecere. De acolo, când ești pregătit, intri în ou-sekh ho-tep, sala ofrandelor, unde sufletul se oferă pe sine. Acolo vei găsi al treilea loc de trecere și vei intra în sanctuar, sit ue-rit. Însă în el ajung foarte puțini și n-are rost să vorbim despre asta acum. În spatele a toate, chiar spre miazăzi, în lumina cunoașterii, se ridică khem-ul de granit, cella divină, unde poate intra numai phar-haoui, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
de bronz, închisese în soclul statuii divine vechile Cărți Sibiline, în care se spunea că era scrisă soarta Romei. Prin intermediul unor agenți, achiziționase treptat proprietățile învecinate și, folosind și terenurile confiscate de la Marcus Antonius, ridicase în jurul templului un fel de sanctuar, palatul imperial, cu terase în trepte, grădini, porticuri și atrii, soiuri rare de marmură, stucaturi și fresce pe bolți și pe pereți. Înainte de a fi surghiunit în îndepărtata Tomis, poetul Ovidius cântase măreția edificiilor, transformându-le, din inițialul palatium, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
un vechi vulcan; spre norocul nostru, doarme de veacuri întregi“. Vechea masă de lavă devastatoare se întărise până la porțile Romei. Acum, în vârf strălucea templul lui Jupiter Latiaris. Noaptea, focul altarului său se vedea de pe muntele Tarracina, unde se afla sanctuarul megalitic al lui Anxur, și din Lavinium, de pe malul unde, după spusele lui Vergilius, debarcase Aeneas și se ridicase sanctuarul ezoteric al Celor Douăsprezece Temple. Preoții și poeții susțineau că triunghiul format de acele temple avea puteri magice, deoarece sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Acum, în vârf strălucea templul lui Jupiter Latiaris. Noaptea, focul altarului său se vedea de pe muntele Tarracina, unde se afla sanctuarul megalitic al lui Anxur, și din Lavinium, de pe malul unde, după spusele lui Vergilius, debarcase Aeneas și se ridicase sanctuarul ezoteric al Celor Douăsprezece Temple. Preoții și poeții susțineau că triunghiul format de acele temple avea puteri magice, deoarece sub ele, în adâncuri, zăcea un imens bazin de lavă, ape sulfuroase și vapori. Merseră până dincolo de Aricia, în pădure o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
și plăcile sau cuiele carenei vor fi cufundate într-o baie de aur. Va fi o corabie de aur. Pe laturi vor fi minunate sculpturi de bronz, capete de lupi, pantere, monștri, simbolurile infernale ale misticii isiace. Pe khem, pe sanctuar, voi așeza un splendid cap al Meduzei, din bronz aurit; din punct de vedere astrologic, ea guvernează fascinanta zodie a Fecioarei în care te-ai născut tu, Augustus. — La Mendes, adăugă Imhotep, lângă aqenu, lacul sacru, pe o stelă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ieși din cameră, îl convocă pe comandantul Augustinienilor și-l anunță că urma să plece imediat la izvoarele sacre ale râului Clitumnus, în Umbria. Îi plăcea să călătorească, și adesea pleca pe neașteptate; vila din Umbria - în apropiere de vechiul sanctuar aflat lângă izvor, înconjurat de sălcii - era, în fiecare an, ținta scurtelor sale vacanțe, așa încât plecarea lui nu alarmă pe nimeni. Îi porunci lui Lepidus să vină cu el; îi transmise surorii lui să-i urmeze în liniște, împreună cu grosul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Mediu, cu ura lui ideologică și furturile de lespezi de piatră, cărămizi și țigle. Din superbele edificii augustiniene avea să rămână prea puțin: descrierile istoricilor și minuțioasa reconstituire arheologică. Din cele cincizeci de herme din marmură neagră veche ce împodobeau sanctuarul lui Apollo, de pildă, au fost dezgropate trei, expuse astăzi în penumbra umilitoare a unei săli mici, alături de alte rămășițe. Din gigantica statuie a zeului au fost descoperite fragmente de marmură îngrămădite la întâmplare, care așteaptă o reconstituire. Interiorul palatului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
fulgurații onirice, proza lui Urmuz este, pînă la un punct, stenograma unui vis apăsător, continuu, din care autorul nu s-a putut trezi decît prin detunătura unei arme. Conformația onirică a frazelor indică performanța lui Urmuz, care a pătruns în sanctuarul viselor omului și al zeului limbii”. Are dreptate Nicolae Balotă să califice acest delir (oniric?) de interpretare ca fiind „de efect”, dar „fără nici o acoperire”. Urmuz e un „scriitor eminamente lucid”, „mai degrabă hiperconștient”, iar fracturile discursului său logic nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
