2,500 matches
-
hotel cu apă, încălzire și lumină curentă, la care să vă întoarceți seara. Dacă nevoile vă vor fi satisfăcute depinde numai de voi și de mama natură. Apă, mâncare și ce va mai fi nevoie - toate vor trebui cărate cu săniile sau, la nevoie, în spate, iar focul și adăpostul le vom face la fața locului seară de seară. Vă spun de la început ca să nu aveți surprize acolo. Veți învăța să navigați în tundra arctică orientându-vă după soare, lună, stele
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
Am contemplat, aproape înduioșată, pentru prima oară în viață, primele cuvinte în inuktitut pe care le văzusem vreodată, înscrise pe aripa avionului. Semănau cu niște pictograme concepute de niște copii, aducând cu formele simplificate ale țurțurilor de gheață și ale săniilor trase de husky. „Hai mai bine să mergem la film !“, răsună din nou, pe neașteptate, vocea din fundul minții. iar peste ea suprapuse alte voci, care răsunară din ce în ce mai tare. Ai mei se ceartă în bucătărie. Se ceartă de la niște cartofi
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
în costum de baie și cu ochelari de soare nu aș fi fost mai surprinsă decât să văd șirul celor cinci motoneiges frumos aliniate la ieșirea din baraca ce servea drept aeroport. Îmi aminteam cu precizie că Tukalaq ne promisese sănii trase de husky, dar acesta zâmbi cam jenat, îngustându-și și mai mult ochii lui vicleni la întrebarea mea. După cum vedeți, viața în Nunavik e motorizată în zilele noastre, râse el făcându-ne semn să urcăm, câte doi, pe motocicletele
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
la primărie, unde ne pregătise o mică masă festivă tradițională. Trecând pe lângă curțile oamenilor am văzut foci înghețate sub formă de arc, cu nasul și coada în sus, în pozițiile în care fuseseră capturate, piei de caribou puse la întins, sănii, ski-doo-uri, jeepuri și chiar un pian cu câteva clape lipsă. Satul părea pustiu. Numai nelipsiții câini husky apăreau ca din senin și se gudurau pe la picioarele noastre, dornici de companie. Într-un sătuc pierdut în marele Nord sosirea unui grup
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
o notă joasă la exhalație și una înaltă la inhalație, cu accelerări de ritm și acalmii, încât orice cântăreață modernă de jazz le-ar fi invidiat pentru efectul obținut. Nu puteam să-mi revin din lanțul de surprize : motoneiges în loc de sănii trase de husky, rangers - miliția inuită în serviciul armatei canadiene -, topirea ghețarilor, katajak interpretat de un fel de punkiste - mă aflam în plin postmodernism. Deodată una dintre cântărețe se opri brusc și izbucni în râs. Cealaltă își ridică mâinile în
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
-ți spună cineva că-s gata ceaiul și pâinea prăjită cu unt și cu sare. Că nu trebuie să te duci nicăieri, fiindcă e vacanță, și-o să ningă, nu se poate să nu ningă, și-ai să te dai cu sania și va mirosi a brad. Jucăriile mele stăteau frumos aliniate, un apartament în miniatură, cu o bucătărie de lemn portocaliu și-un aragaz de tablă, supradimensionat. Dormitorul era roșu, sufrageria galbenă, iar în baie exista până și o mașină de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
mi-a povestit cum dintr-o ciupercă cu picățele albe ieșeau o groază de pitici, care fugeau printre floricele și printre firele de iarbă din poieniță și țipau fericiți, la fel ca oamenii de afară. Miracolul C: mă așezam pe sanie, țineam bine de lesă și doar șopteam hai, Kita, hai! și se opintea din trupușorul ei lunguieț, puțin mai închis la culoare ca mierea, până urnea sania din loc, asta era mai greu, după aia alerga ca o nebună, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
țipau fericiți, la fel ca oamenii de afară. Miracolul C: mă așezam pe sanie, țineam bine de lesă și doar șopteam hai, Kita, hai! și se opintea din trupușorul ei lunguieț, puțin mai închis la culoare ca mierea, până urnea sania din loc, asta era mai greu, după aia alerga ca o nebună, cu gura deschisă și cu limba atârnând într-o parte, în vânt, auzeam cum ne bat inimile, cum ticăie ca două ceasuri de bucătărie, cum își potrivesc încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
