2,314 matches
-
Ei și? am făcut eu. — Din cufărul acela și cel mai mic cuvințel scris de dumneata fusese publicat, a spus Wirtanen. — Și? — Bodovskov începuse să umple din nou cufărul cu propria lui magie, a continuat Wirtanen. Poliția a găsit o satiră de două mii de pagini despre Armata Roșie, scrisă într-un stil vădit nebodovskovian. Pentru această comportare nebodovskoviană, Bodovskov a fost împușcat... Dar ajunge cu trecutul! a spus Wirtanen. Ascultă ce am să-ți spun în legătură cu viitorul. În aproximativ o jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
a apărut din necesitatea schimbului de produse obținute de pe urma păstoritului, a culturii plantelor și a meșteșugurilor dar și un prilej de stabilire a legăturilor familiale. 3. Festivalurile sunt manifestări artistice care se desfășoară într-un anumit domeniu (muzică, teatru, cinematografie, satiră și umor), în aceeași perioadă din an, cu participare națională sau internațională. Cele mai cunoscute festivaluri din țara noastră sunt: Festivalul George Enescu, la București (muzică simfonică), Festivalul Callatis, la Mangalia (muzică ușoară), Festivalul Cerbul de Aur, la Brașov (muzică
România : patrimoniu turistic by Viorel Rîmboi () [Corola-publishinghouse/Administrative/91702_a_93090]
-
mic( al copiilor); luni și marți este fășancul cel mare( al tinerilor căsătoriți și necăsătoriți). Inițial fășancul dura 6 zile; astăzi numai 3 zile( duminică, luni, marțiromânii; luni, marți, sâmbătă-sârbii). Semnificația sărbătorii este complexă- prin această sărbătoare cu ironia și satira ei scoate în evidență relele lumii, neplăceri produse de unii semeni. Există superstiția că dacă un membru al familiei nu se maschează, se va abate asupra lui și a familiei multe rele , în acel an. Primul moment din rândul acestei
Moldova Nouă şi împrejurimi : monografie by Apostu Albu Liliana () [Corola-publishinghouse/Administrative/91821_a_93184]
-
reducerea disciplinei la dimensiunea ei științifică, precum și înțelegerea limitată a clasicismului practicată de specialiștii interesați să supună disecției textele vechi doar pentru a identifica structuri lingvistice rare : Cine, într-o odă din Horațiu sau un cîntec din Catul, într-o satiră din Juvenal sau o pagină din Tacit, nu vede decât un text în care să caute, lacom, o construcție gramaticală rară sau un pasaj pasibil de interpretări controversate, să închidă, fără să meargă mai departe, paginile acestei publicații. Convins de
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
sunt prezențe familiare la Horațiu : Neera (oda III 14, epoda 15), Scaurus (oda I 12), Lydia (odele I 8, I 13, I 25, III 9), Glykera (oda I 19, I 30, I 33, III 19), Canidia (epodele 3, 5, 17, satira I 8, II 1, II 8). Decorul este și el horațian, peisajul de la Tibur fiind inspirat din lirica poetului venusin : dealurile păscute de capre amintesc oda I 17 ; crângurile cu coama deasă - oda IV 3 ; apele iuți ale râului și
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
IV 11 sau epistola I 16. Sunt reluate și motive favorite ale lui Horațiu de la fuga din Roma (epistolele I 7, I 10, I 14) și izolarea în natură (odele I 4, 17, II 11 ; epoda 2) la desfătările culinare (satira II 8) și elogiul vinului (odele I 37, III 28). Începutul și finalul piesei trimit la pasaje cunoscute din lirica autorului augustan citate aproape exact. În chip sugestiv, personajul Horațiu își face intrarea în scenă declamând ultima strofă a odei
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
perspectiva actualității , oferă însă o serie de lămuriri referitoare la felul cum înțelegea autorul modernizarea unui gen literar consacrat de antici. Spre deosebire de Tudor Vianu, care, în Estetica sa din 1934, înscria tragedia între speciile desuete, alături de epopee, epistolă didactică sau satiră, Radu Stanca este convins de vitalitatea acestei forme dramatice. Din punctul lui de vedere, după epoca întunecată a celui de- al doilea război mondial, oamenii de teatru nu s-ar mai putea mulțumi cu dramele psihologice sau cu cele de
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
puternică, un autor care își stabilizase afacerile cu poezia, scriind exclusiv în formă fixă, în special epistole horațiene, dar și epigrame erotice după Martial, ba chiar și câteva stanțe mai exotice dedicate unor misterioase Amaterasu și Xochiquetzal. Datorită în special satirelor conduse după regulile (și adesea sintaxa) latină, poezia lui Decuble din acel volum putea fi (cu un dram de iresponsabilitate asumată) considerată o poezie „horațiană“: nu doar pentru că pe autor îl chema Horațiu, ci datorită modelului asumat cu curaj și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