la fugă. A fost un moment neașteptat pentru ei, când viața cea adevărată a țării acesteia, a năvălit nemilos peste ei, și unde, tocmai aici, chiar în templul insensibilității lor ca foste ființe cândva cu suflet omnesc, chiar aici, în sanctuarul colcăitor și rușinos de septic al vieții politice. Sperăm, că poate pentru prima dată în viața lor de parlamentari, sângele tânărului, până să fie spălat, ca o mizerie oarecare cu teurile de către femeile de serviciu, să le fi tras un
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
a jucat cu pământul a creat o priveliște de basm: Plaja Neagră formată din pietre, în unele porțiuni mici și asemănătoare cu nisipul și acel portic, un Arc (Kamara în limba greacă), care a făcut parte în Antichitate dintr-un sanctuar închinat lui Poseidon, Plaja Roșie - care îți dă senzația SF că ești pe Marte, Plaja Îndrăgostiților și Plaja Albă - de unde poți admira muntele, din care mușcă marea ca un rechin de valuri albe. Arheologii identifică Santorini cu legendara Atlantidă - Insula
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
o vastă cavitate naturală și circulară - avînd cel puțin zece metri diametru - scobită chiar În stîncă de apa mării În vremuri imemoriale. În centru se Înălța un altar primitiv, cioplit rudimentar În granit, după modelul dolmenului de la Ty Kern. - Un sanctuar celtic, murmură Marie, uluită. Cripta asta e un autentic templu păgîn, un loc de cult. Druizii săvîrșeau aici ritualuri legate de sufletele morților. Întoarse o privire strălucitoare către specialistul În crime ritualice. - Mă Întreb cum de existența lui a putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
uriașă în fața unui tron de malahit, pe care sta împărătița Furnică, îmbrăcată într-o rochie de dantelă neagră, cu o coroană de sârmă pe cap". Mânioasă că un om, făptură netrebnică, stăpânită de gânduri și dorințe urâte, a pătruns în sanctuarul ei, hymenoptera suverană vrea să-l pedepsească, dar aflând, de la furnicoiul vătaf, că intrusul nu călcase pe drum pe niciun supus al măriei sale, își schimbă hotărârea. În loc de a-l pedepsi, îl răsplătește, dăruindu-i curajul de a accepta și recunoaște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
când omenirea se cufundă în noapte. Ne gândim chiar că a trăit această amară aventură de multe ori, iar istoricul sau arheologul ne dezvăluie cu inima strânsă urmele unei civilizații dispărute. Însă îi urma întotdeauna o alta. Pe ruinele vechilor sanctuare se înalță noi temple, mai mărețe sau mai rafinate. Câmpurile pe care sistemele de irigație lăsate în părăsire leau transformat în smârcuri pestilențiale sunt într-o bună zi drenate și asanate din nou, și apare aici o agricultură mai prosperă
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
ca și ea să se elibereze de impresiile subiective și de părerile contingente ale indivizilor, de condiția de a fi "științifică"? La jumătatea distanței dintre Atena și Eleusis, pe anticul drum sacru, se înalță mănăstirea Daphni. Pe locul unui vechi sanctuar al lui Apollo, a fost construită în secolul al V-lea o biserică de tipul unei bazilici, menită să-i atragă spre creștinism pe pelerinii care veneau la ultimele celebrări ale cultelor orfice. Abandonată și distrusă în "perioada neagră" a
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
unitate propriu-zis spirituală își găsește dublul estetic în ansamblul reprezentărilor murale care, independent de unitatea lor estetică proprie, se înfățișează mereu ca fiind diversele părți ale unei singure și unice compoziții monumentale. Emoția celui care, credincios sau nu, pătrunde în sanctuar se contopește cu perceperea acestui continuum plastic care îi oferă imaginea tainică a ceea ce el este fără s-o știe. Însă, în liniștea sanctuarului, vizitatorul mănăstirii Daphni, înmărmurit de cum pune piciorul în pridvorul exonartexului, nu este cuprins de această binecuvântată
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
părți ale unei singure și unice compoziții monumentale. Emoția celui care, credincios sau nu, pătrunde în sanctuar se contopește cu perceperea acestui continuum plastic care îi oferă imaginea tainică a ceea ce el este fără s-o știe. Însă, în liniștea sanctuarului, vizitatorul mănăstirii Daphni, înmărmurit de cum pune piciorul în pridvorul exonartexului, nu este cuprins de această binecuvântată emoție, ci de stupoare. În fața lui nu se mai desfășoară ca altădată, într-un degradé minunat al luminii și al coloritului pe care aceasta
