2,615 matches
-
plîngă, poc! Pinkertonii Cerurilor au tras asupra lui, toți deodată. Și acum iată aici, asistînd la o nouă tentativă de limitare a libertății sale. Muie! De ce totul trebuie să fie atît de complicat? Nu mai poate un biet diavol să savureze o halcă de stupiditate zdrăngănindu-și lăuta sau mestecînd un fir de iarbă cu o nimfă descreierată Învîrtindu-se morișcă pe burta lui? Primul punct pe ordinea de zi abordat de consiliul demonic este problema reproducerii pe cale sexuală. Este declarată depășită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
vrea să plîngă de bucurie. CÎnd fata Începe să frigă șunca pentru ouăle lui, ajunge la extaz. Diana Vreeland a decretat aroma șuncii prăjite „cel mai optimist miros de pe lume“, iar Wakefield este Întru totul de acord. În timp ce Wakefield Își savurează ochiurile cu șuncă, bucătăreasa lui adolescentină stă la o altă masă În fața unui laptop deschis, verificîndu-și temele cu o colegă, cu mobilul la ureche. Wakefield nu și-a mai verificat e-mailul de zile Întregi; este ca și cum unul dintre firele care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
bursei cîntăresc impactul penisului președintelui. E bun sau rău pentru piață? E bun, decid ei. Cu cît mai mult apare la știri, cu atît mai sus se va ridica piața. Wakefield se cufundă În baie, ascultînd ritmul continuu al ploii, savurînd dulceața singurătății sale. Trebuie să fi ațipit, pentru că se trezește cu o tresărire În timp ce detectorul de fum din tavan chițăie și aspersoarele Încep să scuipe apă. Aude muțimea țipînd jos, În stradă și huruitul elicopterelor În aer. Sare din cadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
femeii căpătă un ton de reverență mistică de parcă ar fi vorbit despre Maica Tereza sau despre Papă. — E posibil să vă referiți la domnul doctor Westcott. El conduce secția de tratament pentru fertilitate a spitalului. Henrietta oftă cuprinsă de mulțumire, savurând ideea că vocația acestui bărbat era să aducă bucurie și împlinire în viața femeilor fără copii. De ce să nu mai facă o femeie fără copii fericită? Cazul special al lui Fran s-ar putea să necesite o intervenție ceva mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Publică. La ușă se opri, dându-și seama că uitase un amănunt important. Care e numele lui de botez? întrebă. Asistenta se strâmbă de parcă ar fi fost o informație strict confidențială. — Laurence, spuse în cele din urmă. — Laurence, șopti Henrietta, savurând fiecare silabă. Laurence. Poate că Fran cocheta cu ideea de a face un copil pe cont propriu, dar de îndată ce avea să întâlnească persoana potrivită avea să-i vină mintea la cap. Era în firea lucrurilor. — Laurence, repetă. Domnul doctor Laurence
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
era mai mult ca sigur copilul lui Laurence și să i-o spună fără ocolișuri. O iubea, la urma urmei. Probabil că Henrietta avea dreptate. Avea să fie șocat dar avea să se împace cu ideea. Apoi putea începe să savureze bucuria și încântarea de-a avea copilul după care tânjise atâta timp. Iar dacă Express își reducea prețul și îi făcea cu adevărat probleme, putea oricând să ia în calcul ideea de a renunța la jurnalism și de a-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Împreună cu buchetele de trandafiri, bujori și nemțișor puse în vazele ce împânzeau camera, mai că-ți dădeau impresia că ai nimerit, din greșeală, în paginile Grădinii secrete. Oarecum luându-l prin surprindere pe Laurence, Fran i se aruncă în brațe, savurând atingerea cașmirului, dându-și seama cât de mult îi lipsise în ultimele zile. — Laurence, dragule, mă bucur așa mult să te văd. Dar trebuie neapărat să discutăm ceva. Laurence sperase și el că era vorba de nuntă. Maică-sa îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
care e sortit să rupă vertiginos cătușele anonimatului”; „N-a scris nici romane, nici nuvele, nici teatru, dar a scris (...) ceva mai mult decît teatru, nuvele sau roman — sosuri învechite pe care burțile moderne le digeră, dar nu le mai savurează. Opera lui Hurmuz n-aparține nici unui gen literar și tocmai de aceea e menit să ocupe un loc deosebit în literatură”; „Hurmuz e un constructor de personagii bizare (...) manechine (...) pline de o sevă nouă înăuntrul lor”. „Hurmuz nu biciuiește nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