Elfriede Jelinek vorbește și despre meseria de scriitor, despre raportul autorului cu personajele sale. Prin acest roman, autoarea își manifestă aversiunea totală, aproape disprețul, față de mecanismele politice din țările occidentale în general, și din Austria în special. Lăcomie este o satiră acidă la adresa austriecilor, denunțând totodată relațiile de aservire dintre femei și bărbați. Traducere din limba germană de Maria Irod, colecția „Biblioteca Polirom“, Editura Polirom, 2008, 29.50 lei Povestea unui buletin (IIĂ O vreme am dormit în fund, pe o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
iar În anul 1931 lucrurile capătă o turnură tragică. În acest an, Platonov publică, sub Îndrumarea lui V. Fadeev (personaj foarte important În literatura anilor 1920-1950), o povestire numită Vprok, cu subtitlul Cronica unui sărăntoc, care era un soi de satiră la adresa organizării de kolhozuri. Nu era un text antisovietic, firește, ci mai degrabă o satiră plină de ironie, așa cum s-au scris multe În anii ’20-’30. Primul care a reacționat de o manieră foarte dură și radicală a fost
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
Îndrumarea lui V. Fadeev (personaj foarte important În literatura anilor 1920-1950), o povestire numită Vprok, cu subtitlul Cronica unui sărăntoc, care era un soi de satiră la adresa organizării de kolhozuri. Nu era un text antisovietic, firește, ci mai degrabă o satiră plină de ironie, așa cum s-au scris multe În anii ’20-’30. Primul care a reacționat de o manieră foarte dură și radicală a fost nimeni altul decât Iosif Visarionovici Stalin. Povestea reacției lui Stalin a devenit clasică și există
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
și au suprimat revista în noiembrie 1844, iar pe autor l-au exilat la moșie. În „Propășirea“ apăruse cu puțin timp înainte și articolul lui Ion Ghica, Despre „Unirea vămilor între Moldova și Valahia“, iar Negruzzi și Donici traduseseră o satiră de Antioh Cantemir, considerată cu bătaie lungă. Nu se știe exact dacă toate cele enumerate mai sus au supărat mai tare stăpânirea ori faptul că împreună cu Negruzzi, editorul Mihail Kogălniceanu, care vedea în ea continuatoarea „Daciei literare“ căzută victimă cenzurii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2202_a_3527]
-
la vremea lor, am să le strig în gura mare, să le audă și morții din morminte. Uneori parcă mi-e frică să nu-nebunesc de câtă revoltă se îngrămădește zilnic în mine”. Era, crede C.D. Zeletin, perioada când Vlahuță scria satira „Fustă scurtă, ghete albe, buze roșii”, tipărită în Calendarul nostru pe 1918, al cărei manuscris îl văzuse arătat lui de G. Tutoveanu („Bârladul odinioară și astăzi”, 1984, p.551). Momentul când Voiculescu l-a cunoscut pe Vlahuță i-a prilejuit
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
editorial în 1974, cu volumul de poezie Planete. A colaborat la "Tribuna", "Convorbiri literare", "Ateneu", "Orizont", "Cronica", "Luceafărul" etc. Cărți publicate: Planete, Iași, 1974; Augusta lumină, București, 1976; Despre voință, București, 1977; Elementul "lume", București, 1978; La Răspântii, Iași, 1979; Satiră duhurilor mele... (Parodii și nu prea), București, 1980; Arșița, Iași, 1981; Declinul elegiei, București, 1983; Scrisori, București, 1988; O anume fericire, Iași, 1989; Uite viața, nu e viața! Poezii de lume, Iași, 1992; Zodiacul în doi peri, Iași, 1995; Lume
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
vestiții noștri iconari (oameni cu har de la Dumnezeu, ei zidesc icoanele, nu le pictează), dar și la Freamătul limbajelor, propunere scrisă făcută de Jean-François Malherbe. La acest poet singular, actele spiritului sunt actele vieții și poartă nume de cărți: Planete, Satiră duhurilor mele, O anume fericire, Distracție de fiare, Ironia moderată, La un pahar de neant etc. "Cât despre "domnii politicieni", dragă Vasile Proca, pușcăriabili-pușcăriași pe care-i apucă boala condeiului, zic să-i îngăduim să se producă, să muncească și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
pe șantier unele proiecte. V.P.: Mulțumesc, dragă Poete Calistrat Costin pentru acest dialog. "Aproape-am isprăvit și cuvintele și tăcerea,/zbier la mine însumi prin semne-/nu înțeleg mai nimic-/". V-ați prins? V-am citat! Iași-Bacău, 2014-2015 Comentarii critice "SATIRĂ DUHURILOR MELE... (1980), subintitulată parodii și nu prea, efectiv cea mai bună carte a lui Calistrat Costin și o apariție relativ frapantă în contextul poeziei contemporane, e un amestec bizar de poezie umoristică, notații pătrunzătoare despre viciile lumii moderne, alegorii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
