29,685 matches
-
că e genul căruia Îi place să provoace. Unii fac asta, știi, ca apoi să-și plângă de milă și să dea la o parte, imediat ce ripostez. Dar ăsta era serios, deși zâmbea tot timpul - de parcă am fi Împărțit cine știe ce secret murdar. Poruncindu-i oaspetelui său să Îngenuncheze, Dora Îi dăduse buzele cu un ruj mov, apoi Îi spusese să se târască până la oglindă. Când vizitatorul Încercase să riposteze, Dora Îi apăsase spatele cu piciorul, cu grijă dar cu fermitate, Înștiințându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
sau cele descheiate? Purtați bijuterii? Purtați cumva un cuțit În buzunar? Care este culoarea Dvs. preferată?“ Numărul 133: „Vă Înfuriați dacă o persoană refuză să vă povestească despre particularitățile sale sexuale?“ Sau ultima Întrebare (Apendicele nr. 1): „Spuneți-ne un secret intim - de la a la z!“ Astfel de chestionare nu puteau primi alt răspuns decât un dat din umeri sau o Întreagă dizertație. Mi-am dat seama că intenția era de lăudat. Dar oare acest chestionar avea să mă Încadreze exact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
să se bâlbâie. Am făcut o scurtă reverență, am luat corespondența cu care nu știa ce să facă și am Închis ușa. Dora se abținu să nu râdă. Mă simțeam de parcă am fi devenit prieteni - de parcă am fi Împărtășit vreun secret, știi? După ce i-a trecut tremurul de la Început, a continuat să-și ridice fusta din ce În ce mai des. Senzația asta de frumusețe și de libertate era atât de intensă, Încât nu se putea controla. Dar Într-o după-masă cineva a bătut la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Bineînțeles că aveam destule să-i povestesc - o experiență rușinoasă, o fantezie interzisă, un tic sexuel. Și totuși, cum putea un singur episod dintr-o viață Întreagă intimă să... — N-o să te torturez, dacă asta crezi. Poți să-ți păstrezi secretele. Dar ai promis, să știi. Și-n plus, nu crezi că am depășit faza În care ne prefăceam? Luându-și ochii de la fereastră, Dora zâmbi și Îmi făcu loc În pat. Retrospectiv, mă gândesc că e bine că soarele a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
scuar. — Dar e chiar... N-am zis eu că mai poate aștepta? Fluturându-și țigara, Diels se strădui să Închidă sertarul cu mâna liberă. Mă privi. Colaborarea e mereu binevenită, domnule Knisch. De asta aș vrea să vă Împărtășesc un secret. Drept dovadă de bunăvoință. Adoptă o postură atotștiutoare. Ești suspectat Într-un caz care implică anumite... Mă rog, hai să-i zicem „anumite“ obiceiuri sexuale. Obiceiuri care nu sunt caracteristice pentru conaționalii noștri. Obiceiuri deviante față de cele normale. În două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Mă rog, hai să-i zicem „anumite“ obiceiuri sexuale. Obiceiuri care nu sunt caracteristice pentru conaționalii noștri. Obiceiuri deviante față de cele normale. În două cuvinte: obiceiuri proaste. Sau, Într-un singur cuvânt: vicii. Dădu din cap solemn. Nu-i nici un secret că astfel de obiceiuri au tendința de a sfârși violent. Nu Întotdeauna, vă garantez. Dar se mai Întâmplă, și atunci e nevoie de intervenția poliției. Datoria noastră e simplă. Putem spune că noi suntem cei care corectăm comportamentele deviante. Reparăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
comis o greșeală care n-ar fi fost de ordin geometric. Nu credeam În ideea de „toți“, cum se pare că făcea Koch, ci În fiecare „individualitate“ În parte. Acești fanatici ai goliciunii au impresia că dețin unicul acces la secretele lăuntrice ale vieții, mi-am spus Înverșunat. Printr-un gest atât de strident, cum ar fi lepădarea hainelor, străinii se vor elibera de toate atributele secundare, vor Încălca barierele și tabuurile, și se vor contopi Într-un colectiv pe cât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
nouăsprezece Spre seară m-am Întors la pensiunea Landau. Când am ajuns la etajul doi nu mai era nimeni. Dacă era să mă iau după mirosul de mucegai care mă Întâmpină În hol, puteam ghici că locuitorii luau cina În secret, undeva În apartament (dar nimic special În meniul din seara respectivă: doar mâncare de fasole cu carne de porc). M-am deplasat de-a lungul coridorului, aerul devenind din ce În ce mai proaspăt cu fiecare pas scârțâitor, și ajuns la numărul 6 am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
În sfârșit eu! Pentru prima dată În viață eram o doamnă, nu o fată - e drept, una cu acel je ne sais quoi În plus, dar orișicât. Cu puțin norc, aș putea face rost de proba necesară pentru a deconspira secretul rușinos pe care Dora trebuie să-l fi descoperit. Jumătate de oră mai târziu, mi-am verificat peruca Într-o vitrină și am simțit că pulsul Începe să-mi bată din ce În ce mai tare - nu la fel ca mai demult, când mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
un angajat a susținut insistent că materialul fusese produs cu „scopuri educative“. Dar inspectorul știa el ce știa. — E vorba de pornografie, clar, domnule Knisch. Ce altceva ar putea fi? Coborî tonul, de parcă ar fi vrut să-mi Împărtășească un secret valoros. După cum cred că v-ați dat deja seama, aici deveniți important pentru investigațiile noastre. Lucrând la un cinematograf, ați adunat destulă experiență. De asemenea, am reușit să facem legătura Între doctorul Karp și Dora Wilms. Se opri delicat. Înțelegeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
