3,463 matches
-
când James părea că e pe punctul să explodeze, Julia l-a tras adânc în gură până când a simțit cutremurul grăitor, care indica faptul că treaba ei era aproape încheiată. După câteva secunde, Julia a lipăit către baie, unde a scuipat în chiuvetă. Sperma era mult prea plină de calorii ca s-o înghită. —Ești bine, dragule? a întrebat ea scoțând capul de după ușă și uitându-se la soțul ei care nu se mișcase din loc. —Perfect, a murmurat el în vreme ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Bărbații, s-a gândit Julia. E așa de ușor să-i ții fericiți. O partidă de sex oral pe zi ține la distanță avocatul de divorț. Ăsta era moto-ul ei. După ce s-a spălat pe dinți, Julia a mai scuipat în chiuvetă o gură de spumă, de astă dată mai plăcută, și și-a trecut degetele prin părul ciufulit. Apoi a plutit înapoi în dormitor, unde și-a tras pe ea un tricou cu sloganul „Următoarea schimbare de dispoziție: Peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
i-am zis să pregătească ea masa și să încerce să-i îndese pe gât niște pâine integrală. Până și Julia, pe care, în mod normal, poveștile cu copii o plictiseau de moarte, aștepta continuarea cu nerăbdare. Iar Milly a scuipat până și ultima bucățică de pâine. Ba chiar una dintre îmbucăturile cele mai mozolite a aterizat în poala lui Jenny! —Uraaaa! Ce fată ca lumea! Julia a început să bată din palme încântată. —Aș fi dat o căruță de bani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Ai făcut-o pe Alison să se simtă mult mai bine. Păi, ăsta e adevărul, a pufnit Julia. Tipa nu are o viață a ei, așa că se ține scai de a voastră. Fiona s-a înecat cu cafeaua și-a scuipat-o la loc, în ceașcă. Pe naiba! Dacă e să fim cinstite, Alison e cea care s-a infiltrat în cuibul Sofiei, a izbucnit ea uitându-se la Alison în sens de „îmi cer scuze“. Iartă-mă, dar ăsta e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
o masă sofisticată, el îi spunea ce minunată e, ea îi mulțumea, după care... — Cum ți-a fost ziua? —Interesantă... Julia a făcut o pauză de efect. — Am luat masa cu fosta ta soție. Carnea de vită a reapărut rapid, scuipată cu putere de James înapoi, în farfurie. —Julia! Te rog să nu mai faci glume din astea. Dar nu e o glumă, l-a asigurat ea calmă. Am invitat-o pe Deborah la prânz, la Ivy, și-am purtat o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
-i așa? a bolborosit el. La sfârșitul anului viitor o să împlinesc optișpe ani și-o să pot face ce vreau, așa că n-o să mă mai prea vedeți. N-o să mai fiu obligat să vin să stau cu voi, a continuat Jake scuipând cuvântul „obligat“ cu năduf. Fiona a căscat ochii surprinsă. —Obligat? Asta simți tu când vii să-ți vezi tatăl? Dacă așa stau lucrurile, atunci să știi că e păcat. După tot ce-a făcut pentru tine. Tatăl tău te adoră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
jumătate, atunci o să fiu în Reading la timp pentru ședința de la ora unu. Nu avea nici un sens să mă mai duc înainte la birou. Alison s-a uitat la acoperișul verandei închise și-a remarcat că acesta începuse iar să scuipe apa de ploaie. Dacă vrei, te duc eu cu mașina la gară. Femeia era disperată să conserve atmosfera plăcută în vederea discuției pe care voia s-o deschidă. —Mulțumesc. Luca s-a aplecat și-a strâns-o de mână. —Îmi ușurezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Bărbatul s-a foit pe scaun. Arăta de parc-ar fi preferat să-i fie smuls părul de pe testicule cu penseta decât să poarte discuția aia. Vrei să știi adevărul? Nu, vreau să mă duci iar dracului cu zăhărelul, a scuipat Julia cuvintele. Normal că vreau să știu adevărul. —Ok. Păi, atunci, presupun că m-am dus la ea ca să fac o pauză. —O pauză? Julia s-a uitat la el nevenindu-i să-și creadă urechilor. — O pauză de la ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
ce se năștea în rărunchii bietului animal îl readuseră la viață și deschise ochii, dar trebui să-i închidă din nou, învins de albeața fulgurantă a salinei. Nici o zi, nici chiar aceea în care îl pierduse primul lui născut, ce scuipa sânge și bucăți de plămâni pe nisip, devorat de tuberculoză, nu i s-a părut atât de lungă. Nici atât de călduroasă. Apoi sosi noaptea. Pământul începu să se răcească foarte încet, aerul ajunse mai ușor la plămânii lui și putu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
