4,267 matches
-
din opera adversarului. Printre tezele lui Ioan combătute de Vasile se numărau afirmația potrivit căreia Logosul a pătimit cu trupul și formula teopaschită „unul din Sfînta Treime a pătimit”; discuția era legată în mare măsură de interpretarea unor pasaje din Scripturi. între 512 și 518, adică în timpul patriarhatului lui Sever de Antiohia, Ioan a scris o lungă Apologie a conciliului de la Calcedon, compusă din cel puțin opt cărți (care ar putea fi identică totuși cu opera precedentă), din care s-au
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
pentru atingerea hêsychia. Autorul cunoaște exegeza lui Didim din Alexandria, și de aceea a apărut ideea că ar fi aderat la un origenism moderat, ținîndu-se departe de speculațiile lui Evagrie și ale adepților săi; el ar căuta semnificația spirituală a Scripturilor rămînînd în făgașul tradiției alexandrine. Sub numele său s-au transmis și alte două scurte scrieri. Prima, învățătură și îndemn, este dedicată călugărilor, pentru a-i îndemna să nu caute să se purifice doar de viciile trupești, ci și de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
propriile instrumente și propriile reguli și unde, așadar, recomandările și exemplele călugărilor care progresaseră mult în această direcție se dovedeau foarte prețioase. în acest sens, se înțelege de ce conversația și meditația în jurul „cuvintelor Sfinților Părinți” sînt preponderente în raport cu cele în jurul Scripturilor, care, evident, spuneau mai puține în legătură cu comportamentele ce trebuie adoptate și cu dificultățile ce trebuie înfruntate în deșert (de exemplu, colecția sistematică 4, 1; 11, 56). J.-C. Guy clasifică apoftegmele în cinci tipuri principale: (1) cele în care se
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
înțelepciunea păgînă ceea ce e util și poate conduce „către filozofia noastră” (II, 3). Isidor cunoaște bine și opera lui Flavius Iosephus, pe care o folosește ca sprijin pentru exegeză. Cea mai mare parte a scrisorilor se ocupă de exegeza biblică. Scriptura stă în centrul atenției: dacă Legea servește la înlăturarea dezordinii, evanghelia e drumul către filozofie, care stimulează dorința iubitorilor de virtute nu atît prin teamă, cît prin promisiuni (II, 288). Cărțile biblice formează o scară pe care putem urca spre
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
iubitorilor de virtute nu atît prin teamă, cît prin promisiuni (II, 288). Cărțile biblice formează o scară pe care putem urca spre Dumnezeu și trebuie privite ca aur purificat (I, 369). Isidor nu e de acord cu alegorizarea sistematică a Scripturilor, care ne face să ne considerăm mai învățați decît acestea și transformă cuvintele lor în orice lucru dorim, noi ceea ce îi derutează pe ascultători (IV, 117). îi critică și pe cei care se străduiesc să interpreteze tot Vechiul Testament ca o
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
celor doi asceți îi sînt adresate lui Andrei, un călugăr bătrîn și bolnav, care nu reușește întotdeauna să se înțeleagă cu monahul însărcinat cu îngrijirea lui. Varsanufie corespondează (13 epistole) și cu un anume Eftimie, pasionat de interpretarea alegorică a Scripturilor. Interesante pentru cunoașterea controverselor origeniste din secolul al VI-lea sînt unele scrisori (600-607) în care Varsanufie și Ioan îi răspund unui călugăr care a citit scrieri ale lui Origen, Didim și Evagrie; Varsanufie încearcă întîi să-l convingă pe
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
așa agitat de controversele monofizite. Speculația cristologică și raportarea la Calcedon lipsesc, însă spiritualitatea centrată pe figura lui Cristos și pe imitarea lui își trage seva (așa cum a subliniat L. Perrone) dintr-o adîncă reflecție teologică bazată pe meditația asupra Scripturii. Cuvintele Părinților din deșert și - însă pe locul al doilea - Scriptura sînt recomandate ca baze ale vieții spirituale, însă asceții manifestă o evidentă rezervă față de „cărțile dogmatice”, care exaltă spiritul, în timp ce maximele Părinților îndeamnă la smerenie. Bibliografie. Ediție critică cu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
lipsesc, însă spiritualitatea centrată pe figura lui Cristos și pe imitarea lui își trage seva (așa cum a subliniat L. Perrone) dintr-o adîncă reflecție teologică bazată pe meditația asupra Scripturii. Cuvintele Părinților din deșert și - însă pe locul al doilea - Scriptura sînt recomandate ca baze ale vieții spirituale, însă asceții manifestă o evidentă rezervă față de „cărțile dogmatice”, care exaltă spiritul, în timp ce maximele Părinților îndeamnă la smerenie. Bibliografie. Ediție critică cu trad. engl. a lui D.J. Chitty, Barsanuphius and John. Questions and
