2,176 matches
-
comicul pe care-l invocă Alexandru Dragomir solicită nuanțări și scoaterea sa de sub incidența unor categorii formale și taxonomii mult prea generale precum comicul de situație, de caracter, de limbaj etc. Comicul lui Caragiale invocă deriziunea ca formă a unui scepticism ludic și a unei lucidități camuflate, mai ales în ceea ce ține de „caricatura ideologică” pe care o presupune provincia. Într-un fel, comicul caragialesc se apropie de adevărul maximei lui Gogol : „Dacă privim atent și îndelung o istorie nostimă, ea
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
o caricatură hâdă, demnă de dispreț. Până și în ziua alegerilor, televiziunea a arătat imagini cu parlamentari moțăind. Ca și când aceștia nu ar și lucra ore în șir în comisii. Mulți intelectuali cu prestigiu public și-au făcut din nihilism și scepticism, din dispreț elitist față de „celălalt”, un mod de a-și câștiga un prestigiu ieftin într-o altă categorie de frustrați. Cred că ar trebui să se gândească serios la faptul că disprețul naște dispreț și respectul naște respect. Sper că
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
de tip ceaușist, rolul televizorului a devenit și mai negativ. Pentru toate categoriile sociale. E un drog care distruge și puținele criterii pe care societatea românească le-a păstrat. Prin depeizare! Efectele se văd la toate nivelurile. Cinismul, negarea valorilor, scepticismul șmecher, corupția, dorința de căpătuială prin orice mijloace și în orice parte a lumii, iată câteva efecte care ar merita discutate mai pe larg. Nimeni nu mai crede în nimic! Poate doar în americani... „Supraputerea” lor pare să-i impresioneze
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
sine însuși și despre lume; 9) persoana nu face eforturi să reziste convingerii, spre deosebire de pacienții cu idei obsesive. Nici una dintre caracteristicile de dinainte nu este însă absolută și, de aceea, fiecare trebuie să fie privită cu o anumită doză de scepticism, ea cerându-se analizată cu spirit critic. Paranoia este o tulburare a gândirii caracterizată prin permanența ideilor delirante (cu alte cuvinte, prin constanța unor idei ce se manifestă în dezacord cu realitatea și convingerile împărtășite cu cei din jur), de
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
simbolice - reprezintă pentru Plotin chiar punctul de întoarcere către Unu, de unde se (re)începe (re)integrarea. Nu însă și o izbândă deplină a cunoașterii divinului, de aceea, fără a critica imaginea așa cum o face Platon, filosoful iudeo-creștin este iconoclast prin scepticismul cu care privește forma însăși, ca fiind incapabilă să rețină frumusețea pură (Besançon 54-61). Grabar merge ceva mai departe și pune în relație reflecțiile asupra imaginii la Plotin și în general neoplatonismul cu tiparul iconografic bizantin de mai târziu, concentrat
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
dependență de absolut. În vreme ce popoarele barbare sunt superstițioase și tranzacționează cu demonii, geții, înfigîndu-se în suliță, consultau divinitatea de-a dreptul în cer. Sentimentul adânc al providenței îl au romanii în cel mai înalt grad și ceea ce s-a socotit scepticism, fatalism nu e decât credința că Zeul nu ajută în faptele necuvenite. Elinii aveau într-adevăr un panteon cu totul uzual, cu zei pentru folosul exclusiv al Greciei, în dușmănie cu numenii altor rase. Romanii cultivau zei de stat. Zamolxe
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
ocnă, unde toți "sunt rași complet". Capitolul XXIV MODERNIȘTII EUGEN LOVINESCU Eugen Lovinescu (1881-1943) a început prin a da câteva monografii de scriitori vechi (Gr. Alecsandrescu, C. Negruzzi, G. Asachi), serioase fără a fi amănunțite, mai degrabă bibliografice, cu un scepticism vădit în ceea ce privește valoarea artistică a autorilor studiați. Era totuși un început bun, care a avut urmări. Ca și Maiorescu, criticul nu pune temei pe literatura veche și are convingerea că literatura română începe numai cu o "direcție nouă", aceea a
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
mutabilitatea în genere a valorilor. Frumos e echivalent cu actual, și când ai dovedit că un scriitor e personal într-o școală nouă ai stabilit valoarea lui, care însă este efemeră, căci numaidecât altă școală va crea altă sensibilitate. Acest scepticism a dus la un istorism care e o față a iraționalismului în critică. El, criticul, nu are nici o părere stabilă și nici o responsabilitate, nebizuindu-se pe nici un criteriu absolut. Obiectiv, el înregistrează doar reacțiunile gustului public la operele contemporane, făcând
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
munteni gasconi: "gasconi sau, pe românește, munteni"3. Dar e ușor de înțeles că un popor, un oraș, Bucureștiul, care e în fierbere politică, trebuia să facă impresie de gasconerie unui sceptic rafinat cum a fost Alecsandri.) În sprijinul acestui "scepticism" 1 Cugetri ăIIÎ, "Romînia literară" ă1855î, p. 276, 347. 2 Ibidem, p. 349. 3 Scrisori, p. 92 ăCătre I. Negruzzi, dec. 1877î. ar veni și unele mărturii vechi. Așa, de pildă, se știe impresia făcută lui Paul de Aleppo de
