4,646 matches
-
Spania și Portugalia), prin naveta transnațională și negocierile dintre culturile populare de acolo și cea de aici; și așa mai departe. Întreaga mutație a spiritului public românesc după 1989 ar putea face obiectul unui mare proiect colectiv de cercetare. Am schițat un program de cercetare și mai ambițios, la care sper să mă întorc în anii viitori, în Conferința Cuvântul pe care am ținut-o, la invitația lui Mircea Martin și cu replicile lui Horia-Roman Patapievici și Teodor Baconsky, pe 26
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
drepturilor. 3. Este realistă „a doua față” a liberalismului ?tc "3. Este realistă „a doua față” a liberalismului ?" Răspunsul scurt: mă tem că nu. În orice caz, nu mi se pare mai puțin problematică decât prima. În continuare, pentru a schița un răspuns mai lung, voi examina câteva aspecte teoretice și practice ale liberalismului modus vivendi recomandat de John Gray. Deși nu sunt convins de multe dintre demonstrațiile autorului, sunt captivat sau cel puțin intrigat de toate. Mai întâi, câteva chestiuni
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
să aibă numai calitățile celor tradiționale, inclusiv o puternică presiune normativă, dar nici unul din defectele lor, între care sectarismul și represiunea privată (capitolul VII); normele sociale (capitolul IX); un dialog între comunitaristul Etzioni și un preopinent conservator, ocazie de a schița un fel de catehism comunitarist, în maniera lui Lamennais (capitolul X); problema restaurării vocii morale (capitolul XI); formularea unor judecăți morale interculturale, printr-o consecventă depășire a culturalismelor (capitolul XII); o revoluție a proprietății și gestiunii, prin lărgirea bazei sociale
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
Germania, este prefața lui J. Leif la ediția franceză a cărții de bază, Communauté et société. Catégories fondamentales de la sociologie pure, P.U.F., Paris, 1977. Ediția franceză se bazează pe versiunea definitivă din 1922 a acestei lucrări; autorul a schițat-o mai întâi în 1881, ca lucrare de abilitare (Habilitationsschrift) complementară, a publicat-o în 1887 fără ecouri notabile, a reluat-o după 1900 cu mare succes, declanșând și lectura greșită organicist-neoromantică de care nu avea să mai scape niciodată
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
unde s-a și sinucis), care a scris în limba maternă câteva dintre cele mai sfâșietoare și mai izbutite cărți pe teme mergând de la distrugerea orașelor germane de către anglo-americani prin carpet bombing până la soarta evreilor. Această notă nu poate nici măcar schița programul unui travaliu urgent de revizuire, completare și regândire prin istoricizare a memoriei europene, prin care să se pună bazele unei comuniuni transnaționale prin justă și completă recunoaștere a suferinței Celuilalt, prin recunoașterea lui Tu ca Eu îndurerat. Jan Patoțka
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
cu scopul de a extinde tunătoarea de cașaloți. în această lucrare găsim o schiță, ce se pretinde Portretul unui physeter sau cașalot, desenat după un exemplar real omorît pe coasta Mexicului în august 1793 și transportat pe punte. Căpitanul a schițat desigur acest desen veridic pentru edificarea marinarilor săi. Ca să mă limitez la un singur detaliu, voi spune că balena din acest desen are un ochi care, măsurat la scara indicată de autor, ar face din ochiul unui cașalot adult normal
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Toma, Sofia Nădejde ș.a., după cum este valabilă pentru Eminescu, Caragiale, Vlahuță sau pentru Sadoveanu, Camil Petrescu, G.M. Zamfirescu, ș.a.”. Să părăsim problemele de cercetare „științifică” a istoriei literare a anului și să ne Întoarcem la critică; am promis că vom schița imaginea acesteia printre cititorii anului; mai știm că marele cititor, Scânteia, Își expusese În 2 august nemulțumirea privind activitatea acesteia cerând „să luptăm pentru o critică de artă principială, pătrunsă de spirit de partid” (vezi nota 68 și contextul). Această
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Toma, critica lui M. Peroveanu, Paul Georgescu, Ovid Crohmălniceanu și o autocritică târzie (la observațiile făcute În luna februarie de Oct. Păscăluță - vezi nota 84 și contextul): „În Flacăra noutatea și semnificația Sângelui popoarelor (de Radu Boureanu - n.n.) a fost schițat din vârful condeiului de J. Popper În schimb s-a insistat cu Îndârjire asupra «evazionismului» versurilor lui Radu Boureanu (Ă). Mentalitatea specifică poeziei e departe de a fi dispărut (Ă). Această atitudine cosmopolită, antipatriotică răbufnește cu multă putere În articolul
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