din Westbourne Grove 1. — Înțeleg că ai făcut deja cunoștință cu dracul de frate-meu. Richard ridică dintr-o sprînceană. — Cred că voiai, de fapt, să zici dragul de frate-meu. M-am așezat mai comod În scaun și am savurat spectacolul. Michael și Linda terminau de pregătit mîncarea, În vreme ce Dan, Rich, Emma și, desigur, eu, observatorul de pe margine, ne așezam la masă. I-am privit cum se ciondăneau și rîdeau, aruncîndu-și unul altuia comentarii ce-ar fi putut fi percepute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Darphin străveche, care pretinde că te revigorează și te revitalizează. Pregătesc o baie fierbinte (la ce sînt bune weekendurile În care nu ai grijă de copii, dacă nu să-ți satisfaci cîteva capricii, Îmi zic) și mă Întind În spumă, savurînd senzația Împachetării faciale și luxul unui răsfăț pe care nu mi l-am mai Îngăduit de cînd s-a născut Tom. După vreo două ore, abia de mă mai recunosc. Îmbrăcată În noul pulover de cașmir, care se presupune că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
că sînt singură, că nu sînt mai fericită pentru că Dan nu e cu mine, ci că, Într-un fel, plecarea lui a acționat ca un catalizator care mi-a redat viața și m-a obligat să revin la realitate. ZÎmbesc, savurînd senzația. Apoi Îi zăresc. Într-un colț, instalată comod, observ că stă o fată, pe care n-o iau În seamă decît pentru motivul că e foarte drăguță. Are părul Închis la culoare, lung și strălucitor, ochi mari și verzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
își dă seama din prima ce fel de marfă are sub ochi și-l și înșfacă. Îl duce chiar în seara aia la un belgian pedofil, în Militari, într-o casă nouă, cu video-interfon și de supraveghere. Apoi Andrei Ionescu savurează în tăcerea camerei lui descrierile amănunțite ale sodomizării și felației, mișcând ritmic arătătorul lung și subțire deasupra unui Viceroy fumegător, în timp ce în strada Gelu Căpitanul se adună gândurile senine ale unei vieți fără sfârșit. Pentru Zogru, primăvara anului 1460 este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
a urmat, când plăcerea relaxării ne-a fost curmată brusc de-un mic grup de cerșetori, care se milogeau la masa noastră în greacă, iar mama, în cea mai pură limbă română lea zis: „Cărați-vă de aici, să-mi savurez cafeaua-n liniște.” Replica, a venit instantaneu: „- Reauo! Dă unde știi că ni-s români? Di șe-ai vorbit italinește c-ospătaru, că nu vineam! Hai, bă, că-i rumâncă da noastră, ăștea nu dau nimic! Zgârcito!” i-au mai aruncat mamei
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
frânghii legate strâns de o creangă susțineau un scaun configurat dintr-o bucată de lemn de arțar, deja trecută prin vijelii și ploi grele. M-am așezat pe ea și mă clătinam. Parcă zburam, era un sentiment unic și îl savuram din plin. Mi-am închis ochii și mă lăsam în voia sorții. Intrasem într-o altă lume; o lume a mea. O tuse puternică se auzi în apropierea mea. „Domnul Mirescu” mi-am zis. Dar se auzi din nou. Am
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
unde v-ați dus? Îmi apare uneori ca-n vis parcul din centrul satului care vuia de glasurile copiilor de toate vârstele, în care ne întreceam în discuții nesfârșite acompaniate de freamătul frunzelor și îndulcite de dulceața florilor multicolore, Adesea savuram un castron plin de căpșuni aromate sau cu caise dolofane furate din grădini și ascunse de bunica sau mama în tricourile noastre. Ce gust bun aveau și cum le mai împărțeam frățește când ne odihneam pe banca noastră din parc
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
mai putut opri Timpul în loc,iar de aceea “cel dintâi vis al anului” a dispărut parcă. Pentru a putea însă să gustăm din farmecul acelui anotimp trebuie să-l prindem pe veșnicul “călător” în clepsidra inocenței și astfel vom putea savura eternitatea unei clip Din acea zi am înțeles că naivitatea noastră se luptă cu timpul, aflând totodată că “cel dintâi vis al anului” este visul cel dintâi al Metaforei, vis ce întruchipează prinderea Timpului pentru ca al cincilea anotimp să poată
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
spus: - Tu ești un copil al apei. Spiritul tău adânc s-a întâlnit în seara asta cu spiritul fluviului. Va trebui să te așezi lângă o apă, la un moment dat, Dina. Doar lângă o apă o să fii fericită. Am savurat fiecare clipă a călătoriei noastre spre Canaan. Atâta timp cât fusul meu se învârtea, mamele mele mă lăsau să fac ce voiam, astfel că mă plimbam în voie prin caravană, de la capătul la coada ei, ca să văd și să aud tot. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
