4,690 matches
-
mobile, de fină observație sociologică, psihologică, ilustrate prin comportamente, gesturi și situații caracteristice: locații-reper din Alexandria se numesc „La Dorobanțul Român” (cu omonimul la New York), „Briciul lui Cuza”, „Castelul Peleș” ș.a.m.d., aparținând evreilor „dezertori” din România. Din Egiptul scufundându-se în nisip și ridicându-se din mâlul fecund al Nilului și până în Laponia, scriitorul surprinde îndeosebi tipurile umane: de la felahii egipteni copleșiți de o climă aparte și de sărăcia vieții, până la păstorii de reni din Norvegia, în nomadismul lor
ROSETTI-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289378_a_290707]
-
Miere neagră (2002), Îngerul pe gheața subțire (2003) - întăresc impresia disoluției individului, confruntat cu haosul existențial, cu sentimentul dezolării și al extincției, de care încearcă să se salveze mai întâi prin iubire, în poeme precum Dorință, Captivitate, Numai torța ta, Scufundă-te în depărtarea luminoasă ș.a. Uneori versul ritmat păstrează o cezură interioară, o anume muzicalitate, alteori reflexivitatea, insinuată în primele plachete, capătă aspect discursiv, iar mai rar parabolic (Ce este?, Zodie, Vine seara, Cine ești? ș.a.). O orientare singulară în
SANDRU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289462_a_290791]
-
este inversă în raport cu așteptările: de la o proză lucidă, cerebrală, cu ascuțiș satiric și un umor (amar) intelectual de cea mai bună factură, desprinsă parțial din modelul „euphorionist” al Cercului Literar de la Sibiu, la una evocatoare și nostalgică, empatică și patetică, scufundând și recuperând puritatea copilăriei pierdute din apele matriciale ale poveștii. Șoarecele B și alte povestiri, volum conținând în mare parte texte scrise (și apoi pierdute) în anii de tinerețe, va fi dedicat colegilor din „fostul Cerc Literar de la Sibiu-Cluj (1941-1950
SIRBU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289705_a_291034]
-
1977, 11; Popa, Dicț. lit. (1977), 518; Regman, Explorări, 302-308; Cornel Ungureanu, „Strada care urcă la cer”, O, 1978, 5; Monica Lazăr, „Strada care urcă la cer”, CRC, 1978, 7; Doinaș, Lectura, 175-181; Felea, Aspecte, II, 20-27; Cornel Regman, „Timp scufundat”, VR, 1981, 9; Nicolae Balotă, Timp scufundat și revelat, RL, 1981, 39; Doina Uricariu, Utopia lui Dominic Stanca, RL, 1981, 45; Vartic, Modelul, 152-163; Ion Lungu, O carte reprezentativă, ST, 1982, 5; Gheorghe Tomozei, Un mare scriitor - Dominic Stanca, F
STANCA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289857_a_291186]
-
căci "suntem în zori" - cu acuitatea în percepție a unui Emile Zola sau a lui Liviu Rebreanu. Materia corporală stăruie, strivitoare. Simțurile țărănești resimt și descriu un spațiu ce nu aparține infernului, ci mai degrabă purgatoriului; în iadul dantesc, ne scufundăm în "bolgii" tot mai închise - aici, suntem la lumina zilei. Însă zările deschise nu ne liniștesc, căci, spune poetul: "câmpia mucedă ne hărțuie din urmă". Mucezeala resimțită la scara întregii câmpii ne readuce la spațiul de claustrare, unde orizontul poate
Două poeme de la sfârșitul anilor '60 by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17144_a_18469]
-
aș rupe doar zauaCe leagă, în umbră, viața de moarte.... IX. CASTELUL VEȘNICIEI, de Daniel Luca, publicat în Ediția nr. 1935 din 18 aprilie 2016. Cu ramuri lungi de vânt am învelit un soare Și-n marmura tăcerii te-am scufundat demult, Trec simfonii prin mine, dar azi nu mă mai doare, Căci ritmuri rătăcite s-au stins fără s-ascult. O coardă de vioară vibrează prin trecut Și-n trupuri de fecioară lumini se furișează, Noi, două săbii reci, ne-
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381167_a_382496]
-
