1,989 matches
-
Poveste sentimentală reia schema caracterială inaugurată de Erupția (1957) : orașul, burghez și artificial, Delta înapoiată și săracă, femeia care oscilează între bărbatul citadin, atrăgător și superficial, și bărbatul pionier, dispus să lupte cu vitregiile Deltei pentru a trăi cu adevărat. Scenaristul Horia Lovinescu, regizorul Iulian Mihu și operatorii Alexandru Întorsureanu și Gheorghe Herschdörfer asigură filmului un bun nivel al acțiunii și atmosferei, reușind să umanizeze schema propagandistică. Firește, apare secretarul de partid (Vasile Nițulescu), puternic și înțelept, care salvează situația. Firește
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
ambiguu. Să înțeleagă tot omul că acela care nu alege calea luptei pline de abnegație cu condițiile dintr-un fund de lume și fuge către comoditatea burghezoidă a Capitalei va plăti nici mai mult, nici mai puțin decât cu viața. Scenaristul Lovinescu și regizorul Mihu o execută pur și simplu pe Neli, sumar, după o judecată în procedură de urgență. Și o fac foarte târziu, ca și cum ar fi vrut să amâne cât mai mult execuția sau să transmită spectatorilor altui timp
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
flaut în timpul liber (militarul socialist Serdici din Viața nu iartă cânta la vioară). Discursul lui despre necesitatea urii și a violenței e mult mai scurt și e precedat de o frază care, practic, îl neutralizează, fabricată și introdusă abil de scenarist : „Aș fi fericit dacă aș putea urî”. În sfârșit, nu se va mai numi urât, Gross, ci frumos, Johann Maria Müller. Crudul general Von Karg îl va califica disprețuitor ca „pacifist”, ceea ce în roman nu e vreodată cazul. Titus Popovici
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
laică, despre patriotism, dragoste de oameni și „Totul se plătește în viață !”, cum spune Bologa când află că l-a omorât pe nevinovatul Petre. O obiecție în legătură cu cauzele propagandistice ale laicizării romanului lui Rebreanu ar putea fi ateismul declarat al scenaristului Titus Popovici, relatat de contemporani. Titus Popovici ar fi procedat astfel din pricina antireligiozității lui, nu pentru că așa cerea doctrina comunistă. Nu putem ști. Dar e de menționat poziția contrară a lui Popovici față de un alt roman, tot al lui Rebreanu
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
cerea doctrina comunistă. Nu putem ști. Dar e de menționat poziția contrară a lui Popovici față de un alt roman, tot al lui Rebreanu, cu inserții religioase, relatată de el însuși într- un ultim interviu acordat lui M. Tatulici, în 1993. Scenaristul evocă furia Elenei Ceaușescu, care, intrând cu niște oaspeți străini într-o mănăstire din Moldova, nu este aclamată - slujba continuă netulburată. Țapul ispășitor devine filmul Ion, după Rebreanu, interzis în 1980, când era gata să intre pe ecrane. De ce ? Pentru că
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
spus : „Popa trebuie să dispară, biserica trebuie să dispară...”. Discuțiile au fost absolut inutile, încercam să spun : „Nu-i vorba de un scenariu de Titus Popovici, e vorba de Liviu Rebreanu” relatează Popovici. Dublă măsură : în cazul Ion de Rebreanu, scenaristul „ateu” ține cu dinții (sau, cel puțin, așa povestește), merge până la Ceaușescu ca să nu fie scos personajul unui preot, la urma urmei secundar, în vreme ce extirparea fasciculului narativ esențial, cu caracter religios, revelatoriu din Pădurea spânzuraților de Rebreanu se face fără
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
Dichiseanu, Ilarion Ciobanu, adunați ciopor în jurul acestei dudui neprincipiale, căutând fiecare să-i intre în grații. Iată de ce, cu foarte puține excepții, cronicile criticilor care susținuseră entuziast ani în șir „filmele românești cu ingineri”, împlinind „opera prop” a regizorilor și scenariștilor, sunt devastatoare. Acuzele de cosmopolitism, putreziciune, indiferență, netipic, needucativ, contrar moralei comuniste culminează într- un articol de fond din Luceafărul cu sentința : „Nu e film, ca să nu mai spunem operă de artă, deci e improbabil că are ce căuta pe
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
personalității. În 1974, cu tricolorul pe piept și sceptrul în mână, înconjurat de portretele voievozilor, Ceaușescu devine împăratul național-comunist al României. Ceea ce reprezintă în această sintagmă Puterea și Adevărul pentru componenta comunistă, fusese în 1971 Mihai Viteazul, pentru componenta naționalistă. Scenaristul ambelor, cine altul decât Titus Popovici . Sarcina politică a lui Popovici era grea. Trebuia executată o operație fină, de secționare cu laserul a hoitului politic al lui Gheorghe Gheorghiu- Dej, astfel încât să fie aruncate mulțimii „greșelile” sinistre ale anilor ’50
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
