1,949 matches
-
ales, nu-mi vine a crede că-și exprimă ofensa în felul ăsta, într-o adunare care nu are nicio legătură cu conceptul în sine. Iles mă conduce înapoi la hotel, ajung în cameră și mă întind în pat privind sclipirea stelelor prin fereastra întredeschisă. Nu pot dormi, am gânduri tulburi și destul de haotice, simt o invitație de mers la baie, îmi privesc imaginea în oglindă apoi vomit un lichid închis la culoare, aproape că o apă închis colorată. Revin în
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
schimbi ceva care nu are probleme? După încă vreo oră de condus pe cealaltă parte a râului ajungem la faimoasa Laguna Albastră, înconjurată de dealuri și pre sărată cu tot felul de insulițe. Continuăm pe un drum șerpuit, acoperiți de sclipirea soarelui în apa liniștită și ajungem la o vilăhotel înconjurată de palmieri și flori strident colorate. Proprietarul hotelului a învățat meserie de la Sebastian, tatăl lui Cindy, a adoptat până și câteva din rețetele din restaurantul din La Patarashka, adăugându-le
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
ore prin soarele ucigător, ajungem într-o pădure răcoroasă, urcăm un perete abrupt și ne pierdem brusc în strălucirea și huruitul unei perdele de apă înalte de vreo douăzeci de metri. Ne aruncăm în apa înghețată și rămânem magnetizați de sclipirile soarelui printre copaci înalți, forța amenințătoare a cascadei de deasupra noastră și calmul înghețat al puțului în care ne aflăm. Fără îndoială, sunt multe locuri magice în fiecare țară, doar trebuie să deschidem ochii pentru a le vedea. Cel de
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
soția acestuia. Am plecat și de acolo, îndreptându-ne spre Patras, portul din care se navighează spre Italia. Aici am stat puțin. Am închis cercul, mergând de-a lungul țărmului nordic al Peloponezului, în ritmul muzicii grecești și mângâiați de sclipirile soarelui care se zbătea în undele mării albastre. La canal (Corint) am mai oprit odată, pentru o înghețată. Am mai fost anunțați de un domn din mașina noastră că este român după mamă, dar a crescut în Grecia. Ca să vezi
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
atât spaimele cât și căutările, atât bucuria cât și dezolarea creatorului. Un tablou este născut din răbdare, muncă și încredere. Răbdarea de-a-l concepe, munca depusă pentru a-l scoate la lumină și încrederea în strălucirea finală pe care o sclipire a pictorului i-o poate da. Am comparat procesul acesta cu cel al viermelui de mătase. La început totul este confuz, pe urmă se mișcă colcăind și părând dizgrațios și enervant, ca, în cele din urmă, din această colcăială să
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
tratate de istorie. La remarca unuia sau a altuia din membrii comisiei "dumneavoastră aici susțineți că...", răspunsul venea prompt: "Nu eu, Iorga afirma..." (sau Xenopol, sau Kogălniceanu, după caz). Aș putea scrie un volum cu notele vesele, cu perlele și sclipirile "mușchetarilor", ce ne-au făcut să trecem mai ușor, mai fără traumă, peste anii plini de privațiuni materiale și morale ai studenției. Gaudeamus igitur! Obiecte pierdute Pe unde mi-o fi tinerețea că n-o mai aflu nicicând? Pe unde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
sau ați văzut la televizor carnavalul din Miercurea Cenușii din München sau cel de la Rio de Janeiro sau Salvador-Bahia. Carnavalul din Miercurea Cenușii e ceva alandala, grotesc, fără sare și piper, exact ca sărbătoarea în care are loc, cenușiu, fără sclipire, în care toți sau aproape toți participanții cad lați pe unde apucă după prea multe beri. Carnavalul de la Rio e altceva, artă, nebunie frumoasă, spectacol de ținută... Așa că la capitolul "imaginație" în organizarea concursului, brazilienii plecau favoriți. Și așa a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
adăugăm nici un bec electric. Actorii erau văzuți ca siluete conturate pe fondul pietrei albe a muntelui. Deși greci, spectatorii nu Înțelegeau nici ei greaca veche decât fragmentar, dar au ascultat cu o atenție totală, uimiți și adânc atinși, netulburați de sclipirile orașului, care, la poalele stâncii, Își ducea viața de noapte obișnuită, plină de distracții și zgomote. Dar sunetele vechi reverberate În piatra de la Lycabetos trezeau În ei un sentiment de apartenență la o veche tradiție spirituală. La vremea aceea am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
causerie vioaie. Și zău că franceza ei era minunată! Ce rost mai avea să strâmbi din nas fiindcă avea o fire posacă, idei banale și o cultură superficială când graiul ei presărat cu perle era ca un susur, ca o sclipire și la fel de nevinovat de semnificații ca păcătoasele aliterații ale pioaselor versuri scrise de Racine? Din cărțile aflate În biblioteca tatei, și nu din bagajul ei limitat de cunoștințe, am Învățat să apreciez poezia autentică; și totuși ceva din limpezimea și
