1,930 matches
-
pentru a le relua zece ani mai târziu. Așadar, drept o personalitate extrem de puternică, un om care probase că este capabil să-și conducă viața într-un mod cu totul nonconformist. Impresiile lui Frances Partridge, un bărbat cu o inteligență sclipitoare și mult simț al umorului, partener favorit al lui Wittgenstein în momentele în care căuta destindere la Cambridge sau când îl vizita pe Partridge la Londra, sunt sugestive, chiar dacă nu cu totul surprinzătoare: „Distins într-un mod auster, cu ochi
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
să vândă soft sau orice altceva. Hackerul este tot bărbat, între 14 și 25 de ani, deși s-au descoperit și cazuri de hackeri de opt ani sau de peste 40 de ani. Este fie student, fie șomer. Are o minte sclipitoare și are soarta lupilor singuratici, fiind obsedat numai de tehnologiile de vârf, de ultimă oră. Deseori se consideră neglijat de societate, care nu-și dă seama cât de isteț este. Astfel de cazuri sunt ușor de întâlnit în mediile universitare
[Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
al familiei și ca furnizor de stiluri de viață și de modele culturale. Acesta tinde să preia, succesiv sau simultan, rolul de doică, de părinte, de educator și „pedagog național”, de univers mirific și boltă înstelată pe care se rotesc sclipitor, dar și amăgitor noii „luceferi” și noii idoli ai copiilor și ai adolescenților. Mai mult decât pentru adulți și, în orice caz, în alt mod decât pentru aceștia, pentru copii și adolescenți lumea și marile repere ale existenței și conduitei
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
unii de un albastru și mai închis decît albastrul fundamental de cobalt intens, alții de un albastru mai deschis, precum albeața albăstruie a căilor lactee. Pe fondul albastru scăpărau stelele, limpezi, verzui, galbene, albe, roz, și mai limpezi, și mai sclipitoare decît e cazul să spunem, chiar la Paris, despre pietrele prețioase: opale, smaralde, lapislazuli, rubine, safire. Marea cu orizontul ei intens, plaja vînătă și stins ruginie, mi s-a părut, cu tufe de arbuști pe duna înaltă de cinci metri
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
relua zece ani mai târziu. Așadar, drept o personalitate 54 GÂNDITORUL SINGURATIC extrem de puternică, un om care probase că este capabil să-și conducă viața într-un mod cu totul nonconformist. Impresiile lui Frances Partridge, un bărbat cu o inteligență sclipitoare și mult simț al umorului, partener favorit al lui Wittgenstein în momentele în care căuta destindere la Cambridge sau când îl vizita pe Partridge la Londra, sunt sugestive, chiar dacă nu cu totul surprinzătoare: „Distins într-un mod auster, cu ochi
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
eroare ce derivă din folosirea cuvintelor, sintagmelor emoționale. Iată câteva care sunt mai puțin evidente: * Reputația sau precedentul văzute ca sprijin unic Exemplu: "Ministrul consideră acest mod de soluționare ca fiind foarte potrivit și de aceea noi trebuie să ..." * Generalizări sclipitoare (sau o concluzie îmbrăcată într-o mantie atrăgătoare) De pildă, " Principiile unei conduceri bune impun să acționăm în acest fel." * Fraze încuietoare De exemplu, "Experiența țărilor dezvoltate în acest domeniu a dovedit că ..." * Atracția lucrurilor la modă. "Fiecare lider știe
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]
-
zidurilor, consolidare în cub, zar de automorfă lumină, Veghea se tencuia, prin lespezi. Lor prins, asociat, înalt profil tombal, Roderick Usher (mai înalt prin sălbateca, mătăsoasa și preoțeasca surpare a părului) cunoștea neîmpărțit ființa îndelung provocată a Poeziei". Sinteze comentate sclipitor de Basarab Nicolescu în capitolul "Alfabetul primatic" al poeziei: ""Zidurile" sînt limitele pe care cunoașterea umană le are la un moment dat, limite într-un fel dureroase, dar provocînd revolta ce implică progresul. În lumea cunoașterii există însă un loc
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
și echilibrului, nu se sfia să-și bucure retina și să-și încălzească, omenește, sufletul cu accese de pasiune juvenilă. Cred că Ioan Petru Culianu are cuvinte șfichiuitoare la adresa lui Cioran, din această perspectivă a inadecvării dintre scrisul său polisat și sclipitor și onestitatea intelectuală de a-și trăi ideile în același chip, oricât de nefiresc ar fi fost un astfel de gest. Deși nu poate fi substanța unui reproș, această discontinuitate i-a tulburat pe mulți. Eu nu sunt atât de
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
variantele esențializate și abstracte ale free-jazzului, drept omul "care face pianul țăndări" prin finețea tulburătoare a unui borangic sonor trist și emoționant, iritant catifelat. Accesele sale stihinice din trecut s-au transformat, cu rafinament alchimic, în accente dramatice care fulgeră sclipitor în spațiul sonor atât de straniu și de acaparator pe care pianul, sub mâinile-i neastâmpărate, îl crează în jur. Celor care s-au întrebat, poate, ce are de-a face trista comemorare istorică din preambul cu trăirea în transă