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Lui depinde de capacitatea de a-și dărui propria libertate lui Dumnezeu în iubire (2-5). Urmează (6-11) distincția dintre știință (experiența unirii cu Dumnezeu, izvorîtă din rugăciune) și înțelepciune (capacitatea de a vorbi despre lucrurile sfinte, izvorîtă din meditația asupra Scripturii). Urmează secțiuni privitoare la dragostea față de Dumnezeu (12-23), la percepție sau simțul sufletesc (24-25), temă dezvoltată apoi în expunerea despre capacitatea de a discerne duhurile și despre viziuni și vise (26-40). Apoi vin capitolele despre ascultare (41), despre cumpătare și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
și orice negație rămîn inevitabil dincoace de ea. Tratatul despre Ierarhia cerească, alcătuit din 15 capitole, reia diversele categorii de îngeri menționate fără nici o ordine în Vechiul Testament și în epistolele Apostolului Pavel, și le dispune într-un sistem ierarhic riguros. Scripturile ne revelă inteligențele cerești numai în mod simbolic, ascunzînd acele entități imateriale sub forme materiale pentru ca, prin intermediul unor asemenea semne, să ne putem ridica pînă la realitățile spirituale a căror imagine inadecvată sînt respectivele semne. Această elevație se produce cu ajutorul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
cu orice alt ordin, au proprietățile ordinului imediat superior, însă într-o măsură mai mică. în capitolele finale sînt comentate purificarea la care este supus Isaia de către un serafim (Isaia 6) și imaginile și simbolurile prin care sînt indicate în Scripturi puterile cerești. Procesele descendente (purificare, iluminare, desăvîrșire) și ascendente (apropierea de Dumnezeu) care se desfășoară în virtutea ierarhiei cerești continuă în Ierarhia ecleziastică, expusă într-un tratat special alcătuit din 7 capitole; aici însă, spre deosebire de cea precedentă, asemenea procese nu se
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
continuă explicarea riturilor ecleziastice, e consacrat riturilor funerare. Cele zece scrisori ce completează corpusul reiau în general temele din tratate, cum sînt raportul de identitate dintre cunoașterea și necunoașterea lui Dumnezeu (1), întunericul divin (5), ierarhia Bisericii (8), simbolurile din Scripturi (9). Cea de-a patra se oprește asupra condiției divine și umane a lui Cristos. Altele conțin elemente menite să-l plaseze pe autor în contextul originilor creștinismului. Astfel, scrisoarea a șaptea evocă fenomenele cerești care au însoțit moartea Domnului
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
-lea spunea că Dionisie Areopagitul ar fi întemeiat creștinismul la Paris, unde ar fi murit apoi ca martir sub împăratul Adrian, cînd trecuse de 110 ani. însă probele care dovedesc caracterul pseudoepigrafic al corpusului sînt zdrobitoare. Autorul citează ca Sfinte Scripturi cărțile care vor forma Noul Testament mult după secolul I; deși îi scrie Sfîntului Ioan ca unui contemporan, aceasta nu-l împiedică să citeze Evanghelia după Ioan și Apocalipsa ca o „veche tradiție”. I se adresează lui Timotei, care devenise un
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
ținut la Laodiceea, în Frigia, un conciliu unde s-a discutat și despre cîntările liturgice. Canonul 15 prevede că nu trebuie să cînte în biserică alți creștini „în afara dascălilor recunoscuți care se suie în amvon și cîntă cîntări luate din Scripturi”. Această prevedere este îndreptată împotriva celor care improvizau cîntări în timpul liturghiei - așa cum obișnuiau să facă în trecut montaniștii, originari chiar din Frigia. Canonul 59 al aceluiași conciliu este interesant întrucît se referă la conținutul acestor cîntări: „Nu trebuie să fie
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
fi fost introdus în text chiar de către autorul omiliei. Alți scriitori a căror producție dovedește răspîndirea tipului de omilie în proză ritmată sînt, în afară de Proclus din Constantinopol, Vasile din Seleucia și Pseudo-Eusebiu din Alexandria. în aceste compoziții, cateheza și comentarea Scripturii trec, firește, pe planul al doilea. Episoadele biblice sînt tratate ca materie pentru povestire, pentru crearea de dialoguri și de descrieri, și constituie tot atîtea dovezi de măiestrie artistică. în dialoguri, autorul de omilii nu se mai mulțumește să aducă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
omiliile în siriacă. Grosdidier de Matons conchide că o influență sigură poate fi dovedită numai în ce privește raportul dintre Vasile din Seleucia și Roman. în afară de aceste imitații, activitatea poetului s-a bazat, în mod logic, pe cele mai cunoscute texte din Scripturi, el a reluat toate instrumentele exegetice obișnuite, cum sînt tipurile și reprezentările simbolice, care abundă în imnurile sale. La Roman nu găsim elemente doctrinale propriu-zise. Cercetătorii au crezut că există unele amănunte care îl apropie de doctrinele teologice ale lui
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
