2,171 matches
-
știut pe de rost. Franța-Brazilia de la Frankfurt nu poate fi decît urmarea peste timp a acelui meci din Mexic. Bats era la fel de bătrîn ca Barthez. Platini era obosit ca Zidane. Bossis, vechi și ruginit precum Thuram. Tigana era mult mai scund decît Vieira, dar la fel de bun. Fernandez rădea totul, ca Makelele. Dincolo, Alemao stătea pe postul lui Emerson. Doctorul Socrates era Ronaldinho, minus dinții, plus un pic de balet cu mingea. Zico, la 33 de ani, o să vă mirați, n-avea
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
2) Scrie ideile următoare în ordinea din povestire, sub forma unui plan de idei. Vei folosi, desigur, tasta ENTER. „A fost un om deosebit. Îi scânteiau privirile și era și el mișcat când ne spunea despre mărirea strămoșilor. Pe sub tavanul scund al casei treceau eroii altor vremuri. Auzeam parcă freamătul luptelor și, acasă, îi visăm o noapte întreaga. Ne-am strâns toți băieții și am luat o hotărâre mare, să ne ducem și noi cu Domnu peste Siret. Dar Domnu nu
ABC-ul lucrului in Microsoft Word by Aurora Adam () [Corola-publishinghouse/Science/84036_a_85361]
-
avea avion până la Paris, de unde va putea lua trenul. Totul este inclus într-un singur bilet: preț, preluare bagaje, pliante de informare. * A șasea categorie: Micșorare Puneți-vă următoarele întrebări: 33. Mai mic? 34. Mai compact? 35. Miniaturizat? 36. Mai scund? 37. Mai scurt? 38. Mai ușor? 39. Mai repede? 40. Ce i se poate suprima? 41. Cum să-l divizăm în piese componente? 42. Să-l minimalizăm? Alegând produsele pe care să le supunem diferitelor forme de micșorare și imaginând
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
un interes oarecare ca document al epocei. Localul în care este instalat ziarul L’Indépendance Roumaine este cu totul altul.138 Pe acea vreme era o casă veche cu un etaj: sus, sala Bossel, sală de tea tru cu tavanul scund și cu un rând de loji la nivelul sălii, în genul sălii Majestic; era și sala de bal mascat. După dispariția sălii Slătineanu, această sală a rămas cea dintâi și mai șic întâlnire de bal mascat.139 Jos, intrai pe sub
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
există și astăzi, la același număr 216. 158. Pe Calea Victoriei colț cu strada Grigore Alexandrescu. Piața Victoriei nu exista. Șoseaua Ștefan cel Mare și Șos. Bonaparte 159 se împreunau pur și simplu, iar pe dreapta era un han lung și scund, cunoscut de tot Bucureștiul care petrecea, și Hanul Niculcea 160*. Prin partea locului nu exista nimic din ceea ce există astăzi, nici Palatul Ministerului de Externe 161, nici b-dul Colței (astăzi Lascăr Catargiu 162), nici plantația de pe Șos. Ștefan cel Mare
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
264. Titulatura exactă a lui N. Sarandi - întâlnit de noi cu această funcție în Monito rul Oficial al României din ianuarie 1871 - era de „ajutor al șefului sergenților de oraș“. nu mele de „tistul“, era o figură tipică a Bucureștilor, scund, purta un barbișon subțire și două mustăți lungi, călărea un cal mic alb și avea pe mână, legat cu o curea, un bici după modelul rusesc. Ce vremuri, nu-i așa? Cei cinci comisari erau: Romniceanu în Roșu, Miulescu - cel
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
se duce să se arate la Șosea. Pe tot parcursul planturoasa ei frumusețe blondă stârnește exclamații de admirație. Teatrul de vară, cel mai căutat - unicul teatru de vară - este grădina Union-Suisse. Popicăria unei Societăți elvețiene este instalată într-o căsuță scundă, având și-o oarecare grădină în față, pe locul ocupat astăzi, în strada Câmpineanu, de Hotelul Simplon. La stradă este un șir lung de încăperi, iar în colțul stradelor Câmpineanu și Sf. Ionică o băcănie foarte cercetată, băcănia Sălcianu. Acest
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
În vervă, Ernest Gavrilovici mi-i evocă (eram împreună la Podu Turcului) pe cîțiva dintre conducătorii culturali ai Bacăului postbelic: Labă (vestit prin arderea bibliotecii lui G. Enescu), Gulai, Mutică. Profesiunile lor: tîmplar, frizer, cizmar. Pe primul, un mic monstru (scund, cap mare, torace bombat, picioare inegale), îl cunosc și eu din vedere. Vegetează uneori, în zilele de vară, împreună cu servitoarea (o toantă de-a lui Nădrag din satul meu, care umblă mereu desculță), pe băncile din parc. Formația acestora - zice
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