ascund, Miresele iubirii, prin flori de crini valsează, În zări, fluturi de rouă se-aud din zori venind. Cu valuri purpurii, prin cercuri nevăzute, ... Citește mai mult Cu ramuri lungi de vânt am învelit un soareși-n marmura tăcerii te-am scufundat demult,Trec simfonii prin mine, dar azi nu mă mai doare,Căci ritmuri rătăcite s-au stins fără s-ascult.O coardă de vioară vibrează prin trecutși-n trupuri de fecioară lumini se furișează,Noi, două săbii reci, ne-am întâlnit
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381167_a_382496]
-
întrebi dacă e mulțumit sau fericit? dar el tace încruntat nu-i place că l-ai întrebat. tu știi ce simte el pentru că și tu ești el... două ființe într-un singur corp rătăcesc inutil dorind un dialog fertil ne scufundăm în iluzii ca într-o baie caldă apa ne mângâie și ne scaldă... AVEM NEVOIE avem nevoie unul de altul tot timpul zilele sunt amestecate cele însorite cu cele cenușii și sentiumentele la fel... dar iubirea nu ține de timp
LIRICE (5) de HARRY ROSS în ediţia nr. 2075 din 05 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381313_a_382642]
-
ca semn al apropierii polono-germane. Totuși domnul Schön a fost până la urmă cel care în încheierea slujbei comemorative, a putut să lovească de trei ori la rând clopotul-gong cu ciocănelul. Asistentul-trezorier de pe Gustloff număra optsprezece ani când nava s-a scufundat. Nu vreau să trec sub tăcere faptul că tocmai lui, care a strâns și a cercetat aproape tot ce s-a mai putut descoperi după catastrofă, i s-a arătat prea puțină recunoștință în Damp. Când, la începutul solemnităților, și-
Günter Grass - În mers de rac by Maria-Gabriela Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14959_a_16284]
-
Gustloff, se intitulează Catastrofa-Gustloff, relatarea unui supraviețuitor. 4) Cartea se intitulează Scufundarea lui Wilhelm Gustloff și a apărut la Berlin în 1995, iar cei trei englezi sunt: Christopher Dobson, John Miller, Ronald Pyne. 5) S13 este submarinul-torpilor rusesc care a scufundat nava Wilhelm Gustloff. 6) În apropiere de Stolpebank s-a produs naufragiul navei Gustloff. 7) Energie-prin-Bucurie (EpB) este traducerea numelui organizației naziste Kraft durch Freude (KdF), care oferea croaziere pe mare, în concedii, membrilor de partid, pentru a-i câștiga
Günter Grass - În mers de rac by Maria-Gabriela Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14959_a_16284]
-
după aceea. în scaunele săsești din Transilvania ei le supun adesea la acea dovadă binecunoscută a apei și am auzit pe unii care au declarat că au fost martori oculari, recunoscând că unele persoane bănuite nu puteau niciodată să se scufunde mai jos de suprafața apei în timp ce altele cădeau de îndată la fund. Și în cazul acesta, nenorocita persoană hârțuită, căznită și acum poate chiar ieșită din minți se recunoaște vinovată și apoi este osândită deîndată fără nici o amânare la moarte
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
la plajă sau scăldat; Totuși, nu sta dezbrăcat, să tremuri și să dârdâi, Nici nu te teme În apă sănătos să te arunci. Spală-ți bine membrele, chiar dacă mușchii tremură, Și Învață să Înoți, nu-ți fie frică să te scufunzi; Înotul revigorează toate mădularele și pieptul, Face ziua veselă, iar noaptea aduce odihnă. XXII Însă, mai presus de toate, lasă Dieta În grijă să te aibă, Căci mai toate acțiunile sănătoase de ea depind; După eforturi poți bine deznădăjdui Trecutele
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