îi analizăm pe exegeții din epocile precedente. Ca atare, și noi vom fi constrînși să prezentăm un repertoriu de informații sărac. 1. Adrian Ne-a parvenit o operă atribuită unui autor prea puțin cunoscut, Adrian, și intitulată Introducere la Sfintele Scripturi, care are scopul de a explica expresiile figurate și particularitățile stilistice ale textului sacru, și mai ales pe cele din Vechiul Testament, pe baza provenienței și a semnificației lor. O atenție particulară este acordată antropomorfismelor ce caracterizează limbajul ebraic. Așadar, scrierea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
compilat, așa cum s-a putut constata la scriitorii amintiți mai sus. Dovada epuizării exegezei originale este apariția unui gen literar care, pe de o parte, ar trebui să fie cît mai funcțional și util posibil pentru un învățat care studiază Scriptura, însă, pe de altă parte, nu reușește decît să accentueze la maximum defectul textelor precedente, realizate prin compilare, astfel încît comentariul însuși e în întregime o compilație. Ne referim la așa-zisele „catenarii”, despre care am vorbit deja de cîteva
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
pentru nu s-au ocupat de teme creștine, deși erau probabil creștini. în acest grup trebuie inclus și Procopius din Gaza, care a trăit între 465/475 și 528/538 și s-a dedicat, în schimb, în special exegezei Sfintelor Scripturi. A abordat și teme profane, iar unele informații despre el ne sînt furnizate de elevul său Coricius, care a scris un discurs funebru la moartea maestrului. Ca exeget, Procopius este cunoscut pentru că a alcătuit și catenarii. A scris un Catenar
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
de exegeză a cosmografiei biblice. Scriitorul polemizează atît cu geografii, cît și cu astronomii și cu matematicienii păgîni și se bazează pe cosmografiile lui Moise și ale scriitorilor Bisericii. Ca atare, în prima și în a doua carte, pornind de la Scriptură, el susține că pămîntul nu este o sferă, ci un disc, afirmații demonstrate pe larg în a treia și în a patra carte. Cartea a cincea conține un rezumat al istoriei biblice și un compendiu al științei biblice din vremea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
ci un disc, afirmații demonstrate pe larg în a treia și în a patra carte. Cartea a cincea conține un rezumat al istoriei biblice și un compendiu al științei biblice din vremea sa, în care sînt expuse scopurile și conținutul Scripturii. Aceste prime cinci cărți constituie o primă versiune a operei și au fost dedicate unui anume Pamfil din Ierusalim, în timp ce următoarele cinci au scopul de a elimina dificultățile și îndoielile provocate de primele cărți: a șasea se oprește asupra mărimii
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
e sortită unei condamnări fără drept de apel dacă este comparată cu opere similare ale unor personalități mult mai cultivate și mai profunde decît el. însă a existat și o exegeză a textului sacru mai umilă și mai simplă, pentru că Scripturile n-au fost doar hrana celor învățați și a duhovnicilor, ci și a neștiutorilor și a persoanelor cu spirit critic redus, care erau interesate de miraculos, astfel încît, din această perspectivă, opera lui Cosma își găsește o justificare. Și, oricum
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
patru cărți care vorbesc despre viața, învățătura și faptele lui Iisus Hristos. Pe la anul 190, când marele gânditor creștin Tertulian a tradus în latină fragmente din acestea, el le-a numit Noul Testament. Ulterior a început a fi denumit și Sancta Scriptura. De-a lungul secolelor, Vulgata a cunoscut și ea numeroase copii manuscrise, cu lecturi variate și cu destule greșeli făcute de copiști. În cele din urmă, Conciliul de la Trento (reunit de trei ori, între 1545 și 1563) a stabilit textul
BIBLIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285725_a_287054]
-
de Dunăre după ocuparea Peninsulei Balcanice de către otomani. În chip firesc la un popor creștin, textul Noului Testament precede apariția celui vechi-testamentar, fenomen accentuat în anii care vor urma, când copiștii anonimi continuă opera de transcriere și multiplicare a textelor Scripturii, în mănăstirile reorganizate după modelul athonit de către Nicodim. Treptat, munca acestor copiști atinge performanțe artistice remarcabile. Tetraevangheliarul caligrafiat și împodobit cu miniaturi de Gavriil Uric în 1429 a ajuns, de pildă, în Biblioteca Bodleiana de la Oxford. Printre primele manifestări scriptice
BIBLIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285725_a_287054]
-
dispărute azi sau retrase pe o arie dialectală extrem de restrânsă, cum aprecia N. Cartojan. De asemenea, după fericita expresie a aceluiași istoric literar, textele rotacizante reprezintă „primele zări de lumină în pâcla slavonismului”. Apariția tiparului este strâns legată de prezența Scripturii în cultura noastră medievală. Cea de-a treia carte scoasă de Macarie în slavonă, după Liturghierul din 1508 și Octoihul din 1510, este un Tetraevangheliar (1512). Urmașul său, Dimitrie Liubavici, tipărește și el, tot în slavonă, un Evangheliar și, în
BIBLIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285725_a_287054]