fără zăduful insuportabil din interiorul salinei. Erg-ul făcea parte din lumea lui și petrecuse nenumărate zile îngropat așa, așteptând o turmă de gazele. Le lăsa să se apropie încet, rumegând lujerii din grara, până când aproape că putea să le scuipe în bot și, în momentul exact, ridica brațul înarmat și le împușca în inimă. Așa sfârșise și cu un enorm ghepard care îi devora caprele, un animal feroce, sângeros și viclean, ce părea că presimte pericolul sau că era protejat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
Cu din astea plăteau călăuzele și cămilarii, spuse celălalt convins. Cu din astea cumpărau animalele și proviziile... Știi, adăugă apoi cu un zâmbet ironic. Eu mă angajasem să însoțesc „Marea Caravană“, dar cu zece zile înainte de plecare am început să scuip sânge și m-au respins. „Ai tuberculoză, mi-au spus. N-ai ajunge nici măcar la Tripoli...“ - clătină din cap, ca și când i-ar fi fost greu să accepte capriciile destinului. în curând împlinesc nouăzeci de ani, continuă. Și din „Marea Caravană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
pe degeaba la el și, în schimb, m-a lăsat să mănânc carnea crudă de la cocoașele tuturor cămilelor pe care le tăia - zâmbi amuzat. Mă îngrășasem în așa hal că arătam ca un butoi, dar până la urmă n-am mai scuipat sânge... Aproape două sute de cocoașe de cămilă! exclamă. De atunci nu m-am mai apropiat de un animal ca ăsta în viața mea și prefer să merg pe jos trei luni decât să călăresc unul. Ești primul imohag pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
ciulind totodată urechile la insinuările tendențioase care doar să i se pară că le faci și numaidecât te bagă-n bâza colegilor, punându-ți în cârcă până te cocoșează, până ce opinia colectivului ți se pune de-a curmezișul și te scuipă afară, și atunci jupânu’ nu mai are încotro, cât o fi el de înțelegător și bine intenționat... Rafael o lăsă baltă. Prudență, mă rog, n-ar mai fi insistat pe metehnele madamei Ortansa, care i-ar fi mâncat sufletul, temându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
dar își păstrează intacte instinctele de sălbăticiune carnivoră. Vezi bine că ea ucide pentru a supraviețui, iar supraviețuirea ei e cea dintâi garanție pentru supraviețuirea speciei. Când dai să i te împotrivești, riști să calci legile firii și să fii scuipat afară din lume și din viață. Altminteri, să nici nu te gândești, orice le-ai spune și le-ai învăța, până la urmă vor face tot cum le taie capul și se vor impune. Vor face legea cu votul lor, măcar că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
lase prostit ca data trecută... Care el a zis că ești om, da’ nu. O zdreanță, Mărgărite, asta ești, o zdreanță de om! Și iarăși: ți-arată el, ai să vezi, dacă nu te-o face dă spital, să mă scuipi! Așteptau, desigur, să apară și Zizi, să-și rezolve treburile cu Mărgărit. Sobolul cel tânăr ținea mobilul la ureche și dădea din cap, aprobându-l, de bună seamă, pe Zizi și ținându-l la curent cu negocierile, cu felul cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
dintre cei doi. Lui Tom nu-i plăcea Linda pe motiv că, deși era slabă, blondă și atrăgătoare, Îi lipsea fragilitatea delicată pe care el o căuta la femeile de genul ei. El e mai degrabă de modă veche. Își scuipă sângele de pe colți, la ce altceva te-ai fi așteptat? Derek a Încercat să se Împace cu ea de câteva ori, dar ea nu Înghite momeala. Ieri l-a făcut franjuri de față cu toată lumea care se Întâmpla să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
i s-a strecurat printre coaste. Nici măcar n-a strigat. Nimic altceva decât un gest de uimire, o ultimă răsuflare. Prăbușindu-se, a revăzut poate cu Încetinitorul acea străfulgerare, acel braț care se Întinde, țâșnește, și acea gură crispată care scuipă printre dinți: „Primește acest dar, Îți vine de la Alamut!” Atunci au izbucnit țipete. Asasinul a fugit, a fost urmărit din cort În cort, a fost găsit. În grabă, i s-a tăiat gâtul, apoi a fost târât de picioarele goale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