oile și ne-am Întors tunși. Ageamiii care ciocoiesc prin Pathé-Baby Club ne-au sastisit: din selecția Jannings pe care ne-au arătat-o lipsesc chestiile cele mai pline de miez și finețe. Și ne-au tras chiulul cu adaptarea satirei butleriene Ainsi va toute chair, Suntem oameni. — E ca și cum ne-ar fi pus-o, a zis Pumita. Filmele lui Jannings ie toate unu ș-acelaș Suntem din carne. Îți arată mereu acelaș șoz: la Început te copleșesc cu fericiri, apoi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Lambkin Formento. Ne roade o inspirată bănuială. Există oare, În carne și oase, asemenea personaj? Nu cumva e, oare, vorba de o rudă, sau măcar de un ecou, al acelui Lambkin, fantoșa imaginară care și-a Împrumutat augustul nume unei satire de Belloc? Farse ca aceasta reduc numărul posibilelor carate ale repertoriului informativ, care nu poate aspira să primească un alt avans - să se priceapă bine lucrul acesta - decât al purei și simplei probități. Nu e mai puțin impardonabilă ușurătatea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
personalitatea inconfundabilă, accentul ales ale unui Vilaseco deja matur, cel din Caleidoscop, care s-a manifestat În revista Proa, deasupra vestitei viniete a lui Longobardi. Dar lucrurile nu se opresc aici; după mulți ani, el avea să producă cu intenție satira Viperine, a cărei insolită duritate de limbaj a Îndepărtat de el - pentru totdeauna! - un procentaj corespunzător de Învechiți demodați. Evita căpităneasă datează din 1947 și a fost lansată cu surle și trâmbițe În Plaza de Mayo. Doar câteva ore mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
ca și pseudonimul unic ales de autori și numele editurii căreia aceștia Îi atribuie publicarea lor. Și asta pentru că Borges și Bioy trec printr-un proces de analiză-sinteză a unui scriitor nou. Acesta are un ascuțit simț al umorului, gustul satirei literare, sociale și chiar politice, mai profund decât fiecare din ei În parte, plăcerea de-a dreptul joyciană de a se juca cu vorbele, de a la exploata posibilitățile parodice, de a desface și reface structurile orale din care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
c. Discursul justificativ / 86 d. Discursul critic / 91 e. Discursul sacrului de-spiritualizat (desacralizat) / 102 f. Discursul religios-mistic / 108 g. Discursul religios-naționalist / 113 h. Discursul apocaliptic / 117 i. Comercialul religios în discursul jurnalistic / 119 j. Discurs media de desacralizare prin satiră / 122 IV. NOILE MEDIA ȘI VALOAREA LOR MISIONARĂ / 125 a. Tehnicismul și mișcarea discursiv religioasă / 131 b. Discursul religios în imagine / 138 c. Mesajul Creștin Ortodox transmis prin mijloace moderne / 150 d. Slujbe și pomelnice on line / 154 V. CONCLUZII
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Journalistic/1410_a_2652]
-
sunt nenumărate. Valoarea lor este minimală pentru discursul religios în presă, însă am dorit să punctez și acest aspect, deoarece contaminarea cu elementul de "cronică neagră" este punctul maxim de desacralizare a discursului religios. j. Discursul media de desacralizare prin satiră Nici acest subcapitol, asemenea precedentului nu este inclus în tipologia discursului religios în mass-media. Însă nu am dorit să trec peste un aspect ce tinde să devină o practică în rândul jurnaliștilor, antrenați de noul curent al Infotainment 166. Să
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Journalistic/1410_a_2652]
-
de noul curent al Infotainment 166. Să nu iei numele Domnului Dumnezeului tău în deșert! Este cea de-a treia dintre poruncile Decalogului. Însă, fie nu au auzit de această poruncă, fie au observat că totul este de vânzare, iar satira religioasă prinde foarte bine; cei care o abordează în demersul lor artistic (caricatură, glume, gaguri tv sau on line ) o fac în deplină cunoștință de cauză, însă fără o cauză sfântă. Este foarte adevărat că abordând astfel religia, în demersul
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Journalistic/1410_a_2652]
-
cei care o abordează în demersul lor artistic (caricatură, glume, gaguri tv sau on line ) o fac în deplină cunoștință de cauză, însă fără o cauză sfântă. Este foarte adevărat că abordând astfel religia, în demersul lor creativ, autorii acestor satire au și dorința de a atrage atenția asupra unor aspecte cunoscute publicului larg. Anumite patimi omenești ale slujitorilor Sfintelor Altare devin pentru alții motiv pentru continuarea în patimi. Am stat de vorbă cu cineva care participase la o cununie religioasă
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Journalistic/1410_a_2652]
-
opinia lui Mirel Bănică față de acest aspect: "Cel mai bun exemplu al modului în care faptul religios contemporan se reflectă în mass-media: emisiunile satirice. Ele furnizează informații despre imaginarul religios al publicului, precum și opinia creatorilor acestor emisiuni despre publicul larg. Satira televizată indică ceea ce este permis să prezentăm ca obiect al deriziunii și modul de realizare. Acțiunea de "desacralizare" astfel operată se răsfrânge asupra unor ritualuri catolice de bază, chiar asupra unor aspecte sensibile ale dogmei. Cu toate acestea, autorii emisiunii
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Journalistic/1410_a_2652]