că e dăruită cu puteri paranormale: a blestemat cireșul „din cauza căruia «Bunicul» a bătut-o pe Roxana”, cireș la care el ținea foarte mult, să nu mai crească, și n-a mai crescut! „E atîtica” (face semn cu mîna), „mai scund decît Roxana”. * Dacă ar fi să recapitulez, biblioteca a fost cupola celor mai multe dintre evenimentele mele. Aș putea să descriu sălile de lectură, siluetele unora dintre cei ce le frecventau. Aș putea să evoc, în ciuda timpului trecut, reveriile în marginea cărților
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Dar ce originalitate i se poate găsi unei afirmații ca următoarea, referitoare la stilul de muncă: „Ne preocupă faptul ca toți tovarășii să lucreze bine din interiorul organului; noi insistăm să se lucreze din interiorul organului; să crească răspunderea organului”? Scund, îndesat, cu fălcile late, sanguinolente, V.P. insista asupra acestor „recomandări” cu o gravitate comică. Din păcate pentru el, preocupat de „lucrul din interiorul organului”, nu sesiza conotațiile vulgare, trimiterile la fiziologie și hoțomănie ale limbajului său. Așadar, în ciuda pretențiilor de
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
mai multe pete albe de transpirație evaporată - au început să ne ardă. Jilăvite și cocoloșite, obielele ne provocau eroziuni. Ni s-a interzis să părăsim coloana pentru a le reînfășura cum trebuie. șchiopătînd, am ajuns la destinație. Satul avea case scunde, de lut, cu acoperișuri de paie. Curțile erau goale. Am urcat pînă în vîrful unei ulițe, unde, lîngă un gard de piatră, se afla o fîntînă. Instantaneu, rîndurile s-au rupt și ne-am repezit în jurul ei. Fremătam de sete
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Nu mă văd capabil s-o alint pe cea de la „Pîine” cu „Prospețica”, darămite să găsesc un cuvînt giugiulitor pentru cea de la „Carne”. *„Vezi, a ieșit și soarele, dac-ai ieșit mata!” Pe el îl văd din față: un bătrîn scund, cu un sac la subțioara stîngă și care trage un cărucior cu cealaltă mînă. Pe ea o observ abia cînd trec prin locul unde s-a oprit: o bătrînă înfofolită, cu respirație anevoioasă. O aud cum își drege vocea și
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Un fățarnic, în fața mea, a bufnit în rîs pînă a făcut gropițe în obrajii lui bucălați. *A fost adus să țină o expunere organizației de partid a ziarului și revistei I. Constantinescu, directorul sucursalei Bacău a Băncii Naționale. Un bărbat scund, strîmt în umeri, față ușor pleoștită, gură asimetrică. Tema sa: „Noul mecanism economic”. Acesta e din 1978, adică de nouă ani, dar încă nu funcționează cum se spera să funcționeze. „Expunerea” a fost prudentă și, pe alocuri, „tehnică”. Ca de
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
ziarul de azi (19 noiembrie) că a murit doctorul Aurel Potîrniche, căruia i-am trecut odinioară pragul, într-o vizită aranjată de nevestele noastre. Cînd ne întîlneam, pe lîngă salut, schimbam de fiecare dată și cîteva impresii. Era un bărbat scund, rotofei, cu mers legănat, de cocotă. Privea cu siguranță în ochii interlocutorului și, inflexibil, nu se abătea cu un cuvînt de la convingerile sale, dacă se nimerea să fie în contradicție cu el. Avea reputația de excelent specialist („cel mai bun
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
la acea vîrstă, de la care o fată se putea considera bătrînă, Melixina Capră, cum o chema de acasă, s-a dus la una din farmazoanele locului, poreclită Floaca, rugînd-o să-i facă vrăji pentru Vasile al lui Andrei, un flăcău scund ca și ea, dar înstărit. Plătită cu cîțiva bani și cu o găină, Floaca a executat îndată ritualul obișnuit la așa ceva. Numai că, în momentul în care i-a dat Melixinei vasul cu apă descîntată să-l vadă pe Vasile
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
vede” În peisajul urban și acvatic, și poate În cel celest, decât În proximitatea zurbei mondene. I-am fost prezentat, totuși, la un moment dat. MRP Îl surprinsese revenind, pe furiș, la hotel și a profitat de clipă. Un domn scund și politicos, În haine cuminți. Cap mare, fruntea asemenea. Părea un introvertit poet antebelic, deghizat În funcționar al Asigurărilor... La cina colectivă de după premieră, Domnul Radu Petrescu nu a apărut Însă la masa noastră, a „tinerilor”, prezidată de veșnic tânărul
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
sunet de gong, altă viteză a timpului. Altă destinație. * Sâmbăta dinaintea plecării suprimasem orice Întâlnire. Afară de una, la care nu puteam renunța. Mi-am așteptat musafirul În holul de la parter, lângă lift. A apărut la 11 și 20. Un bărbat scund și slab, părul rar, blond, zâmbetul timid. Obrazul palid, ochii albaștri, mereu umezi. Uniforma albastră era, ca de obicei, mototolită, mâinile Îi tremurau ușor. Se clătina sub greutatea genții grele. A Început să scoată teancurile, le-a așezat pe calorifer