preferate, pe care bucătarul său le cară pretutindeni În enorme vase de pământ, ca să fie sigur că n-au să lipsească niciodată. Dintr-odată, dureri de pântece, sfâșietoare. Malik Șah urlă de durere, tovarășii săi tremură. Mânios, Își azvârle cupa, scuipă ce mai are În gură. S-a frânt În două, măruntaile i se golesc, delirează, Își pierde cunoștința. Împrejur, zeci de curteni, de soldați și de slujitori tremură, privindu-se cu neîncredere. Nu se va ști niciodată ce mână a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
am vrut să plec, dar m-am răzgândit. Am luat de pe tejghea o carte a tovarășului, m-am grăbit s-o plătesc, am strâns-o sub braț și am pornit aproape în fugă. Acasă am făcut-o bucăți și am scuipat pe fotografia de pe copertă. Însă întâi am tras draperiile, ca să nu mă vadă nimeni de prin vecini.” Tata a mai adăugat, cu un zâmbet mijit în colțul gurii, că în patria noastră socialistă cu toții ne învârtim necontenit. Noi defilam în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
New York. Înainte de aterizare, avionul s-a rotit pe deasupra orașului o oră întreagă. Eram sigur că asta se întâmplă din cauză că tata se află la bord. Sub noi erau case neobișnuit de înalte, de acolo, de sus de tot, ai fi putut scuipa drept pe ele, numai că n-ai fi văzut unde a nimerit scuipatul. Din când în când, se vedea chiar și circulația de pe străzi, iar Statuia Libertății am avut-o sub ochi neîntrerupt. Ceva atât de mare nu mai văzusem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
scos căciula. Am întrebat de ce și el a ținut-o morțiș că așa se cuvine, așa e regula. Eu m-am mirat că știe el o regulă care nu-l lasă cu căciula pe cap, dar îi dă voie să scuipe în apartament oricând vrea. În fine, pe țigani nu trebuie să-i sâcâi cu asemenea întrebări, altfel te blestemă și n-o să-ți mai reușească nimic în viață. De la depărtare, nu putem vedea fața Mihaelei. Zăcea în sicriul deschis, înconjurată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
apoi am intrat în piață. Pe alocuri pământul fusese stropit cu apă și resturi de legume zăceau pretutindeni. Țărăncile și țiganii mâncau semințe de floarea soarelui, puneau sâmburele între dinții din față și-i spărgeau coaja, pe care apoi o scuipau pe jos. O țigancă îi dădea să sugă unui copil mic, sânul îi atârna afară din rochie, vedeam rețeaua de vinișoare albastre, ca un fluviu cu multe brațe și micuțul sugea cu ochii închiși. Călcâiele țărăncilor erau vânjoase și negre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
care lucrează în schimburi, și profesorul cu chelie de la cinci stăteau în balcoanele lor și o urmăreau cu privirea. Oare asemenea priviri înroșesc pielea? În momente din astea mi-ar fi plăcut să verific forța gravitației. Aș fi putut să scuip pe chelia profesorului. O vedeam pe după marginea balconului nostru. Turi, de exemplu, verifica altfel forța gravitației. Lăsa să cadă de pe acoperiș pungi de plastic umplute cu apă, care se spărgeau la picioarele adulților. O dată cu părul, adulții își pierd și simțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
pungi de plastic umplute cu apă, care se spărgeau la picioarele adulților. O dată cu părul, adulții își pierd și simțul umorului. Pe Turi înjurăturile nu-l deranjau deloc, le folosea și el cu plăcere. Ca și scuipatul. La el acasă, cu toții scuipau în toate direcțiile. Turi era copil de țigan și un element dificil. Eu nu înțelegeam asta, căci la chimie abia ajunsesem la al zecelea element din tabel. Dar așa spunea sectoristul. Când sectoristul suna la apartamentul nostru, ușa de la bucătărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
pe care o avusesem odată, proaspătă și mândră, ca goliciunea unui animal, ci o goliciune omenească, o goliciune care își cerea scuze și pe care numai un ochi îndrăgostit o mai poate găsi frumoasă, însă acesta care mă privește acum, scuipându-mi nisip în față, nu-i un ochi de îndrăgostit. Credeam că îți place să te ating, mă bâlbâi eu, chemând certitudinile trecutului în ajutor, însă mingea roșie de foc iese din nou din gâtul său, tu chiar nu înțelegi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]