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
eram pomul bucuriei, ca deasupra noastră era Pruncul Iisus. Pe atunci, de cum se intră în postul Crăciunului, se colinda în familie, seara, când ne adunăm de la muncă. Acum a iesit împodobirea bradului cu pachete grozave și fel de fel de sclipiri în brad... și nu mai răsună la fel colindele în sat, sau oraș. A scăzut credință. Este tare trist și dureros. Noi acasă am fost zece copii dar niciodată n-am avut pom de Crăciun sau vreo jucărie. Și nici
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
mă simt bine, ca și cum scrisul e chiar spațiul adevăratei mele vieți. Nu știu cum fac când sunt inspirată, știu numai că izbucnește ceva din subconștient, ceva la care nu mă gândisem. Ceva nou pentru mine, o mare surpriză, de la cineva care trimite „sclipiri”, când pierdusem orice speranță să mai fiu „vie” în acest fel superconcret, atingând centrul nimicului din care izvorăsc toate ce nu se văd încă. Am primit de la Eva (Bonnier) cartea mea de poeme Lumină către lumină, cu câteva cuvinte gentile
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
inimi răpuse. Nici un pământean nu a cules atâtea ocări și schingiuiri cât numără răbojul legionarului și care au fost și sunt tăinuite de făptași. Ascuns ca într-un adânc de fântâni sau afund de păduri, pătimirea legionarului înstelează cerul cu sclipiri de diamante, far călăuzitor pentru cei care râvnesc doar cerul, slujind sufletului și aproapelui prin lepădarea de sine. Românul trebuie să redevină român și creștin, să și recâștige dreptul la înviere. Pătimirea e mai tare decât moartea, ea răpune și
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
decât puțin timp avocatura, căci se consacră în întregime vieții de jurnalist și de om politic. Debutează, sub pseudonimul Andrei Braniște, preluat din piesa de teatru omonimă a lui Marin Simionescu-Râmniceanu, la „Rampa”, în 1915, colaborând și la „Revista noastră”, „Sclipiri”, „Progresul”, „Hiena”, „Contimporanul”, „Facla” și „Facla literară”, „Mișcarea”, „Muncitorul”, „Propilee literare”, „Vlăsia”, „Cuvântul”, „Parlamentul”, „Opoziția”, „Curentul”, „Vremea”, „Revista politică” ș. a. Se numără printre redactorii de la „Aurora”, „Adevărul” (unde a fost și prim-redactor), conduce „Cuvântul liber” (1933-1936), cotidianul „Jurnalul” (1939-1940
TEODORESCU-BRANISTE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290143_a_291472]
-
zece bani! Trei chifle zece bani! Un telal: Haine vechi! Cumpărăm! Un vânzător de ziare: Universul! Adevărul!, Dreptatea! Epoca!, Timpul!, Constituționalul și Drapelul de mâine!... Voința națională, Liberalul și Moș Teacă!“39 Și mai plăpândă, cu versuri boante și rare sclipiri de vervă umoristică, se dovedește a fi „marele succes al zilei“, revista Cum se scrie o revistă, reprezentată în timpul neutralității, în aprilie 1916 și semnată, din justificată prudență, cu mai vechiul pseudonim Radu Țandără. Dintre cupletele revistei mai aduc către
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
totuși, tocmai prin exces de sofisticare, o nedorită (?) simetrie cu aceasta. În calma seară de iarnă când soțul confirmă că nu o poate Însoți În vizita la internatul unde Învăța fiica lui nelegitimă, Lilli, armonia căminului părea perfectă. Jaluzelele „ascundeau sclipirea camerei În care ceaiul curgea acum dintr-un ceainic argintiu satinat, lovindu-se de fiecare ceașcă cu un clinchet slab și imobilizându-se apoi, În aer, o translucidă coloană răsucită de culoarea paiului, de topaz imponderabil”. Fluiditatea (cumpănită), Înghețând În
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
cu claritate imaginea și ecoul. Nu mi-e clar la ce e bun cititul viselor și nici pe ce principiu funcționează, dar după reacțiile bibliotecarei îmi dau seama că eforturile mele nu sunt zadarnice. Nu mă mai dor ochii din pricina sclipirii craniilor și nici nu mai obosesc atât de ușor. După ce termin cu cititul unui craniu, bibliotecara îl pune pe raft, alături de celelalte rezolvate. Când vin în seara următoare, raftul e gol. — Faci progrese serioase, îmi spuse ea într-o seară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
mi-apare un Crăciun alb. Zăpada se așterne peste tot. Cadoul pe care ți-l ofer Este inima mea Și visul meu vechi. În vis mi-apare un Crăciun alb. Și-acum, când închid ochii, Aud zurgălăii săniuței Și văd sclipirea zăpezii. Ele reînvie mereu în sufletul meu. — Grozav! exclamă fata. L-ai improvizat? — În mare. — De ce-mi cânți numai cântece de iarnă cu zăpadă? — Chiar, de ce oare? ... Pentru că-i întuneric și frig. În condițiile astea nu-mi trece altceva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