se sprijină decât pe anumite relatări stranii referitoare la Honigberger, autor la care a ajuns din Întâmplare (prin „distracțiile istoriografice”) - Însă datorită dobândirii și asumării aceluiași secret, Întâmplarea se reproduce mai departe stabilind un mic lanț inițiatic (Honigberger-Zerlendi-Eliade) care se scufundă imperturbabil În oceanul personajelor și cititorilor. Cu cât ultimele două verigi Își concentrează mai puternic apartenența la nucleul secret al celei dintâi, cu atât cititorul devine și mai indiscret, și mai inutil. Căci, o dată integrat filiației, chiar naratorul e nevoit
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
expresionistă a lui Al. A. Philippide, de pildă. Ca o boală cosmică eruptivă, visul bântuie imaginația aprinsă a lumii, prilejuind o disecție nemiloasă în străfundul conștiinței omenirii: „Se taie-adânc și-n ele se desfundă mări, / Cangrena-n care vise se scufundă, vaste, / Pe masa de operație-s cuvinte, gânduri, stări, / Iar lângă ele,-nțepenite, trupurile noastre; / Și dor, mai doare-auz și dor și ochi, doare cuvânt / Și dor și inimile-acum, întredeschise, / Scăpați cumva din calea vărsatului de vânt, / Să nu cădem
ZAINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290689_a_292018]
-
a cărui transpunere lirică l-a îndreptățit pe Eugen Negrici să vorbească despre parnasianismul versurilor sale de început - lasă loc, în Chip similar (1974), unei sensibilități fundamental romantice, reflectată în fascinația pentru vechi legende bretone („Și țara Ys s-a scufundat în mare”), predilecția pentru lumea visului („Înnebuniseră copacii mei de vis”) și, nu în ultimul rând, în sonoritatea imnică a unei poetici a sentimentului, având în centrul său figura de Ianus a unui personaj feminin în același timp angelic (Lydia
STOENESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289939_a_291268]
-
cu semnificații simbolice puternic individualizate. Pârâul, izvorul, femeia, drumul, pasărea cântătoare, ceața, iarba, grâul și lacrima sunt câteva indicii de identitate ale poeziei lui S., întoarsă spre un tărâm mitic, legendar: „Veneam din dulcea poveste a basmului, / ca o mănăstire scufundată într-un iezer, / ca o lacrimă în ochiul din creștet, / Înmulțeam peștii din albiile moarte, / Pâinea din grâul de piatră, / Și sângeram cu inima sfârtecată prin care trecea, / Pe gura vântului, câinele pământului” (Exodul de nouri). Lirismul conjugă interiorizarea ideilor
SURU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290023_a_291352]
-
distruge treptat voința de a trăi; ea epuizează și demoralizează” (Revel, 1998, p.243). Într-un articol recent publicat în revista L’Express, Éric Conan notează că, „după ce a debutat în vervă la începutul secolului, epopeea intelectuală franceză s-a scufundat în greșeală, delir și se încheie astăzi în ridicol” (Conan, 2000, p. 102). „Elita progresistă din Saint-Germain-des-Prés” pozează și face nazuri, dar nu mai este decât un „spectru grotesc”: „Ei se mobilizează în mod serios în locul chilienilor pentru ca Pinochet să
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
A fost odată o insulă unde trăiau toate sentimentele și valorile umane: Buna Dispoziție, Bogăția, Orgoliul, Tristețea, Înțelepciunea... și, ca toate celelalte, Iubirea. Într‑o bună zi sentimentele și valorile au fost anunțate că insula este în pericol să se scufunde. Imediat toate și‑au pregătit navele și bărcile, căutând să plece cât mai repede. Doar Iubirea a rămas până în ultimul moment. Când insula era pe punctul să se scufunde, Iubirea a decis să ceară ajutor. S‑a întâmplat ca Bogăția
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
valorile au fost anunțate că insula este în pericol să se scufunde. Imediat toate și‑au pregătit navele și bărcile, căutând să plece cât mai repede. Doar Iubirea a rămas până în ultimul moment. Când insula era pe punctul să se scufunde, Iubirea a decis să ceară ajutor. S‑a întâmplat ca Bogăția să treacă pe lângă Iubire cu o barcă luxoasă. Atunci Iubirea, cu o voce sfioasă, îi zise: - Bogăție, mă poți lua cu tine? - Nu te pot lua, căci e mult