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
rater sa vie”1. A răspuns cu aceeași gentilețe când l-am sunat și m-a invitat, cu Cella, la el, pe rue l’Odéon 21. Cinicul feroce, Încântat să răstoarne axiome și canoane, valori și virtuți, era un bărbat scund, subțire, fragil, de o prevenitoare curtoazie. Cel care scrisese, cândva, că dacă ar fi evreu s-ar sinucide și Îl respinsese pe Dumnezeu, admirându-i Însă pe Führer și Căpitan, se Înfățișa modest și tandru, modulat după regulile politeței. Franctirorul
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
totul este OK. Seara următoare am ajuns și eu la colegiu, pentru cina de bun venit, programată În Rhinebeck, orășelul din apropiere, la excelentul restaurant Beckman Arms, „hanul cel mai vechi din Statele Unite”, cum scrie pe firmă. Cuplul Tabucchi era scund și zvelt, mediteranean, aș zice. În asprimea fizionomiei citeam prudență și concentrare. Doamna arăta o reținută politețe aristocrată, dacă nu și regală („de Lancaster”, aveam să glumim, ulterior), scriitorul fuma continuu, Încercând să domine o pulsație interioară intermitentă și vivace
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
de simandicoase party-uri mondeno-culturale, În case somptuoase, unde se aduna crema artistică a marelui oraș În care naufragiasem. Fuseserăm prezentați unul altuia, de câteva ori deja, la asemenea ocazii, dar nu schimbaserăm, de fiecare dată, decât câteva cuvinte convenționale. Domnul scund, cu chelie, ochelari și mustață, Îmbrăcat simplu, ca un meseriaș, dar totdeauna cu un mic accent vestimentar excentric, obișnuia, se pare, mai Întâi să respingă, Înainte de a apropia. Calitatea mea de „român”, cum Îi fusesem recomandat, pentru a-i trezi
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
pentru a-l pune în mișcare, iar prin învârtirea acestuia se producea curentul electric. — Deci e vântul, am zis eu. Bărbatul a încuviințat. M-a luat apoi de mână și am pornit spre intrare. Era cu jumătate de cap mai scund decât mine. Mergeam alături de parcă eram prieteni de-o veșnicie. Când a văzut-o pe bibliotecară, a dat ușor din cap în semn de salut. — Bună ziua! zise ea. — Bună ziua! răspunse el. Ne-a condus spre un loc unde vâjâitul nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
poate și umectat fiziologic, își invită gâdele la un dialog : victima conciliantă, torționarul gâfâind . Impresionant! Avea doctoratul în drept, căpitanul Lazăr ! A venit și colonelul Ionescu ,( prea multe amănunte cunoșteați despre clasificările securității doamnă C. Maria Spiridon, n.n.) , un bătrânel scund , jovial și foarte patern . De fapt , îl chema Trașcă ! După ce m-au întins pe masă ( astfel am aflat de ce le trebuia o masă atât de lungă și masivă ) “ce-i drept, erai și tu cam “mare” CaSSiane”, n.n.! Colonelul a
RAVAGIILE NIMICULUI PRETENŢIOS by ALEXANDRU TACU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91634_a_93189]
-
totuși de neglijat. Într-o literatură unde bravurile scriiturii, serpentinele sintaxei și explorarea minuțioasă a fagurelui lexical constitruie argumentele apodictice care impun un scriitor printre confrați, lipsa de respect a lui Houellebecq față de ele frapează. Primii dușmani și-i cîștigă scundul romancier În tabăra criticilor și teoreticienilor (unul dintre ei, Antoine Compagnon), a universitarilor cu panaș, deși tot unul de-al “lor” l-a promovat. Căci editarea primului roman i se datorează venerabilului Maurice Nadeau, În 1994, Într-un tiraj de
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
ochii-ți să fie, să cred că murim împreună.// Părul tău scurs din oglinzi va așterne văzduhul,/ în care cu-o mână de ger voi aprinde o toamnă./ Din ape băute de orbi va sui o scară târzie/ laurul meu scund, ca să-ți muște din frunte.” Ermetizarea formală, arbitrariul conexiunilor semantice stabilite între imagini nu reprezintă decât o interfață superficială sau înșelătoare a poemelor, negăsindu-și corespondențe în desenul lor de adâncime. Acesta este dat de extraordinara putere de semnificare a
CELAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286157_a_287486]
-
una, de fapt modestă, acoperită cu paie și cu stuf de baltă, îi primește: un cuplu de bătrâni, Filemon și Baucis, le oferă o primire cordială în această casă umilă. Locuitorii cerului, aplecându-și capul pentru a intra pe ușa scundă, îl văd pe bătrân care îi invită să se odihnească. Baucis dă la o parte cenușa caldă încă, reînvie focul din ajun, pune pe el frunze uscate și scoarță de copac și reușește, suflând în foc cu greu, ca o
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]