faptul că atitudinea nouă, efortul pentru alte și alte metode, gândite, de lucru, au la bază conștiința de clasă, puternica dragoste pentru patria noastră. Plasarea Începutului acțiunii la câteva săptămâni după naționalizare, alegerea unui nou director dintre muncitori, sunt lucruri schițate de Marin Preda și care, ar fi putut fi elemente de valoare ale nuvelei. Dar autorul nu și-a legat cu destulă forță personajele de realitatea politică, economică, socială. (Ă). Marin Preda pune și, Într-o anumită măsură, rezolvă problema
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
a pornit la o astfel de treabă câștigă de la Început simpatia noastră (Ă). Lăsând la o parte, deocamdată, lipsurile cărții, romanul lui Ion Călugăru abordând o temă de excepțională importanță se Întâlnește cu o serie de probleme de deosebită greutate, schițează și aduce În fața noastră unele situații de-a dreptul inedite, arătând că ceva din materialul de viață cu care romancierul a luat contact a pătruns În literatură. Și aici stă principalul lui merit. (Ă). În Oțel și pâine faptele și
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
În Însăși definiția metodei celei mai Înaintate de creație artistică, metoda realismului socialist, este cuprinsă sarcina de bază a literaturii, aceea a zugrăvirii procesului de educare a omului În spiritul socialismului. (Ă). În nuvela Uzina vie de Al.Sahia sunt schițate câteva din trăsăturile care abia În epoca noastră se dezvoltă nemăsurat și devin Însușirile de bază ale caracterului omului socialist. (Ă). Nu se poate separa, deci, analiza manifestărilor schematismului În tematică și compoziție, de analiza manifestărilor lui În construirea imaginilor
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
cunoaștere a acestor legi nu este posibilă independent de principiile a priori. Iar încercările de a pune în evidență o tensiune între aceste două afirmații nu par să fie convingătoare. Concepția lui Kant asupra legilor particulare ale naturii poate fi schițată, într-o primă aproximație, printr-o dublă delimitare față de o filosofie a naturii de tradiție carteziană sau wolffiană și față de punctul de vedere al acelor fizicieni care, urmându-l pe Newton, socoteau că ele pot fi derivate din observarea faptelor
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
pe care-l face posibil limbajul matematic și experimentul. Kant se va delimita și de concepția inductivistă, de inspirație baconiană, asupra legilor științei matematice a naturii. O variantă a unei asemenea înțelegeri a temeiurilor legilor șțiinței matematice a naturii este schițată chiar în unele scrieri ale lui Newton. În ale sale Regulae philosophandi, de la începutul celei de a treia cărți a Principiilor matematice ale filosofiei naturale, ca și in corespondența sa, Newton va caracteriza legile mișcării drept principii „deduse din fenomene
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
Newton a enunțat aceste legi ca axiome, dar a socotit că ele pot fi, în cele din urmă, justificate prin capacitatea de a da socoteală de regularități stabilite prin cercetare empirică, regularități cum sunt legile lui Kepler. Punctul de vedere schițat de d’Alembert era împărtășit de mulți oameni de știință exactă ai epocii. Ei distingeau legile fizicii matematice de regularitățile stabilite prin inducție. Se considera, totodată, că singura justificare a celor dintâi constă în acordul cosecințelor obținute prin aplicarea lor
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
cunoașterii orientat spre conținut va putea fi caracterizat drept premisă și punct de sprijin al unor tradiții ale gândirii metafizice. Dincolo de deosebiri notabile dintre aceste tradiții, motivațiile adoptării unui asemenea concept al cunoașterii precum și contururile sale mari vor putea fi schițate în felul următor. Existența și excelența cunoașterii a fost apreciată în influente tradiții de gândire după gradul de apropiere și de cuprindere a obiectului ei. Se pornește de la presupunerea că toate acele demersuri de cunoaștere care mențin obiectul cunoaștere într-
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
matematice a naturii. Concluzia lui Buchdahl este că odată cu schimbarea sistemului conceptual al fizicii teoretice aplicarea principiilor filosofiei transcendentale științei naturii nu va mai putea avea loc în modul propus de Kant38. Ceea ce reiese însă clar din examinarea principiilor metafizice schițate de Kant, în cea de-a doua parte a Pmsn, este că orice filosofie a naturii poate fi privită și ca un program de cercetare. Iar din punctul de vedere al intereselor cunoașterii științifice filosofiile naturii sunt importante în primul
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