Riefenstahl. Ea este precedată de un scurt cadru în mulțime, în care un tovarăș din echipa lui Pavel îi șoptește bătrânului comunist interpretat de Nucu Păunescu : „Ai să pici în fund, am fost numit directorul uzinei”. Este mecanismul pe care scenaristul Popovici îl va folosi cu măiestrie în tot filmul : contrapunctarea momentelor „înalte”, ideologice, morale, politice, cu frânturi „omenești”, „din viață”, care le înalță și mai mult pe primele. Tov. Stoian dă la păstrăv pe râu. Întoarce o privire lungă către
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
mai pomenește nimeni, se citează doar din Ceaușescu. Puterea și Adevărul este filmul cu cea mai înaltă cotă de dezbatere politico- filosofică din cinematografia românească. Toate filmele propagandistice care mai apar după el, până în 1989, rămân la nivelul anecdotei. Nici un scenarist nu va atinge performanțele lui Titus Popovici în a rezolva situații dificile ideologic prin episoade încărcate artistic cu realitate umană. Stoian îl invită pe Duma la o nuntă în sat. Acolo domnește Mărieș, un președinte de CAP șmecher, care se
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
urmă familia, traiul călduț, chiar și visul erotic cu o necunoscută pe care o întâlnește în mijloace de transport în comun și pleacă spre munca cea mare. De remarcat și o secvență cu Securitatea sau Miliția în civil pe care scenaristul și regizorul o plantează răzleț în film : două dintre „fetele vesele” de la petrecerea lui Atanasiu sunt luate la întrebări într-un local de un ins în haină de piele neagră. Zile fierbinți (1975) sau Locțiitorul lui Dumnezeu Realizat în 1975
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
în scenariu. Cu totul ieșită din comun, chiar într-un film în care, parafrazându- l pe Alexandre Dumas tatăl, istoria este doar cuiul de care e agățat tabloul propagandistic, este introducerea Securității ! Toma Caragiu joacă personajul părintelui Pamfilie fabricat de scenaristul Mandric. Acesta este un „colonel” de Securitate în toată regula, care spionează pe toată lumea, dispune de turnători peste tot, aranjează diversiuni, șantaje, provocări, torturează prizonieri, este „ochii și urechile” domnitorului, mâna lui lungă ajunge până la Viena și Istanbul. Și, firește
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
plece din România Socialistă. Trecătoarele iubiri, făcut de Malvina Urșianu pe aceeași temă antiemi grație, pare, prin comparație, o mostră de calofilie pasabilă. Regulile exclusiviste ale propagandei, în alb și negru, fără nuanțe, sunt respectate cu sfințenie de regizor și scenarist. Occidentul e o iluzie rea, România lui Ceaușescu - certitudine bună. Cum spuneam, acest film nu apare întâmplător în 1978. Începând cu 1975, în România începe să ia proporții criza alimentară care își va atinge vârful în anii ’80. Prețurile cresc
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
orice așezare omenească, iar cei patru șmecheri care o înconjoară apar și ei din pământ, din iarbă verde - situație cât se poate de neplauzibilă, exceptând cazul în care fata ar fi fost o driadă și hăndrălăii niște fauni. Dar regizorul scenarist nu se împiedică de astfel de amănunte când are nevoie să expună ideea crimei care stă în spatele unei realități comic-grotești și pe care oamenii nu vor să o vadă. Sunt momente în care demonstrativitatea filmului coboară până la nivelul scenetelor satirice
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
Carol al II-lea ca pretext pentru lichidarea lui Codreanu și nu cum spune Horia Sima (Dragoș Pâslaru) în filmul lui C. Vaeni : „Nu s-a lăsat [Iorga - n.m.] până nu ni l-a pus pe Carol în cap”. Intenția scenariștilor Nicolae Dragoș și Mihai Stoian este de a construi o contradicție antagonistă spectaculoasă, politico-istorico-filosofică, între N. Iorga și legionari. În acest scop, savantul este pus să scrâșnească : „Trădându-și neamul, Codreanu și-a trădat viața, și a plătit !”, agresivitate neverosimilă
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
Tucan, sunt puse să susțină o polemică de filosofie a istoriei cu Nicolae Iorga ! Se vorbește de Voltaire, de Bach, de Goethe, sunt citate proverbe în germană și franceză de către „cărturarii” Legiunii, unele scene frizând hilarul, dacă nu grotescul. Dacă scenariștii doreau niște exponenți autentici ai gândirii naționalist- extremiste, atunci ar fi trebuit să-i convoace în ipotetica sufragerie din film pe Eliade, Cioran, Noica sau chiar pe Nae Ionescu, ca să se confrunte cu Iorga, nu niște pistolari microcefali. Dar nu
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
în utilizarea mișcărilor neobișnuite de aparat, a gros- planului, a unghiurilor deosebite de filmare, a luminilor și coloa nei sonore, fără prea mare legătură cu scenariul, pentru a „compensa” stridențele propagandistice. O altă modalitate de conviețuire cu propaganda inaugu rează scenaristul Titus Popovici, cel mai influent cineast al perioadei comuniste : în Valurile Dunării (regia Liviu Ciulei, 1960), el umanizează schema propagandistică, înlocuiește dialogurile lozincarde cu discuții între oameni vii, Partidul rămâne în spatele acțiunii, relațiile între protagoniști sunt mai puternice și mai