trecea mai întâi pe la mama lui și vedea ce trebuințe avea ea. Era politicos și drăgăstos chiar, dar se grăbea apoi să-l întâlnească pe Bunicul și-l însoțea înapoi la Arba, unde cei doi se bucurau în liniște și savurau vinul de seară. Stăteau până târziu în noapte, povestind și râzând, serviți de Debora cea cu văl. Am auzit toate astea de la celelalte care purtau veșminte albe. Erau drăguțe cu mine. Mă băteau pe umăr când îmi aduceau mâncarea, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
de-a duce mâna la tâmplă a salut. Tovarășul director i-a împrumutat lui Vasököl mașina lui personală, iar Vasököl mi-a dat voie să stau în față, niciodată până atunci nu mai stătusem în față, iar acum nu puteam savura situația, pentru că mă gândeam tot timpul la Feri, iar Vasököl a fumat tot drumul și n-a scos o vorbă. Școala șaișpe, unde avea să se desfășoare concursul, nu era departe, am ajuns repede și, înainte să coborâm, Vasököl mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
și amenințări, că, de fapt, păsările cântătoare se urăsc, nici nu ne putem închipui cât de mult, cei mai aprici sunt grangurii, chiar mai mult decât ciocârliile, și, de obicei, în captivitate, mor, dar cel puțin până atunci le putem savura furia, asta fiind pentru urechile noastre cântec, un cântec admirabil. Nici n-ai crede câtă osteneală presupune tot acest concert, cât de mult îi trebuise lui să le tot mute dintr-un loc într-altul, până să-și dea seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
o mașină Ferrari, de pildă. Poți fi sigur că martorii au focalizat cu toții acest detaliu, În asemenea măsură Încît să fie incapabili să descrie individul. Așadar, zise el mai departe, sosind cu bacul, ți-am zărit goeleta care se Îndepărta... Savură o clipă ce avea să urmeze. - Ei bine, aș fi jurat că cel care ținea cîrma avea cu cel puțin zece centimetri mai puțin ca dumneata. - Și te-ai fi Înșelat. Capătul țigării de foi scînteie roșu. - E la fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
zile, ca să fiu precis. Calmul și detașarea lui Ryan erau impresionante. - Pentru ce motiv? - Uciderea unui polițist. În timp ce mergeau cu mașina spre postul de jandarmi, Marie aruncă o privire În oglinda retrovizoare. Așezat pe bancheta din spate, Ryan părea că savurează liniștit peisajul. Fusese imediat de acord cu cererea lor de interogatoriu, adăugînd chiar, cu un zîmbet, că se mirase că Lucas și cu ea nu aflaseră mai curînd de trecutul lui de fost pușcăriaș. CÎnd intrară În curtea jandarmeriei, dădură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
că am să te las să Înhați jumătate din moștenirea mea, Îți spun că visezi! Tresări recunoscînd brusc bicicleta lăsată de Juliette. - Fata mea n-are ce să caute la tine acasă! zbieră el. Gwen Își oferi răgazul de a savura efectul Înainte de a-i trînti că prețioasa lui Juliette, la urma urmei verișoară primară cu Ronan, rămăsese totodată Însărcinată de pe urma lui. - Castelul e destul de mare ca să ne primească pe toți. Mereu am visat să am o familie numeroasă, mai ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
seamă Întreruperea. - O vînzare Înregistrată pentru doar o sută de mii de franci. - Era și ăsta un mod de a scăpa de lăcomia fiscului, i-o Întoarse castelanul. N-ar fi trebuit s-o fac. Pledez vinovat. Bătrînul părea că savurează În mod deosebit situația. - Mai sînt și alte Întrebări curioase la care aș putea da răspuns? se interesă el. - Deocamdată nu, dar am să vă rog să rămîneți la dispoziția poliției. Și dumneata, adăugă Lucas pe un ton rece adresîndu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
acesta afișa un aer liniștit care nu rezistă nici măcar o clipă În fața anunțului pe care-l făcu tatăl său. - Voiam să vă aduc la cunoștință decizia mea de a o recunoaște, post-mortem, pe Gwenaëlle Le Bihan drept fiica mea legitimă. Savură preț de o clipă stupefacția scandalizată a lui PM și aerul calculat al lui Armelle, care deja căuta interesul lor În toată această poveste. - Și mai țin să-i facem o Înmormîntare demnă de o descendentă a familiei de Kersaint
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]