3,889 matches
-
de călcat. Ce-o să fac ? Bănuiesc că o să le netezești cât ai clipi ! adaugă veselă. Scândura de călcat e acolo, adaugă cu un mic semn din cap. — Îhm, mersi ! îngaim. Lucrul cel mai important e să par convingătoare. O să scot scândura de călcat, o să aștept până pleacă... după care o să-mi fac un plan de bătaie. Iau scândura cu gesturi cât de firești pot, de parcă aș face asta de când mă știu. Apăs pe unul dintre picioarele de metal, dar nu vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
călcat e acolo, adaugă cu un mic semn din cap. — Îhm, mersi ! îngaim. Lucrul cel mai important e să par convingătoare. O să scot scândura de călcat, o să aștept până pleacă... după care o să-mi fac un plan de bătaie. Iau scândura cu gesturi cât de firești pot, de parcă aș face asta de când mă știu. Apăs pe unul dintre picioarele de metal, dar nu vrea să se miște. Încerc cu altul, dar tot fără succes. Trag tot mai tare, până când mă încing
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
încing de efort, dar a naibii drăcovenie nici nu se mișcă. Cum naiba s-o deschid ? — Are o clemă, spune Trish, privindu-mă cu mirare. Dedesubt. — A. Sigur că da ! Îi trag un zâmbet, după care încep să bâjbâi în jurul scândurii, împingând și apăsând până când, fără nici o avertizare, chestia se desface într-un triunghi cu picioare pe două laturi, care glisează. Îmi alunecă din mână și se oprește singură la o înălțime de vreo șaizeci și ceva de centimetri, unde se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
laturi, care glisează. Îmi alunecă din mână și se oprește singură la o înălțime de vreo șaizeci și ceva de centimetri, unde se fixează cu un clic. — Așa ! Râd pentru a-mi ascunde fâstâceala. Păi atunci... să o reglez. Ridic scândura și încerc să-i modific înălțimea picioarelor, dar chestia nu vrea deloc să se miște. În timp ce mă agit în gol cu scândura, întorcând-o pe toate fețele, obrajii încep să-mi ardă din ce în ce mai tare. Cum dracu se face cu chestia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
se fixează cu un clic. — Așa ! Râd pentru a-mi ascunde fâstâceala. Păi atunci... să o reglez. Ridic scândura și încerc să-i modific înălțimea picioarelor, dar chestia nu vrea deloc să se miște. În timp ce mă agit în gol cu scândura, întorcând-o pe toate fețele, obrajii încep să-mi ardă din ce în ce mai tare. Cum dracu se face cu chestia asta ? — Sinceră să fiu, dacă mă gândesc mai bine, arunc în treacăt, parcă prefer ca scândura de călcat să fie mai joasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
În timp ce mă agit în gol cu scândura, întorcând-o pe toate fețele, obrajii încep să-mi ardă din ce în ce mai tare. Cum dracu se face cu chestia asta ? — Sinceră să fiu, dacă mă gândesc mai bine, arunc în treacăt, parcă prefer ca scândura de călcat să fie mai joasă. O s-o las așa cum e. — Dar nu poți să calci la înălțimea asta ! spune Trish cu un râs uimit. Trage de mâner ! Trebuie să tragi destul de tare... stai să-ți arăt. Îmi ia scândura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
scândura de călcat să fie mai joasă. O s-o las așa cum e. — Dar nu poți să calci la înălțimea asta ! spune Trish cu un râs uimit. Trage de mâner ! Trebuie să tragi destul de tare... stai să-ți arăt. Îmi ia scândura din mână și din două mișcări o aranjează la înălțimea care trebuie. Bănuiesc că ești învățată cu un alt model, adaugă înțeleaptă în timp ce clema se închide cu un țac. Fiecare dintre ele are propria lui șmecherie. — Categoric ! spun, prinzând din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
scrutează ușor uimită. — Asta nu e mătura din Harry Potter ? Fuck. Știam eu c-o știu de undeva. — Ba da... așa e, spun într-un final, cu fața în flăcări. Dar este, de asemenea, și o marcă foarte cunoscută de scânduri de călcat. De fapt, cred că mătura a fost botezată așa... ăă... după scândura de călcat. — Serios ? Trish pare fascinată. Habar n-am avut ! Spre groaza mea, se sprijină de ușă și-și aprinde, fără grabă, o țigară. Nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