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
turismului, la Sinaia, apoi se dedică scrisului. Debutează în 1945, când publică în revista „Humorul” schițe satirice. Colaborează la „Săptămâna”, „Luceafărul”, „Ateneu”, „Cronica”, „Viața militară”, „Astra” ș.a. Prima carte, romanul Femeia cibernetică, îi apare în 1969. Împreună cu Eugen Barbu este scenarist al producțiilor cinematografice Haiducii (1966), Drumul oaselor (1980), Trandafirul galben (1982) și al serialelor de televiziune Urmărirea (1971), Un august în flăcări (1974) ș.a. Se numără printre membrii fondatori ai Cenaclului „Lucian Blaga” și al Asociației Culturale „Marius Bunescu” din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288123_a_289452]
-
asistat la ședințe în care o persoană a avut un răspuns amuzant la aproape orice s-a discutat. Deși aceasta poate să fie supărător în cadrul unei companii, deoarece distrage de la rezolvarea problemelor, la Hollywood, același comportament poate să-i aducă scenaristului un trai pe picior mare. Deoarece creativitatea este legată de noi forme de comportament, produse sau servicii, variabilitatea comportamentului constituie grăunțe pentru moara creativității. Există unele situații în cadrul organizațiilor în care variabilitatea nu este prețuită, iar altele în care este
[Corola-publishinghouse/Science/2338_a_3663]
-
principal, presupunând că romanul ar avea așa ceva. De fapt, undeva mai sus decât toți, în spatele lor (ca un demiurg de tip balzacian din secolul al XIX-lea, dar familiar cu toate auxiliarele tehnice ale epocii moderne), se află autorul cărții - scenarist, regizor, secretar de platou, operator și monteur. El schimbă cu dexteritate mediile și unghiurile de înregistrare, scoțând succesiv în prim-plan grupuri eteroclite de personaje - muncitori și aristocrați decrepiți, sindicaliști apatici, vedete culturale și sportive, șefi și lingăi subalterni, gospodine
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290051_a_291380]
-
difuzare de mesaj, în comunicare mediatică de neastâmpăratul "mini-Clooney". Deși, evident, personajului principal din serialul Emergency Room nu i-ar fi putut imagina diversitatea de situații șocante și dramatice pe care le rezolva zilnic doctorul Ciuhodaru nici toată armata de scenariști de la Hollywood. Pupu a exploatat abil deriva mass mediei românești aflată încă în preistorie (încercați să găsiți avalanșa de orori sau de fapte diverse șocante care ne sufocă zilnic pe ecrane la orice altă televiziune dintr-o țară civilizată și
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
de zângăniturile de cătușe și lanțuri din pivnițele în care zac robii. Pornind de la letopiseț, Odobescu narează cronologic și abstract, romanțând istoria, iar plăcerea literară e numai de ordin stilistic. Scriitorul e un peisagist de dimensiuni mari și un bun scenarist arheologic, cu grija coloarei locale. În Doamna Chiajna, și lexicul, până aci moderat, e mai cromatic. Chiajna e "muiere capeșă și dăunoasă", oamenii sunt "zăbavnici" și plini de "zăcășie". Descrierea palatului domnesc e mai mult decât un tablou pentru plăcerea
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Aplicație (1938-1944) și, după o perioadă în care funcționează ca învățător la Unțești, din 1949 își continuă studiile la Facultatea de Filologie și Istorie a Institutului Pedagogic „Ion Creangă” din Chișinău, luându-și licența în 1958. Frecventează și cursuri pentru scenariști la Moscova (1962-1964). Profesor la Cetireni, din 1958 e redactor la „Cultura Moldovei”, apoi la „Nistru” (1965-1969), membru al colegiului și redactor la Studioul Moldova-film (1965-1971), redactor-șef la „Columna” (1993-1995). Colaborează cu articole pe teme didactice la „Moldova socialistă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290443_a_291772]
-
jocului 429 Postscriptum: Nu trebuie să-mi explici, trebuie să faci! 434 INDEX DE AUTORI ȘI PUBLICAȚII ÎN VOLUM LA DATA EDITĂRII MATERIALELOR 437 O poetică trăită a teatrului Alexa Visarion este un artist complex: regizor de teatru și film, scenarist, profesor, publicist, scenograf, iar preumblările sale în lumea artei românești și nu numai depășesc patru decenii. S-a născut la 11 sept 1947 ("cînd se instaurase dictatura și se legifera frica"), în Botoșani. Absolvent Magna cum laude al Institutului de
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
să-ți alegi acel domeniu care te interesează mai mult și să afli totul despre el, urmărindu-l constant, cu consecvență. Acel domeniu a fost pentru mine teatrul, în care regizorul și pedagogul Alexa Visarion, cunoscut și ca regizor și scenarist de film, era de multă vreme recunoscut și apreciat. Foarte activ în acel moment e vorba despre mijlocul anilor '90 -, Alexa Visarion tocmai inițiase Teatrul Româno-American "Eugene O'Neill", una dintre inițiativele cele mai interesante care au animat viața culturală
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]