m-a auzit cum plâng, m-a văzut cum dorm lângă ea pe covor și s-a străduit să învie; Kita era capabilă de minuni, ca o zână; poate n-ați uitat Miracolul C, din Capitolul 4 („mă așezam pe sanie, țineam bine de lesă și doar șopteam hai, Kita, hai! și se opintea din trupușorul ei lunguieț, puțin mai închis la culoare ca mierea, până urnea sania din loc, asta era mai greu, după aia alerga ca o nebună, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
zână; poate n-ați uitat Miracolul C, din Capitolul 4 („mă așezam pe sanie, țineam bine de lesă și doar șopteam hai, Kita, hai! și se opintea din trupușorul ei lunguieț, puțin mai închis la culoare ca mierea, până urnea sania din loc, asta era mai greu, după aia alerga ca o nebună, cu gura deschisă și cu limba atârnând într-o parte, în vânt, auzeam cum ne bat inimile, cum ticăie ca două ceasuri de bucătărie, cum își potrivesc încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
făcu el și se așeză în pat. Și, ca doborât de gânduri, fără putință de a se împotrivi, pleoapele îi căzură grele, ochii i se împăienjeniseră nedeslușit, asemeni unui vis, și alunecă într-un somn adânc, ușor și lin, ca sania pe omătul moale. Era un somn care părea să dureze de ani întregi, un somn greu ca plumbul, pierdut în noaptea necunoscută. ...Se simțea legat fedeleș și cu un căluș în gură; nu putea deschide ochii, pleoapele îi cădeau grele
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
azurii, violete. Drumul meu spre casă trecea pe lângă parcul copiilor, unde un popor de prichindei mânjiți de acadele se opreau năuci în fața căsuțelor unde se vindea limonada și turtă dulce. Un tată gros îmbrăcat, care trăgea după el pe ghețuș sania călărită de fetița lui, mi-a făcut cu ochiul. Era un patron pe care îl cunoscusem la altă ruletă. Brusc m-am simțit oribil. Firește că îmi promiteam mereu să mă rup de lumea ruletei. Dar în vremea aceea publicam
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
conduce calul, iar înțelepciunea, omul." "Norocul e ceva, înțelepciunea e totul." Care sunt trăsăturile care caracterizează pe omul înțelept? Omul cu înțelepciune, face numai fapte bune." "Înțeleptul lasă de la el să treacă, numai linițte să facă." "Înțeleptul își cumpără vara sanie și iarna car." Una dintre trăsăturile cele mai semnificative ale poporului nostru este omenia: "Omu-i dat să fie om, pomu-i dat să fie pom." " Omenia mai scumpă ca avuția." "Oricine ești, aduți aminte că om ești." Sunt proverbe care
A doua oară unu by Hluşcu Mariana () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92968]
-
pe cer, sus, liniile telegrafului se întind ca niște odgoane brumate? Am întrebat-o cum o cheamă și încotro merge. Se numea Zinocika și nu mergea „undeva“ anume, „pur și simplu mergea“. La colțul străzii stătea un birjar într-o sanie înaltă, ca o cupă, la care era înhămat un cal uriaș acoperit cu o pătură albă. I-am propus să facem o plimbare cu sania, și Zinocika a încuviințat ca un copil, cu ochii strălucitori și țuguindu-și gurița. Birjarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
mergea „undeva“ anume, „pur și simplu mergea“. La colțul străzii stătea un birjar într-o sanie înaltă, ca o cupă, la care era înhămat un cal uriaș acoperit cu o pătură albă. I-am propus să facem o plimbare cu sania, și Zinocika a încuviințat ca un copil, cu ochii strălucitori și țuguindu-și gurița. Birjarul era așezat în profil, sprijinit de partea din față a saniei, curbată ca un semn de întrebare. Când ne-am apropiat, a ieșit din nemișcare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
uriaș acoperit cu o pătură albă. I-am propus să facem o plimbare cu sania, și Zinocika a încuviințat ca un copil, cu ochii strălucitori și țuguindu-și gurița. Birjarul era așezat în profil, sprijinit de partea din față a saniei, curbată ca un semn de întrebare. Când ne-am apropiat, a ieșit din nemișcare și, după ce ne-a cercetat de parcă ar fi luat la ochi un vânat care nu stătea locului, a răpăit cu glas răgușit: - Domniță, haideți să vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
ar fi luat la ochi un vânat care nu stătea locului, a răpăit cu glas răgușit: - Domniță, haideți să vă plimb. Și, convins că a nimerit ținta și că nu-i rămâne decât să-și ridice vânatul, a coborât din sanie - o namilă măreață, verde, fără picioare, cu mănuși albe uriașe, cât un cap de copil, și în cap cu un cilindru oneghian cu calota retezată - și a pornit-o spre noi, repetând: - Luminăția Voastră, vă duc la trap. În momentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