pure, simple. Tare aș vrea să le iei așa cum sunt. Eu am dus multă vreme viață de militar, dar nu o regret deloc. Mi-a plăcut chiar. Mai am și-acum în nări mirosul prafului de pușcă și al sângelui, sclipirea sabiei în fața ochilor și sunetul cornului de vânătoare în urechi. Dar nu-mi amintesc ce anume m-a îndemnat să pornesc la bătălie. Onoarea? Patriotismul? Dorința de a lupta? Ura? Chiar nu țin minte. Tu te temi că-ți pierzi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Lacrimile de pe obraji îi străluceau ciudat. Nu de la lumina becului, cu siguranță. Era o lumină albă și caldă, ca cea trimisă de niște stele puternice. M-am ridicat și am stins lampa. Abia în clipa aceea am înțeles de unde veneau sclipirile puternice. De la cranii. Toate străluceau și în încăpere era lumină ca ziua-n amiaza mare. Blândă ca lumina soarelui de primăvară și liniștită ca cea a lunii. Lumina veche, amorțită în nenumăratele cranii de pe rafturi, se trezea la viață. Craniile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
a laptelui... pornesc primele trenuri. S-a așezat lângă mine și și-a tras pătura până peste sâni. A luat o gură de vin. Mi-am turnat și eu niște bere în pahar și-am rămas cu privirile ațintite asupra sclipirilor palide emanate de craniu. Se reflectau necontenit în sticla de bere, în scrumieră, în cutia de chibrituri... Fata și-a rezemat capul de umărul meu. — Te-am studiat adineauri când ai venit din bucătărie, i-am zis eu fetei. — Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
ți se pare? întrebă ea. — E foarte bine, am zis. — Oare o să mai sclipească? — O să sclipească cu siguranță. Am luat-o în brațe, încercând să-i absorb toată căldura și s-o păstrez pentru mine. 38 La capătul lumii Evadarea Sclipirea craniilor pălea tot mai mult o dată cu apariția zorilor. Lumina palidă pătrundea printr-o ferestruică aflată sus, aproape de tavan. Amintirile din bezna densă dispăreau una câte una. Mi-am trecut palmele peste cranii, absorbindu-le și ultimele fărâmițe de lumină. Oare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
impunerea modernismului la noi, dar și să devină repede caducă. Poeziile adăugate în cele două ediții ale Inscripțiilor pornesc, ce-i drept, din stări similare sau înrudite, dar acestea sunt transpuse în imagini mai puțin șocante, cu excepția uneia, a adorării „sclipirii putrezitelor organe”, din Poză, cu un contur mai puțin precis, lăsând câmp mai larg sugestiei. Propensiunea spre miniatură și ornament, vizibilă aici în câteva Arabescuri, e valorizată complet abia mai târziu, în versurile din volumul Leagăn de cântece. În cele
DAVIDESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286704_a_288033]
-
Etcetera, Minune). Poetul este obsedat de vulnerabilitatea ființei umane („Duce scoica vremii-n sine/răzbunatul univers/luna trudnică revine/cu profil în aur șters// Joc de doi, fără-ncetare/drum prea vesel, drum prea trist/răpind ochiul din izvoare/din sclipiri de ametist// ... mai exist? nu mai exist?” - Răpind ochiul din izvoare). În calea timpului poezia este o armă tăioasă, ce se vrea înnobilată de reflecția stoică și dăruirea artistică („Încărunțit de gând/ să locuiești într-un cuvânt/ palat princiar/ cu
DRAGOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286859_a_288188]
-
decât clocotul ideilor și fantezia metaforică, astfel că textele poetice sunt doar un adjuvant al melodiilor pentru care, se pare, au și fost create. Gândurile nobile se văd adesea compromise de prozaismul versificării stângace, realizată într-o manieră narativ-nudă. Câteva sclipiri de har apar abia atunci când D. împrumută maniera versului popular. Un prim volum intitulat Țara mea (1974) include și partiturile compuse de autoarea însăși pentru o bună parte din poeziile proprii; cel de-al doilea (1980) reia o parte din
DASCHIEVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286697_a_288026]
-
ocazii antreprenoriale. Unele inovații devin surse majore de schimbare care Înglobează noi și noi ocazii. Astfel, procesul inovativ de succes se extinde În cercuri concentrice de schimbări, ocazii și inovații. Rareori apar unele inovații reușite care sunt exclusiv rezultatul unor „sclipiri de geniu”; cel mai adesea, ele rămân la stadiul de idee genială, producând beneficii doar atunci când sunt transpuse corespunzător În practică de specularea unei ocazii specifice și Îndeplinirea unui scop bine definit. Adevăratul inventator al motorului cu aburi nu este
Strategiile competitive ale firmei by Ioan Ciobanu, Ruxandra Ciulu () [Corola-publishinghouse/Science/2241_a_3566]