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
cea mai izbutită poezie a primului volum, emblematică și pentru următoarele, este însă Drumul miriapodului, care, în prozodie similibaladescă, vorbește despre aceeași dramă a dez-identificării: „Pluteam în vis, pluteam în nori / Din carnea mea plecau popoare / Și un sânge negru sclipitor / Strălumina adânca mare...”. E o ambiguitate aici, deliberat creată și tot astfel întreținută. Drumul miriapodului - și al viziunii poetului - este fie al pieirii definitive, fie al dispersării modern-mioritice și al realcătuirii ființei în jurul osaturii universale. O întrebare și răspunsuri opționale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285395_a_286724]
-
lui Moș Crăciun, și nu-l uită, căci după ani și ani vor răscoli împreună cu noi zestrea acelor amintiri scumpe, de neuitat. Dar noi până atunci.hai să ne bucurăm de copilărie, de jocurile ei, și să încălecăm pe raza sclipitoare și rece ca podurile de gheață, iarna. Hai să-i cerem Zânei Copilăriei acel praf magic, misterios, și alb ca neaua ce se așterne iarna pe munți și pe văi, cel ține în caleașca aurită, trasă de doisprezece cai suri
Sfera by Coţovanu Ştefania () [Corola-publishinghouse/Science/91764_a_93580]
-
a gestiona un text anterior între cei doi poli ai ipseității și alterității, ai vechiului și noului, rămînînd însă mereu în bucla "celuilalt al aceluiași" ("l'autre du même"), după cum îl numește Gérard Genette într-un scurt articol amuzant și sclipitor, în care susține, între altele, că "nu poți varia fără să repeți, nici să re peți fără să variezi". Între același și celălalt, între variație și repetiție se instituie un joc subtil, o dialectică în sensul lui Adorno, o dialectică
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
cedează cu greu în fața unei evidențe desuete, precum cea generată de involuntara confruntare de acum un deceniu și mai bine dintre doi străluciți juisori, spadasini ai conformismelor iluziilor și delirurilor noastre, doi moraliști de sens opus, dar cu același talent sclipitor. E vorba de două din cele mai tulburătoare romane dăruite nouă de Hexagon în ultimii ani Longtemps, de Erik Orsenna și Les Particules élémentaires de Michel Houellebecq. Se pare că sfîrșitul de secol și mileniu pe care l-au marcat
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
mare scriitor!). Urmează apoi o serie de cabine telefonice, călătorii socotite la minut, congrese propice, rupturi, împăcări, scene delicioase de amor pe begonii sau cu spatele la zid, plecări bruște și neînțelegeri, parcurs care, în mod logic, ar trebui să deseneze un sclipitor, ironic, gurmand, dar banal roman adulterin. Ar însemna să nu ținem cont de geniul inventiv al lui Orsenna, al cărui orgoliu elitist nu e satisfăcut decît de legendă. Într-adevăr, după spusele lui Elisabeth, "doar timpul înnobilează adulterul. Acumularea anilor
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
victima" aleasă din start este mai apăsat semnalată prin răsunătorul (și interpretabilul!) nume de familie, Grossman. Unicul care beneficiază de nume și prenume, fiind, la început, o ființă întreagă, este eroul principal. Ca într-un Bildungsroman pe dos, tînărul și sclipitorul Ivan Zamiatin, pornit în viață cu toate atuurile posibile de partea lui familie înstărită, educație aleasă, inteligență, cultură umanistă întinsă, farmec fizic și intelectual magnetic, înconjurat de prieteni devotați și cu perspectiva unei minunate povești de iubire alături de frumoasa Nathalie
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
paginilor, se creionează un univers conținut într-un loc magic, în care libertatea fiecăruia și atenția pentru celălalt sunt singurele reguli, un paradis (artificial) în care inițierea intelectuală, sentimentală, sexuală se desăvîrșește, adesea alimentată de droguri dure, în galaxia tinerilor sclipitori ce gravitau în jurul maestrului, între care și talentatul și atît de repede dispărutul scriitor Hervé Guibert. Sau cei care doar trec pe acolo, lăsînd urme adînci în mintea tînărului Mathieu, așa cum au lăsat și în structura întregii epoci, precum Gilles
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
timid, rezervat, Michel, cu un rîs sonor și molipsitor. Fraternitatea foucaldiană dezvăluită de Lindon va fi cu siguranță atent decorticată de biografi, epigoni, dușmani, curioși, în căutarea anecdotelor picante și a confidențelor veninoase. Dar miezul cărții nu rezidă în futilitatea sclipitoare și egocentrică a unei elite, totul se structurează, în fond, pentru a lăsa să urce din rărunchii autorului miile de nuanțe are raportului cu un părinte dificil. Sau ale raportului dificil cu un părinte. Într-o vreme și într-un