o știu de undeva. — Ba da... așa e, spun într-un final, cu fața în flăcări. Dar este, de asemenea, și o marcă foarte cunoscută de scânduri de călcat. De fapt, cred că mătura a fost botezată așa... ăă... după scândura de călcat. — Serios ? Trish pare fascinată. Habar n-am avut ! Spre groaza mea, se sprijină de ușă și-și aprinde, fără grabă, o țigară. Nu mă băga în seamă ! adaugă, cu glasul învăluit în fum. Tu vezi-ți de treabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
gol. — Cred că fierul s-a încălzit destul de tare ! spune Trish săritoare. — Da ! Întorc spre ea un surâs schimonosit. N-am de ales. Va trebui să încep să calc. Iau una dintre cămășile de deasupra și o întind stângace pe scândură, trăgând cât pot de timp. Nici măcar nu știu de unde să încep. — Domnului Geiger nu-i place să aibă gulerele prea apretate, mă atenționează Trish. Prea ce ? Mă uit în jur cu o privire hăituită și îmi cad ochii pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
n-are nici un rost s-o plătești pe Stacey Nicholson ca să-ți calce rufele. O să înveți s-o faci singură. — Dar eu niciodată... — O să te-nvăț eu. Oricine poate să calce. Se duce într-o cămăruță de lângă bucătărie, scoate o scândură veche de călcat acoperită cu un material cu flori și o deschide, după care îmi face semn să vin la ea. Ce trebuie să calci ? — În principiu, cămășile domnului Geiger, spun, apropiindu-mă stresată de scândura de călcat. — Foarte bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
de lângă bucătărie, scoate o scândură veche de călcat acoperită cu un material cu flori și o deschide, după care îmi face semn să vin la ea. Ce trebuie să calci ? — În principiu, cămășile domnului Geiger, spun, apropiindu-mă stresată de scândura de călcat. — Foarte bine. Bagă fierul în priză și dă de rotiță. Încins, pentru bumbac. Aștepți până se încălzește fierul. N-are rost să începi până nu e la temperatura potrivită. Așa, hai să-ți arăt cum se calcă corect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
lui cămașa, iar ea o prinde cu gesturi sigure. Rămân cu ochii fixați în podea. N-am de gând să mă uit la el. N-am de gând să mă uit la el. — Începi cu gulerul... Iris netezește cămașa pe scândură. Uite, nu trebuie să apeși prea tare. Îmi conduce mâna în timp ce fierul alunecă pe țesătură. Abia atingi materialul... E complet ridicol. Sunt o femeie matură, în toată firea. Pot să mă uit la un bărbat la bustul gol fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Sunt o femeie matură, în toată firea. Pot să mă uit la un bărbat la bustul gol fără să mă ia cu leșin. O să... arunc doar o privire. Da. Ca să-mi ies din păreri. — Acum platca. Iris răsucește cămașa pe scândură și încep iar să calc. Foarte bine... acum, manșetele... Ridic scândura mai mică pentru a călca mânecile și, în clipa în care fac asta, ridic, accidental-cu-intenție, ochii. Sfinte Hristoase. Nu sunt sigură că tot planul-meu-cu-ieșitul-din-păreri o să funcționeze, până la urmă. — Samantha
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
la un bărbat la bustul gol fără să mă ia cu leșin. O să... arunc doar o privire. Da. Ca să-mi ies din păreri. — Acum platca. Iris răsucește cămașa pe scândură și încep iar să calc. Foarte bine... acum, manșetele... Ridic scândura mai mică pentru a călca mânecile și, în clipa în care fac asta, ridic, accidental-cu-intenție, ochii. Sfinte Hristoase. Nu sunt sigură că tot planul-meu-cu-ieșitul-din-păreri o să funcționeze, până la urmă. — Samantha ? Iris îmi ia fierul din mână. Vezi că arzi cămașa ! — A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Te simți bine, scumpo ? — Cred că e de la... îhm.. abur. Încep din nou să calc, cu fața ca un furnal. Iris începe să mă dirijeze din nou, dar nu aud nici un cuvânt din ce spune. Mâna mi se mișcă pe scândură orbește, în sus și-n jos, și mă gândesc obsesiv la a)Nathaniel, b)Nathaniel fără cămașă, c)dacă Nathaniel o avea o prietenă. În cele din urmă scutur cămașa perfect călcată, cu pliurile ca la carte. Foarte bine ! spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
asista cum respectivul se duce la altcineva era de un milion de ori mai bună. Oricum, nu-mi pasă. E mai bine așa, serios. Fiindcă așa e, chiar trebuie să mă concentrez la munca mea. Imediat ce ajung în casă întind scândura de călcat, bag fierul în priză, dau drumul la radio și-mi fac o cană de cafea tare. De-acum încolo, cu asta o să mă ocup. Am să-mi văd de treburile zilnice. Și o să uit complet de faptul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