cât și formularea utilitaristă a principiului moralității converg spre concluzia că acceptabilitatea unei maxime drept lege universală constituie criteriul a ceea ce este interzis, permis și cerut oamenilor din punct de vedere moral 15. Hare susține ideea surprinzătoare că teoria morală schițată de Kant în Imm și Crp poate fi interpretată într-un fel care ar permite să se afirme că ea este în acord cu utilitarismul 16. Argumentarea lui se desfășoară, în principal, pe două planuri. Pe un prim plan, Hare
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
aceeași demnitate cu cei care sunt înzestrați cu cele mai rare daruri. Nu trebuie să ne plecăm decât în fața idealului moral pe care ni-l propune propria noastră rațiune 30. Ehrgott Wasianski, care nu poate fi învinuit că ar fi schițat un portret idilic al marelui său prieten pe care l-a văzut aproape în fiecare zi, în ultimii ani ai vieții, evidențiază repulsia filosofului față de prefăcătoria și artificialitatea, atât de răspândite, atunci ca și astăzi, în relațiile dintre oameni, cu
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
unul din cele mai discutate și controversate concepte kantiene, cel al lucrului în sine. Într-un „Cuvânt înainte”, scris pentru o carte în care studiul despre lucrul în sine este publicat împreună cu alte studii de istorie a filosofiei 55 autorul schițează un punct de vedere personal despre ceea ce ar trebui să ofere o interpretare a ideilor unui autor din trecut. Pentru a da socoteală de „întregul material de date”, adică de toate afirmațiile relevante ale autorului studiat, interpretarea trebuie să ofere
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
ar face vinovat de o inconsecvență grosolană și prezintă temeiurile scepticismului său față de distincții propuse de acei cercetători kantieni care l-au apărat pe Kant de acuzația că prin admiterea existenței lucrului în sine și-ar contrazice sistemul, pentru a schița apoi propriul său punct de vedere asupra locului acestui concept în sistemul lui Kant. În acest demers, Noica introduce distincții și face afirmații care nu există ca atare în textele lui Kant, susținând că ele sunt în spiritul gândirii autorului
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
pe Kant. Mă voi referi, mai întâi, la cartea lui Rădulescu-Motru Elemente de metafizică pe baza filosofiei kantiane. Prima ediție apare în 1912; o nouă ediție, cea definitivă, datează din 1928. Pasul premergător al discuției va fi încercarea de a schița un cadru mai general de reprezentări și opțiuni ce ne pot orienta în identificarea acelei interogații filosofice care constituie nucleul lucrării. Motru s-a format într-o atmosferă intelectuală marcată de ascensiunea prestigiului intelectual al științei. El a fost elevul
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
Motru se poate conchide că titlul ei este înșelător. Căci ideile pe care le propune ea nu sunt legate „prin origine și tendință de filosofia kantiană”, așa cum se afirmă în „Prefața” ediției definitive din 1928. Sistemul metafizic pe care îl schițează nu a fost construit pe fundamentele filosofiei critice, ci, dimpotrivă, printr-o desprindere clară de principiile și concluziile esențiale ale filosofiei kantiene. Proiectul metafizicii inductive nu poate fi asumat fără a ieși din cadrele criticismului. Demersul lui Motru este mai
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
Noica ajunge în posesia propriilor sale idei și proiecte. Criticismul kantian va fi examinat din cu totul altă perspectivă și cu alte intenții în perioada când a fost scrisă Devenirea întru ființă. Această scriere propune o ontologie. Autorul ei va schița acum o interpretare ontologică a Criticii rațiunii pure, a cărei idee de bază ar putea fi formulată astfel: filosofia transcendentală, așa cum a fost dezvoltată de către Kant, nu este, cum s-a spus adesea, o teorie a cunoașterii, ci o nouă
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
o transfigurare poetică remarcabilă, acest mesaj străbate și cunoascuta dramă a lui Lessing Nathan înțeleptul. Ca și Lessing, Kant a înțeles emanciparea religioasă drept ridicare de la religiile pozitive la religia rațiunii. În scrierile sale, acest concept capătă însă contururi clare, schițate prin delimitarea netă față de conceptul deist al „religiei rațiunii”. Una dintre concluziile majore ale criticii kantiene a întinderii și limitelor cunoașterii cu valoare obiectivă este că Dumnezeu nu poate deveni obiect al rațiunii teoretice, speculative. Existența lui Dumnezeu precum și enunțuri
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
ca David Hume sau atât de temeinic și, totodată, atât de elegant ca Moses Mendelssohn; însă îmi place să cred că aș fi putut și eu să dau expunerii mele o accesibilitate mai mare, dacă m-aș fi mulțumit să schițez un plan și să-i îndemn pe alții să-l dezvolte și nu mi-ar fi stat la inimă binele științei care mă preocupă de atât de multă vreme” (Op. cit., p. 58). Pentru considerații mai ample asupra acestei teme, vezi
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]