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
o recentă publicație a sa, Le Nombre et la Sirène /Numărul și Sirena (2011), în care abordează mult discutatul secret al poemului emblematic al lui Stéphane Mallarmé, "Un coup de dés"/ "O aruncare de zaruri"... Considerat unul din cei mai sclipitori și originali gînditori ai generației sale, revelat și consacrat de volumul Après la finitude (După finitudine), apărut în 2006, Meillassoux ne oferă o demonstrație de virtuozitate hermeneutică, pe fundalul unei meditații asupra ideii de incertitudine, într-o limbă de o
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Și trăsnete în cremeni izbind neîncetat Să umple tot eterul de aburi de pucioasă, Să surpe în prăpăstii o stâncă scorburoasă, Să zbiere pe ea ursul de groază spăimântat. Poetul dezvăluie o artă decorativă de sursă hugoliană în tablouri amănunțite, sclipitor arheologice, vrednice de un Th. Gautier și pe care un parnasian le-ar fi aprobat din toată inima, dovadă această viziune exotică: Sub șase stâlpi granitici și-un roșu văl de lână Pe el cu animale cusute tot de mână
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
cântul ce se curmă, Pe visurile stinse din suflete-ostenite. Arcușurile albe în noaptea solitară Stătură: triste păsări cu aripile-ntinse Păreau c-așteaptă semne și strunele vibrară, Ah, strunele, ce tremur de viață le cuprinse! Și degetele fine, în umbră, sclipitoare, Păreau ca niște clape de fildeș, ridicate Pe flaute de aur în seri de evocare A imnurilor triste din templele uitate. Murise însă cântul de veche voluptate Și triste și stinghere viorile părură În noapte-ntunecată de grea singurătate, Fecioare-mpovărate
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
-n veci nu adorm mă-ncing, nu mă lasă să dorm, mă-mping spre tot ce-i enorm... Toate dimensiunile universului sunt sporite, sufletul funcționează la o tensiune ridicată. Poetul cântă "catedrala" lui sălbatecă, pădurea, bivolii: Pe șesul vast, prin sclipitor noroi, se mișc-ursuzi, cu pași înceți, greoi, prin stuful de la margine de baltă... caii pe pustă: Plâng vânturile... Mânjii se joacă și nechează Și pusta-ntreagă plânge în dulcea după-amiază, Iar iepele robuste Pasc leneșe-n răcoarea nemărginitei puste... minerii
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
fizionomie proprie. Talentul de scriitor îl indică printre primele rânduri ale literaturii noastre. Portretele, unele analize - aceea a lui Sadoveanu, atmosfera conferințelor lui Iorga, a lui Goga, Eminescu, Topîrceanu, Rebreanu, Arghezi și câte altele -, bogăția infinită de observații, de caracterizări sclipitoare, spiritul, ironia, pătrunderea psihologică, bogăția informației, a punctelor de vedere, depășesc superb și de departe insuficiențele și lacunele. Ele fac parte din natura fatală a creațiunilor omenești de mare calitate, unde eroarea și detaliul, ele înșile, sporesc energia creațiunii și
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Este, Împreună cu lampa, cadrele aurite, ceaiul aromat, și un stimulent al scrisului. Focul face, prin tripla lui determinare, ca solitudinea să devină dintr-o figură a dezolării, Închiderii, o figură a intimității fecunde (În planul imaginarului). Mirajul din natură, monumentul sclipitor, pustietatea albă stimulează Însă și altă reacție a sensibilității: dorința de plutire pe oceanul de zăpadă. Cerul scitic, care-l alungase pe poet În solitudinea biroului, protejează acum o evaziune voioasă: „Gerul aspru și sălbatic strînge-n brațe-i cu jălire
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
apreciat așadar, finalmente, "gestul" curajos al lui E. Lovinescu, de a sublinia apăsat legătura "ombilicală" dintre erotism și creativitate, într-o epocă (cea interbelică) deloc lipsită de prejudecăți. Interesant e că nici Călinescu nu s-a lăsat mai prejos. În sclipitorul eseu intitulat Poezia "realelor", de pildă, el împarte scriitorii (în funcție de "sexualitatea" lor) în două mari categorii: "idealiștii" și "realiștii", primii având o viziune dualistă, gnostică (asemeni lui Lovinescu), din perspectiva căreia condamnă realitatea (întrupare a răului absolut), pe când ceilalți sunt
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
-o salba, sunt acele negre miele, care pasc iarbă albă. 106 Obiceiuri bune Soarele, cât e de soare, Obiceiuri bune are; Când în zori și-arată față Zice „Bună dimineață”. Pomii încă-s somnoroși, Dar răspund politicoși Plini de roua sclipitoare „Bună dimineață, soare!” Când trec norii din greșeală Peste-a soarelui beteala Spune: „Să ne scuzați, vă rog!” Și-o iau repede din loc. Iar atunci când ploaia cade Brazda semănata scalda, Grâul, după câte știm, Zice ploii: „Mulțumim”. Obosit de
Copilul cu dificultăţi de învăţare - Comportamentul lexic şi grafic by Raus Gabriela () [Corola-publishinghouse/Science/742_a_1231]