34,178 matches
-
nu se plîngă ori că-i fum înăuntru, ori că-s stricate scaunele, ori că... Ce scaune, Ticule? se stropși mama Ilincăi de parcă Bărzăunul ar fi fost vinovatul principal. Poți veni și-n picioare, la o adică, dacă n-ai scaun, că nu-i mare lucru o jumătate de ceas, numai să știi că ajungi întreg acasă. Dar așa... cînd încep șoferii să mîie ca la zidul morții, te apucă groaza, nu alta! Bărzăunul oftă și dădu din cap ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
se aștepta Matei. Nu, nici pe departe n-a fost așa. Doar Bărzăunul era om serios de-acum și nu-l mai puteau înspăimînta chestii de astea. El ascultă cuminte toate vorbele de ocară și amenințare, apoi se așeză pe scaun, se scărpină după o ureche și spuse cu convingere: Știi ceva, "tovarășe Matei"? (expresia "tovarășe Matei" l-a făcut pe acesta să se înfurie și mai cumplit). Eu de proști și de fricoși nu mă mai tem nici dacă se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
de statura lui Robo, dar se poate observa ușor că este mai abil în mișcări, în reacții și recepția ambientului în care se află. Aurora: Ne-am luat cu prezentările, vă rog să luați loc. Cei prezenți se așează pe scaunele care se află în jurul unui birou din laborator. Elicopterul a putut ateriza în zona indicată? Profesorul: Robo este un artist. Aurora: O cafea, un suc pănă spunem ce ne trebuie la bucătărie pentru masa de prănz. Evelin: Nu, n-o să
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
ideologice dar, mai ales, religioase care vor fi cele mai devastatoare pentru omenire. Războaiele duse în numele unor Divinități impuse la care să se închine tot Pămăntul. în acest război se va adăuga internetul; omul se va izola și, de pe un scaun, în fața internetului va cunoaște lumi care nu l interesează pentru existența lui ci doar pentru informare. Omul cănd va ieși pe stradă se va uita curios că totuși mai există oameni care circulă pe străzi că mai sunt, parcuri! Repet
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
borcanul cu iaurt. Pe paginea a șaptea a gazetei Domi nique găsise o fotografie cu un vas irlandez și o poveste cu un bucătar rus care făcea Europa, de aproape doi ani, să-și lingă degetele. La început, zvâcnise de pe scaun, fericită că trăiește, că trănită că, în loc de poza cu goeleta, nu se nimerise o poză cu el, să vadă cum mai arată. Încet, încet, zâmbetul larg, ca de logodnică tânără, se stinsese într-o expresie caldă și tristă, din cele
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
unei librării, îl împachetează frumos, în hârtie colorată, lucioasă poate, și-l face cadou unei iubite acum inexistente și ea, al cărei nume se profilează fin în dedicația de pe prima filă... Suficientă reverie pentru acum, însă. Alexandre își adună de pe scaun o pereche de pantaloni relativ călcați și o haină de culoarea untului, cu revere cafenii, și coboară două câte două treptele ciobite din scara-melc a imobilului unde lo cu iește. O ia pe Rue de Seine și iese în St
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Ema? ... — Ema. Din text... Din textul lui Alex. — Cred. Într-un fel. Nu de la început, oricum. Împărțitul tăcerilor de acum e straniu. David nu mai simte că nu are aer. Tăcerea e ca o rufă murdară, omniprezentă. Uitată pe spătarul scaunului. Agățată de calorifer. Atârnând fără sens de un colț al televizorului. Îndesată sub mochetă. Pitită în portofel. Pusă bine în dosarul cu acte. E ca o mâzgă mută și grea. Și rece. În jurul ei planează cuvinte în care știe că
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
cu monograma lui împletită cu numele vasului în dansul unor căluți de mare albaștri, învolburați pe porțelanul de un alb polar. Fața de masă impecabil călcată, ca o spumă fină peste suprafața rotundă, cu picioare ca o coadă de sirenă. Scaunele tapițate cu velur moale și verde. Curățat, la fiecare două zile, cu un burete adevărat, pescuit din insule pârlite ca niște spinări de crap uitate sub soare. Printre faldurile feței de masă însă, o coadă de triton începuse să se
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
drept cameră de oaspeți, dar avea un rol important și în evenimentele familiei Ănuntă sau înmormântare). După această cameră urma un antreu, camera folosită de membrii familiei și eventual încă o încăpere. În prima cameră, pe lângă mobilierul specific (pat, masă, scaune, ladă de zestre), într-un colț opus față de ușa de intrare erau nelipsite icoana și candela, astfel amplasate pentru a fi în câmpul vizual direct al celui care intră în încăpere. În a doua cameră, în afară de mobilier, apare cuptorul format