Voastră, vă duc la trap. În momentul acela, pentru mine a început chinul. Până în parcul Petru și înapoi ne ceru zece ruble și, deși în buzunarele „luminăției sale“ se aflau doar cinci ruble și jumătate, m-aș fi urcat în sanie fără să stau prea mult pe gânduri, considerând, pe atunci, că a mă târgui cu un birjar în prezența unei doamne este cu mult mai grav decât a săvârși o ticăloșie. Dar Zinocika salvă situația. Cu ochișorii plini de indignare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
care, lăsat pe spate, ne făcu semn să urcăm. După ce am urcat-o pe Zinocika, am trecut de partea cealaltă cât am putut de încet, deși eram foarte nerăbdător. M-am urcat pe banca înaltă și îngustă, am închis cupa saniei cu un șnur de catifea petrecut pe după un deget de metal și, strângând-o pe Zinocika, m-am trse vitejește cozorocul peste ochi și am strigat plin de mândrie: - Mână! S-a auzit un țocăit ca o sărutare, calul a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
de catifea petrecut pe după un deget de metal și, strângând-o pe Zinocika, m-am trse vitejește cozorocul peste ochi și am strigat plin de mândrie: - Mână! S-a auzit un țocăit ca o sărutare, calul a pornit-o lin, sania a alunecat pe nesimțite, iar eu am simțit cum tremur tot la această bătaie de joc a birjarului. Când însă, după două intersecții, am ieșit în bulevardul Tverskoi, vizitiul a strâns brusc hățurile și a strigat: — Heeeppp! cu un „e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
birjarului. Când însă, după două intersecții, am ieșit în bulevardul Tverskoi, vizitiul a strâns brusc hățurile și a strigat: — Heeeppp! cu un „e“ ascuțit și metalic urcând șuierător în sus până la obstacolul moale al lui „p“ pe care-l întoarse. Sania s-a cutremurat, am căzut pe spate cu genunchii în sus, apoi am revenit cu fața înainte, drept în spinarea cu caftan vătuit a birjarului. Din față, venea vertiginos strada întreagă, ace de zăpadă ne biciuiau dureros fața și ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
dureros fața și ochii. Când și când, răzbătea până la noi huruitul tramvaielor care treceau, și din nou acel „heeeppp“, „heeeppp“, strident și smuncit ca un șfichi, după care, un alt strigăt, plin de o bucurie răutăcioasă - „aliint-oo“; fulgerul negru al săniilor care veneau din față și așteptarea chinuitoare ca hulubele lor să lovească botul calului nostru; și „cioc, cioc, cioc“ sunând partea metalică a saniei, bombardată de zăpada aruncată înapoi de copitele cailor; și tremurul saniei, și tremurul inimilor noastre. Ah
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
un șfichi, după care, un alt strigăt, plin de o bucurie răutăcioasă - „aliint-oo“; fulgerul negru al săniilor care veneau din față și așteptarea chinuitoare ca hulubele lor să lovească botul calului nostru; și „cioc, cioc, cioc“ sunând partea metalică a saniei, bombardată de zăpada aruncată înapoi de copitele cailor; și tremurul saniei, și tremurul inimilor noastre. Ah, ce bine e! șopti lângă mine un glăscior de copil încântat în ploaia de zăpadă șfichiuitoare. Ah, e o minune, o minune! - Și pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
răutăcioasă - „aliint-oo“; fulgerul negru al săniilor care veneau din față și așteptarea chinuitoare ca hulubele lor să lovească botul calului nostru; și „cioc, cioc, cioc“ sunând partea metalică a saniei, bombardată de zăpada aruncată înapoi de copitele cailor; și tremurul saniei, și tremurul inimilor noastre. Ah, ce bine e! șopti lângă mine un glăscior de copil încântat în ploaia de zăpadă șfichiuitoare. Ah, e o minune, o minune! - Și pentru mine era o „minune“. Dar, ca întotdeauna, mă împotriveam din toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
cozoroc pe obraji și pe după guler. Aveam fețele umede, iar obrajii și bărbiile ne înghețaseră atât de tare, încât trebuia să vorbim fără să ne mișcăm fața; genele și sprâncenele făcuseră țurțuri, în timp ce umerii, mânecile, hainele noastre, ca și interiorul saniei erau acoperite de o pojghiță de gheață fină; din noi și din cai se ridicau aburii ca dintr-un cazan încins, iar pe obrajii Zinocikăi părea că s-a lipit o coajă de măr roșu. Pe centura pustie, totul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]