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
Acest "muntenism" apare clar în ideile lui politice. Odobescu, sufletește, a fost un Alecsandri, cu toate deosebirile dintre dînșii: Odobescu - spirit disciplinat, capabil să se specializeze într-o ramură a științei; Alecsandri - tip ideal de diletant. Încolo, același epicureism și scepticism, aceeași plăcere a îndeletnicirii cu lucrurile frumoase, același aristocratism rafinat. Dacă Odobescu ar fi fost moldovean, ori ar fi trăit în Moldova, el chiar de ar fi fost un "părtaș din acea generație de la 1848, care-și hrănea inima cu
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
nu numai sub aspect funcțional, ci și sub aspect morfologic (Jitariu, 1987). Ele constituie un dublu argument în favoarea existenței unor efecte produse de astfel de câmpuri. Cu toate acestea, în momentul de față există încă în lumea științifică un oarecare scepticism, care se sprijină pe faptul că până în prezent nu s-a putut identifica existența unor organe receptoare ale energiei electromagnetice, care să constituie punctul de plecare al declanșării mecanismului de răspuns, așa cum se întâmplă în mod obișnuit cu celelalte forme
Ac?iunea c?mpului electromagnetic asupra echilibrului ionic la diferite tulpini ale drojdiei fisipare Schizosaccharomyces pombe linder by Ionela Cristina Busuioc () [Corola-publishinghouse/Science/83654_a_84979]
-
al autorilor ei. Acești savanți, de formație asemănătoare, întruniți într-o simbioză perfectă, reprezintă veacul nostru în ceea ce s-a numit alexandrinismul său, în această integrare calmă, înțeleaptă a unor direcții opuse, privite cu un echilibru care include un ușor scepticism de intelectual puțin obosit de întinderea lecturilor sale, încredințat că toate eforturile de gândire au o latură bună și una eronată, si, ca atare, toate pot fi utilizate, cu măsură, într-o nouă sinteză. Dincolo de aceste trăsături, nimic de crepuscul
[Corola-publishinghouse/Science/85132_a_85919]
-
aceeași formulă de legitimitate valabilă. Înainte ca societatea să poată să fie liberă, ea trebuie să fie13. Această convingere a lui Aron, că bunurile politice sunt lucruri greu de produs și care trebuie măcar să fie mai înainte vrute, fondează un scepticism destul de clar în ce privește o cetățenie europeană pe care o pretindem ușor de obținut fiindcă, în fond, ea ar exista deja. Într-un articol din 1974 care nu și-a pierdut cu nimic din pertinență, sau care are astăzi o pertinență
Libertate și egalitate: curs ținut la Collège de France by Raymond Aron () [Corola-publishinghouse/Science/84962_a_85747]
-
nici una, nici alta nu sunt demonstrabile din punct de vedere științific. Subscriind la adevărul necredinței, el conchide nu cu războiul între zei, ci cu difuzarea progresivă a Iluminismului sau cu persistența iluziilor. În ochii credinciosului, în schimb, credința fixează sensul scepticismului. Formula "războiul zeilor" este transpoziția unui fapt indiscutabil - oamenii și-au făcut reprezentări incompatibile despre lume - într-o filozofie pe care nimeni nu o trăiește nici o gândește pentru că este contradictorie 18. Cursul pe care îl vom citi nu se situează
Libertate și egalitate: curs ținut la Collège de France by Raymond Aron () [Corola-publishinghouse/Science/84962_a_85747]
-
și care se poate traduce prin conduitele cele mai nebunești, este semn că ele nu se pot resemna la absența dacă nu a unui adevăr comun, cel puțin a unui bine comun în mare măsură împărtășit. Însă, obstinându-se în scepticismul lor dogmatic, ele privează libertatea de elementele de orientare fără de care aceasta este condamnată să se ofilească mai devreme sau mai târziu. Putem primi aceste observații venite de la un martor atât de binevoitor. Cursul a fost ținut în aprilie 1978
Libertate și egalitate: curs ținut la Collège de France by Raymond Aron () [Corola-publishinghouse/Science/84962_a_85747]
-
exprimat-o sub diferite forme în numeroase rânduri. Ca și el, nu sunt sigur că în societățile noastre ar mai exista încă o reprezentare a societății bune, sau o reprezentare a omului ideal sau împlinit. Poate că acest fel de scepticism care stă la baza liberalismului este punctul final necesar al dezvoltării civilizației noastre. Nu putem să nu punem întrebări, cu atât mai mult cu cât, față de societățile noastre, există altele care au un principiu de legitimitate diferit și care încearcă
Libertate și egalitate: curs ținut la Collège de France by Raymond Aron () [Corola-publishinghouse/Science/84962_a_85747]
-
Kogălniceanu. Discursurile dovedesc o bună cunoaștere a canoanelor retoricii și posibilități de exploatare a forței cuvântului obișnuit, nu atât prin noutatea combinațiilor, cât prin stringența raționamentului. O deosebită însemnătate are corespondența lui T. Scrisorile, fie politice, fie de dragoste, generalizează scepticismul rezultat din propria experiență, pe care caută să o comunice cât mai elevat cu putință. El este, astfel, unul din inițiatorii genului epistolar în literatura română. Puținele versuri pe care le-a scris se disting prin lirismul lor rafinat, cu