Ruşii-lipoveni din judeţul Iaşi : dinamici socio-demograficoeconomice by Iacob Pavel () [Corola-publishinghouse/Administrative/91763_a_93067]
-
șoptește Constandache curierului „redacțional”, participant la ședință ca membru de partid cu vechime), mai ceva decât soarele! Mult noroc, tovarășu’ Radu!» Primul îi scutură mâna cu putere noului redactor-șef. Acesta se scoală ca aruncat de un resort ascuns sub scaun, tușește de mai multe ori, emoționat sau numai simulând emoția, mulțumește și își ia un angajament, după regula obișnuită. Ședința se încheie, șefii se opresc la bufetul de la subsolul clădirii și „rad” câte o secărică, după care se risipesc cu
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
plin de efuziuni sentimentale, la căldura căruia se topesc vechile ranchiune. Pentru că tovarășu' Perju știa să arate și altă față, de șef sever, necruțător. Chiar și la începutul acestei ședințe avusese o tresărire, o iritare în priviri, se foise pe scaun și își aprinsese nervos o țigară, ceea ce putea să însemne și altceva: „Asta-i situația! Mă veți lăuda pentru că nu aveți încotro! M-aș bucura să fiți măcar odată sinceri, dar v-aș cere prea mult! Răspundeți la o îndatorire
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
eroic al înființării ziarului local, Drum nou, în fruntea căruia se află și azi.” „Tovarăși, noi am pornit de la clanță (... și de atunci, dă-i cu clanța! - completează în șoaptă Lulu Chiracu, ultimul angajat la secția culturală), am cărat singuri scaunele și birourile de căpătat, de pe unde am găsit, am dat oamenilor rechizite, gume de șters aspectele negative din viața județului nostru și creioane ascuțite, să înțepe obrazul acelora care nu ne fac cinste... (... cu un coniac, cu un uischi - adaugă
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
timp să le vadă... Cum nu mă vede nici pe mine, acum, că am început să-mi pierd răbdarea. Ba nu! Face un semn discret cu arătătorul de la stânga: „Șezi”. Așa l-am tradus eu, și m-am așezat pe scaunul din fața mesei. Îl observ mai de aproape: cu părul des și ondulat, sârmos, adus spre spate fără drept de apel, cu unele smocuri rebele întoarse peste urechi, pare un mistreț aplecat cu pasiune asupra unei băltoace. Stă așa, nemișcat, apăsat
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
de Slănic. Lustruită de haine... lustruite și ele de o viață. Să nu mă gândesc la ziua în care, ca mulți dintre ei, mă voi lăsa pe un pat, pe o masă de operație sau, cel mai bine, pe un scaun de frizerie, citind în România liberă binecunoscuta pagină a pensionarilor vieții... ca să sucomb poate chiar după ultimul anunț, spre a pune punct, sau puncte-puncte, mișcării diurne (și nocturne!) de organe, celule și funcții (personale!), cărora li se spune, conform tradiției
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
recunoască obiectele vândute și rămase; O6: să propună două lucruri utile pentru activitatea lor din grădiniță pentru a le achiziționa. Resurse material folosite la mediatizarea proiectului: invitații, afișe, pliante. Resurse materiale folosite în derularea proiectului: calculator, aparat foto, panouri, măsuțe, scaune, produse alimentare, desene, picture, colaje, felicitări, cretă colorată, alte produse de ale copiilor, costume. Rezultate așteptate în urma derulării proiectului:Prin acțiunile propuse se urmărește stabilirea unei noi metode de dezvoltare a abilității de întreprinzător prin crearea unei relații de “afaceri
Modalități de dezvoltare a abilităților de întreprinzători la copiii preșcolari by Crivoi Mihaela () [Corola-publishinghouse/Administrative/91884_a_92364]
-
lucrările pe care le-am realizat pentru această festivitate. - Vom pune pe o altă masă jucăriile confecționate de către copiii din grădinițe. - Într-un anumit colț vom afișa diferitele desene/ colaje realizate de copii. - Vom pune și o masă cu câteva scaune unde vor fi invitați cei dornici de a viziona expoziția la un suc/ la o prăjitură preparată de înșiși copiii împreună cu cadrele didactice. - Cine va dori să viziteze acest mic atelier va plăti un bon de intrare. Cu acest bon
Modalități de dezvoltare a abilităților de întreprinzători la copiii preșcolari by Crivoi Mihaela () [Corola-publishinghouse/Administrative/91884_a_92364]
-
de ani, cu care se potcovise peste noapte îl va auzi și va binevoi a discuta și lămuri neînțelegerea. Trânti de câteva ori ușile de la dulăpioarele din bucătărie, scăpă intenționat găleata de gunoi de la o înălțime apreciabilă, târî cele două scaune de care dispunea la fața locului dintr-un colț în altul al încăperii și începu să lălăie o melodie cât putea de tare. Și fals. Chestiune pe care o făcu cu multă ușurință, pentru simplul motiv că, deși cânta, ca