se uite fix la mine. — Cu ce preț ? — Ce vrei să spui ? Îi evit privirea. — Vreau să spun că atunci când ai apărut aici, erai în pragul unei depresii nervoase. Erai ca un iepure speriat. Albă ca hârtia. Țeapănă ca o scândură. Arătai ca și cum nu văzuseși niciodată soarele și ca și cum nu te bucurasei niciodată de nimic... — Exagerezi. — Ba nu. Tu chiar nu vezi cât de mult te-ai schimbat ? Nu mai tresari din orice. Nu mai ești încordată la culme. Îmi ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
în... Cornwall. — Cornwall ? Se uită lung la mine. — Îhâm. Îi arăt bilețelul cu trenurile, și-mi vine un chef nebun să râd cu poftă de ridicolul întregii situații. Nathaniel se sprijină de balustradă, cu degetele mari în buzunare, și privește scândurile de lemn ale podului. — Și... unde-ți sunt prietenii ? — Nu știu. S-au dus. Și nu sunt prietenii mei. I-am dat una lui Guy, adaug mândră. Nathaniel își dă capul pe spate și râde. — Deci te-au concediat. — Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
o stradă, Într‑un oraș, În căutarea unui loc unde trebuia să‑mi petrec noaptea. În cele din urmă l‑am găsit. Am intrat În ceea ce era, pe vremuri, prin anii douăzeci, un cinematograf. Casa de bilete era bătută În scânduri. Dar În spatele ei, pe o podea de țiglă care urca În pantă, se aliniau o serie de paturi de campanie, pliabile. Nu se dădea nici un film. Sutele de scaune din sala de cinematograf se Înșirau goale. Am Înțeles că aerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
MACABEUS: Unde era? PARASCHIV: Sub podea. MACABEUS: Care? PARASCHIV: Acolo. MACABEUS: Și n-ai spus nimic. PARASCHIV: Nu. MACABEUS: De ce? PARASCHIV: Nu voiam să te-mbeți. MACABEUS (Îl duce prin aer la unul din culcușuri.): Trage! PARASCHIV (Ridică salteaua și scândura.): Nu mai sunt. MACABEUS: Scoate-le! PARASCHIV: Sunt goale... Sunt goale toate... MACABEUS: Scoate-le pe toate... PARASCHIV (Scoate sticlele goale din ascunzătoare.) MACABEUS: Pune-le pe masă! PARASCHIV (Le duce pe masă.): Ce vrei să faci cu ele? Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
vreo patru sau cinci ani, dar maică-sa îl altoise cu nădejde pentru că-și prăpădise pledul, că altul n-avea, și-acum cu ce avea să se acopere, mă rog? Ca să nu mai vorbim că ieșind din ungherul ei dintre scânduri, albă cu pete cenușii, cu ochii roșii de mânie, cățeaua îl înșfăcase zdravăn de gleznă, găurindu-i pielea. Bietul Ilie lăsase pătura pe jos și de-abia scăpase, urlând. Cățelușa nu fugise după el, dar lui i se păruse că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
TREI SFÂNTUL GHEORGHE ȘI BALAURUL... Ușa jalnicei mele mansarde cu șobolani fusese smulsă din balamale, dispăruse cu totul. În locul ei omul de serviciu bătuse în ținte un cort de-al meu pentru două persoane și peste foaia de cort niște scânduri în zigzag. Pe zigzagul de scânduri scrisese cu vopsea aurie pentru calorifere, care reflecta flacăra de la chibrit: „Înăuntru gol“. Fie cum o fi, cineva smulsese din ținte colțul de jos al foii de cort, făcând mansardei mele o ușă mică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
jalnicei mele mansarde cu șobolani fusese smulsă din balamale, dispăruse cu totul. În locul ei omul de serviciu bătuse în ținte un cort de-al meu pentru două persoane și peste foaia de cort niște scânduri în zigzag. Pe zigzagul de scânduri scrisese cu vopsea aurie pentru calorifere, care reflecta flacăra de la chibrit: „Înăuntru gol“. Fie cum o fi, cineva smulsese din ținte colțul de jos al foii de cort, făcând mansardei mele o ușă mică, triunghiulară, ca la intrările din colibele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
se așteptase să-l facă bucăți pe balaur cu mâinile goale! Mama mă-tii de nenorocit imbecil, beat și ciung! i-am spus eu. Am smuls foaia de cort din cadrul ușii, am lovit cu piciorul și-am dislocat zigzagul de scânduri. Prin deschizătură l-am îmbrâncit pe O’Hare afară pe palier. Balustrada l-a oprit pe O’Hare și privirea lui a alunecat în jos pe casa scărilor, în jos pe spirala ademenitoare până la locul unde moartea era sigură. — Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]