TAUTU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290100_a_291429]
-
practici ale interpretării” în 2002, iar în anul 2006 a obținut doctoratul în filosofie. A publicat studii și articole în Analele științifice ale Universității „Al. I. Cuza” din Iași, seria Filosofie, și în revista de cultură Timpul. Este autorul volumului Scepticism hinayanist în scrierea Milinda-Pañha, Editura Tehnopress, Iași, 2006. Dedic această carte soției mele, Claudia PREFAȚĂ Până în vremurile noastre, Buddha a fost, se pare, gânditorul cu cea mai mare influență din istoria omenirii. Chiar dacă nu a scris nimic el însuși, învățătura
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
pământul, apa, focul și vântul -, dar le adaugă trei elemente spirituale, și anume suferința, plăcerea și sufletul, profesând o doctrină a nemuririi și a naturii imuabile a sufletului. Sañjaya Velatthaputta este cunoscut în egală măsură pentru nihilismul cât și pentru scepticismul său. El contesta doctrina nemuririi lui Ătman, a Sinelui, așa cum era aceasta expusă în Upanișade. De asemenea, evita să se lase antrenat în dispute metafizice și atunci când era provocat încerca să-și reducă partenerii la tăcere prin intermediul raționamentului tetralemic. Cel
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
confere. Lui Hans Morgenthau, sarcina edificării unei teorii raționale a politicii internaționale i se părea necesară, dar imposibilă, iar Raymond Aron contesta ambițiile teoretice dincolo de pragul analizei istorice sau sociologice a relațiilor internaționale, respingând explicit analogia cu teoria economică. Acest scepticism se datora, în viziunea lui Waltz, faptului că nici ei, nici alți teoreticieni realiști nu își asumaseră răspunderea de a imita demersul fiziocraților în teoria economică de a abstrage un domeniu pretabil studiului științific din complexitatea raporturilor internaționale (Waltz, 1990
NEOREALISMUL. In: RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1513]
-
În presa literară se întîlnesc destule false probleme, „teoreole” și „confruntări” care, adesea, nu-s decît întreceri în elogii. *Sînt zile în care mă simt „la pămînt”, cu resursele fizice și psihice epuizate. Vlăguit, stors, amețit, alunec în apatie și scepticism. În asemenea momente mi se pare că toți mi au luat-o înainte, iar eu nu mai găsesc puterea de a recupera. Sentimentul acesta apare, de regulă, cînd sînt foarte obosit, adică tot mai des în ultima vreme. Nevoia de
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
care prin talent și onestitate Îi considera cu adevărat colegii săi, bucuros să aibă cât mai mulți dintre ei printre prieteni. Avea umor și spontaneitate, talent, cultură și bun-gust, delicatețe și caracter, avea abilitate practică și candoare, decență, un sănătos scepticism. Sorin mi-a lipsit În acești ani. Faptul că volumele sale m-au ajuns, până la urmă, la New York și mă privesc În această clipă, solidar, din raftul bibliotecii este o consolare imposibil de ignorat, dar o consolare totuși, doar atât
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
reziști, bătrâne, trebuie să reziști. Eu nu mai pot! O, la acest năduf previzibil merita să fiu totuși atent. Lungile monologuri ale Poetului aveau, până cu doar câțiva ani În urmă, altă candoare și altă tematică. Tăcerea mea prelungită traducea scepticism și Nichita sesizase. Reflexele sale de până mai ieri erau ușor de readus, Însă, la starea de vrajă și admirație pe care le provoca, instantaneu. - Nu mai pot, nu. Uite, ticăloșii au răspândit zvonul că soția mea, o știi, ființa
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Îndrepte, chiar dacă asta Însemna să-și contrarieze acum, În sens invers, colegii. Avea, evident, Încredere mai curând În propriul său instinct, educat prin contemplarea În lungile decenii socialiste a atâtor stupefiante convertiri și compromisuri În lumea scriitoricească. Arăta un sănătos scepticism față de orice vedetism și nu renunța la un soi de țărănească, deși subtil rafinată, neîncredere față de motivația gesticulației publice, chiar și atunci când era vorba de „cavalerii bunelor speranțe” care animau mitologia momentului. Am fost de-a dreptul șocat auzindu-l
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
când eram bursier DAAD. Am primit apoi, la New York, epistolele pe care le reproduc. Se vede În ele, cred, și altceva decât ceea ce mi se părea că intuiesc În caracterul de „artist olandez” al lui Anatol Vieru: pragmatismul (temperat de scepticism și animat de devoțiune productivă În munca de creație) În relația cu publicul și cu autoritatea, profesionalismul obsesiv, măiestria, ca adevărată marcă a personalității care Își permite, În câmpul trivial al cotidianului, să poarte masca, deloc ipocrită, a negociatorului cordial
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]