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
apa caldă devenise de mult personaj melancolic în poveștile celor doi bătrâni care jucau table în fața scării B. De altfel, salteaua umplută era numai unul dintre obi ec tele care alunecau, pentru că, supunându se aceluiași principiu de fizică, cele două scaune, valiza și alte câteva nimicuri se legănau haotic prin cameră. Ca orice cetățean al României pus într-o situație similară, gunoierul Vasile simți cum îl cuprinde furia. Apoi, împăcarea. Mioritică. Șoferul mașinii de gunoi, șoferul George, George Pașcanu, alintat Georgică
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
plece. Iar o să se piardă în spatele ușii ăleia batante ca în barurile din Vestul Sălbatic. Vei cere nota de plată când vei fi ajuns deja la limitele răbdării. Știi, poate că intuiția îți zice că, dacă te-ai ridica de pe scaun, ți-ai pune haina pe tine, ai porni-o cu pas șovăielnic la început, apoi sigur, către ieșire, tinerelul acela s-ar avânta ca din pușcă după tine; i-ai sparge mitul, l-ai putea vedea coborând din sferele lui
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
niciodată să și dea seama care e ăla de rânjește, ciufulit beethovenian, hâtru, dar, hotărât lucru, încântător, călare pe vițelul de aur, sau al cui e fundul ăla sexi de-l poți zări așezat comod pe cel de-al doisprezecelea scaun, trezo rier înșelător al atâtor vise. În schimb, elegantul, deși cam buhăitul Balzac avea grijă de fiecare dată să o poftească la el la conac și, chiar sărac lipit pământului cum ajunsese în pofida talentului descriptiv ieșit din comun, făcea el
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
și pământul, mai exact de la inventarea diazepamului, nu se întâlniseră vreodată cu o asemenea situație. Se pare însă că soarta, responsabilă cu afaceriștii din domeniul farmaceutic, nu era într-o dispoziție prietenoasă. Taman când să se retragă prin birourile cu scaune ergonomice și geamuri termopanate, avură parte de un nou șoc. Din farmacii începură să dispară cantități, la fel de mari, de astă dată de algocalmin și aspirină. Ceea ce îi rătuti în asemenea hal, încât, după o ședință comună, în care lăsară la
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
pe pernă și încercă să-și regleze răsuflarea. Hm, mai spuse el încă o dată, fără teama de a fi redundant. De emoție, măruntaiele începură să se lăbărțeze și să forfotească. Se ridică în capul oaselor, trase spre el blatul unui scaun descleiat și scotoci pe sub plapumă după un pix. Reuși să extragă o coală dintre două mape de pe poli cioara de deasupra capului. Înarmat cum se cuvine și cu toate cele trebuincioase, purcese să scrie. Dragă domnișoară, Mă numesc Gigi Pătrunjel
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
fustele multicolore, scurte și vesele au inundat strada fără nici o șansă ca vreuna din ele să se ridice prin culise. — Îți dau să bei..., spune împăciuitor actorul. Dar ... aici nimeni nu bea fără să muncească! Redactorul-șef se agită-n scaun, dar pică la înțelegere. Ca să bei, trebuie să compui o poezie! hotărăște actorul prețul alcoolului pe piața culturală a capitalei. Redactorul-șef începe să bâlbâie o rimă. Se poticnește, transpiră, revine, încheie și întinde mâna după pahar rânjind prostește. Capul
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
aceeași măsură ca și Sully 38, colaboratorii lui Henric al IV-lea. Geniul lui l-a descoperit ca admirabile "instrumente" capabile a aduce Franței pacea. Cardinalul d'Ossat se găsea la Roma, pentru a-l reconcilia pe rege cu Sfântul Scaun. Aceasta era o sarcină care se impunea guvernelor, în cazul unor discordii. El s-a ocupat și de anularea căsătoriei regelui cu regina Marguerite de Valois 39. A făcut atunci dovada unui zel, a unei istețimi și a unei fidelități
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
câți agenți remarcabili ai fostei monarhii au fost furnizați diplomației de către Biserică. Ba, mai mult chiar, cei mai mari dintre ei provin din această instituție. În serviciul prestat, ei au dovedit regelui un devotament rar întâlnit; la Roma (la Sfântul Scaun, mai ales), veșmântul le permitea să folosească un limbaj mai liber decât acela pe care îl întrebuințau laicii. De la începutul secolului al XIX-lea, însă, lucrurile nu se mai petrec așa; clerul nu mai este un "ordin" în stat. Atunci când
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]