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
plângerea” lui Iova-Iov, care de fapt îl exprimă pe mereu „interiorul” Iona-Ion: „scriu greu. vâr vârful creionului în piele până unde/ dau sub ea de mine. scriu cât de-adânc simt eu că trebuie/ să scriu./.../ scriu până când litera se scufundă sub carne. într-o zi voi/ fi citit/ numai pe dinăuntru. voi fi o carte legată în propria-mi/ piele. și de nepătruns. și când mă vor deschide/ am să mă mut pe cealaltă parte a mea. voi rămâne/ mereu
POP-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288886_a_290215]
-
scrie, 206-210; Ioana Pârvulescu, Luxul lecturii, RL, 1993, 22; Țeposu, Istoria, 127-129; Petraș, Lit. rom., 172-173; Valeriu Bârgău, Generația ’80. Precursori și urmași, Deva, 1999, 162; Cărtărescu, Postmodernismul, 419-422; Raluca Alexandrescu, Despre un vapor care se clatină dar nu se scufundă (interviu cu Sorin Preda), OC, 2000, 39, 40; Dicț. analitic, III, 275-277; Lefter, Scriit. rom. ’80-’90, II, 103-105; Popa, Ist. lit., II, 923; Ioan Holban, Romanul ca o partidă de șah, CL, 2003, 9. D.Mc.
PREDA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289002_a_290331]
-
melancoliei nervaliene: „Sunt un melancolic - scrie în Soarele melancoliei - în adâncul făpturii mele. Ca să nu-mi înghețe, și să nu-mi împiedice declanșarea focurilor de artificii ale feeriei, strâng de gât neagra lebădă. Mi se prelinge printre degete și se scufundă în lacurile subterane. Acum înțelegeți, prieteni, de ce lebăda neagră a melancoliei mele tulbură și îngheață feeria amiciției, de ce sunt un prieten atât de detestabil?” Lebăda neagră a melancoliei este însă - avertizează chiar autorul - sugrumată la timp, și spiritul pandur își
PANDREA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288654_a_289983]
-
fără rost”, cu viața risipită, cu „un gol în piept, nemărginit”, poeta are viziunea coșmarescă a invaziei tristeții, ca niște duhuri rele care năvălesc de pretutindeni și dau senzația copleșitoare a unei lente implozii: „pustiul meu e fără de hotare”, „mă scufund în el ca într-o mare”. Deși în forme nu prea originale sau expresive, versurile reușesc să figureze imaginea unei sensibilități vii care, ajutată de modele oferite de predecesori (în special de Mihai Eminescu), dar și de simplitatea exprimării, accede
PITIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288829_a_290158]
-
în mit. Rezultă un lirism cu precădere elegiac al existenței, în care sunt „toate primite în voia lor lumească”, nu fără zvâcnetul conștiinței rănite de limitări, anxietate, nedumeriri. În prozodie predilect tradițională, cu o scenografie calofilă riscând desuetudinea („Geea se scufundă în mări, reapărând/ cu insule albastre de cer și de cuvânt/ prin ochiul apei care o visează”), se articulează astenic un lamento pentru osânda „morții în care prea viu am s-ajung” și în care, „ciudat” decolorate, au căzut toate
OANCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288500_a_289829]
-
acest volum sunt proiecții simbolice: obsesii, fantasme, neliniști, himere ale lumilor interioare. Un toast pentru Proteu figurează „o falie în timp”, o stare de somnie a conștiinței („Femeia îl privi mirată, apoi pricepu că el vorbea de dincolo de luciditate, aproape scufundat în somn”), care egalizează timpurile și reperele convenționale. O lume invizibilă își trimite din adâncuri insondabile (din trecut sau din viitor) mesagerii. Alte povestiri - Portret din linii și puncte, Premiul Kremer, Calendarul timpului zero - utilizează mituri tehniciste sub semnul unui
OPRIŢA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288558_a_289887]