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
din Devon. Nu era vorba de precauție financiară sau de dragostea pentru suburbie. Nu era vorba decât de pomii lui și de adăpostul pe care i-l ofereau... Fără nici o logică, asta Însemna acea grădină miniaturală, câtuși de puțin un sanctuar fizic, ci unul cumva poetic, oricât de banale ar fi fost Împrejurimile: un loc asupra căruia deținea controlul, și care se deosebea de tot ceea ce era În jur, nu În ultimul rând prin uriașa recoltă anuală de fructe. Se afla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
s-a-ndreptat către bătrân. I-am dat blană, am străbătut în viteză cele șase străzi până la primărie, i-am predat mașina lui Sidwell, apoi am luat liftul spre birourile de la etajul patru ale comandantului Thad Green. O secretară mă invită în sanctuarul șefului, unde, în fotolii de piele asortate, erau așezați Lee Blanchard, mai mulți mahări decât văzusem eu vreodată la un loc și un bărbat slab ca un țânțar, într-un costum de tweed, cu vestă. Secretara mă anunță: — Polițistul Bleichert
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
arată, fiindcă aici se vor construi case. Casele ridicate până în prezent sunt foarte urâte, vopsite în culori țipătoare și enervante. Mă fac să-mi fie dor de căsuța noastră. Știu că tu o urăști, dar pentru mine a fost un sanctuar în care mi-am petrecut nouă ani din viață. Dwight, am citit toate ziarele, plus articolul din revista aia mizerabilă. Cred că am numărat mai bine de zece minciuni. Minciuni prin omisiune și minciuni strigătoare la cer. Mă tot întreb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
nu stătea nimeni. Asta m-a descumpănit și chiar m-a speriat. Apoi mi-a trecut prin minte că Bătrânul, după ce Francisc îi semnalase probabil venirea mea, se ascunsese undeva în spatele oglinzilor, studiindu-mă ca pe o muscă pătrunsă în sanctuarul său înainte de a-și face o intrare solemnă, impunătoare. Ezitam. Să mă așed pe unul din cele două fotolii și să aștept? Dar nu se cădea. Trebuia să aștept respectuos în picioare. Aproape paralizat de ideea că eram studiat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
a ne ruga. {EminescuOpIV 55} "Mărire ție Doamne! O Iehova mărire! Ce verși în noi durerea ca balsamul ceresc, Să curăți moliciunea, nedemnă moștenire, La pragul casei tale, palat dumnezeesc". Virtutea românească, virtutea strălucită De patrie și lege, aici în sanctuar Se știe-nmormîntată. O dalbă zi-i sosită, Poporul stă-n genunche s-o-nvețe la altar. Și imn de rugăciune sub bolțile bătrâne Vibrează cu putere, și fumul majestuos De smirnă, de tămâie, din vasele divine Se urcă către tâmplă
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
restrângere a hărții, ar rămâne doar capitalele lor, În afara cărora dandysmul pare a fi greu de conceput. Iar dacă ar fi să limităm cu și mai mare strictețe perimetrul Dandyland, el cuprinde În fapt câteva bulevarde și un număr de sanctuare (cafenele, teatre, cluburi, saloane, parcuri). Tinerii rafinați, eleganți, care le invadează la finele veacului al XVIII-lea cu aerul lor cosmopolit vor fi numiți, când cu admirație, când cu dispreț, Fashionables, Macaroni, Corintieni, Clubiști și, ceva mai târziu, the Bucks
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
numai acolo se pot adăposti din calea acestui amor. ș...ț Numai acolo se poate mânca, bea sau citi În tihnă, doar acolo se poate juca biliard sau whist de dimineața până a doua zi În zori.”2 Un adevărat sanctuar, În care dandy-i se simt preoți, oficiind neabătut ritual după ritual, de la paharul băut, la ținutul furculiței, la masa de joc, dar mai ales În timpul conversației. Reguli ferme, de neîncălcat, În funcție de locul ales spre a consfinți poziții sociale, prestigiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
de veșmintele lor și siliți sub amenințarea biciului să calce în picioare crucifixul și să proclame că se închinau lui Satana Blestematul, că manuscrisele vechi din biblioteci au alimentat imense focuri de bucurie în jurul cărora țopăiau soldați beți, că nici un sanctuar, nici un palat, nici o casă n-a scăpat de jaf, că au pierit opt mii de orășeni, mai cu seamă dintre cei săraci, în vreme ce bogații erau ținuți ostateci până la plata unei răscumpărări? Privind de pe zidul castelului coloanele de fum dens care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]