ci chiar aici, În casa de pe Otto-Ludwig-Straße. Și nu era În calul troian, recuperat de Anton. Animăluțul din lemn conținea, Într-adevăr, ceva ce Dora nu vroia să dezvăluie În public. Dar panglica franjurată ascunsă În burta sa nu era secretul ei, ci al Dorotheei Walter. Ceea ce pentru una era dragoste, pentru cealaltă reprezenta durere. În felul ei, Dora Încercase să răscumpere greșelile Dorotheei. N-a mai confundat niciodată hormonii cu inima. Ultimul lucru la care se aștepta era ca cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
încă cum! - de constipație. Omniprezența ei și constipația lui, mama care intră-n zbor pe fereastra dormitorului, tata care citește ziarul de seară cu un supozitor în fund... astea sunt, doctore, primele amintiri vagi despre părinții mei, despre însușirile și secretele lor. Tata făcea într-o oală o infuzie din foi uscate de siminichie, iar aceasta, împreună cu supozitorul care i se topea în rect, constituia vrăjitoria lui: infuzia făcută din frunzele alea verzi, cu nervuri pronunțate, lichidul rău mirositor amestecat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
E cumva suferința evreiască de care am auzit vorbindu-se atât de mult? Să fie influența pogromurilor și a persecuției? A batjocurii și insultelor cu care ne-au dăruit goimii în aceste două milenii minunate? Vai de capul meu, cu secretele, rușinea și palpitațiile mele, cu căldurile și transpirațiile mele! Așa reacționez eu la vicisitudinile vieții omenești! Doctore, nu mai suport să fiu tot timpul speriat, în halul ăsta, fără rost. Dăruiește-mi bărbăția! Fă-mă viteaz! Fă-mă puternic! Fă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
și iar rușine - oriîncotro o apuc, hop și-un lucru de care să-mi fie rușine. Suntem în magazinul de confecții al unchiului Nate de pe Sprinfield Avenue din Newark. Vreau un slip cu suspensor. Am unsprezece ani și am un secret: vreau un suspensor cum au sportivii. Știu să-mi țin gura, știu să tac chitic, dar, atunci, cum să capăt ceea ce nu cer? Unchiul Nate, un negustor elegant, cu mustață, scoate de sub tejgheaua de sticlă un slip pentru băieței, taman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
să te-ntreb, nu sunt decât taică-tău, cum, însă, n-o să trăiesc la nesfârșit, iar tu, în caz că ai uitat cumva, ești purtătorul numelui nostru de familie, mă-ntreb dacă n-o să mă faci, poate, și pe mine părtaș la secretul ăsta. Așa, ce rușine, ce rușine că Alex P. e singurul din toată clasa care nu și-a făcut mămica și tăticul bunici. În timp ce toți ceilalți se însoară cu evreice drăguțe și fac copii, și cumpără case și (vorba lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
limpede chestia asta! Chiar în clipa de față, mamă, conduc o anchetă în legătură cu practicile discriminatorii ilicite ale sindicatelor new-yorkeze din construcții - cu discriminarea rasială! Încerc să ajung la Sindicatul Metalurgiștilor, mamă, să-mi spună și mie câteva din micile lor secrete! De treaba asta m-am ocupat chiar azi! Uitați, eu am contribuit și la soluționarea scandalului concursurilor televizate, vă amintiți? Uf, la ce bun? La ce bun s-o țin tot așa, cu glăsciorul meu gâtuit și pițigăiat, de adolescent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Faptul că Lina nu știa o boabă de engleză n-a făcut decât să sporească sentimentul ce începuse să se înfiripe între Maimuța și mine, un fel de sadism ținut în frâu: puteam discuta unul cu celălalt, ne puteam împărtăși secretele și planurile fără ca fufa să priceapă ceva - iar ea și Maimuța puteau șușoti în italiană fără să știu eu ce-și spun și ce pun la cale... Lina a vorbit prima și Maimuța s-a apucat să traducă: — Zice că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
crezut că această călăreață cu pantaloni de jocheu și dicție perfectă era moartă după seminția noastră tot atât pe cât eram noi morți după ea? Căci știi ce era Mike Todd? O copie nereușită a unchiului Hymie! Cine să știe că secretul care descuie inima (și fofoloanca) unei șikse era să nu faci pe goiul cu nas coroiat, pe tipul la fel de plicticos și găunos ca propriul ei frate, ci să fii aidoma unchiului tău, aidoma tatălui tău, să fii tu însuți, în loc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
l-am însușit din sectorul Montclair al cărții de telefoane a districtului Essex - eram sigur că-i un nume goi neaoș și suna, la o adică, la fel de bine ca Hans Christian Andersen. Ce lovitură! Toată iarna mi-am exersat în secret noua mea semnătură pe foi pe care le rupeam din caiet după orele de școală și pe care le aruncam, ca să nu fiu nevoit să dau cuiva dintre ai mei explicații în legătură cu ele. Mă numesc Alton Peterson, mă numesc Alton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
pe autostradă nu mai au același efect ca în sălile de liceu) - plus soarele care tocmai începe să-și reverse razele peste ținuturile agricole deluroase din New Jersey, statul meu! - toate astea duc la renașterea mea! La eliberarea mea de secretele rușinoase. Mă simt atât de curat, atât de puternic și de virtuos - atât de american! Morty demarează pe autostradă și exact atunci și-acolo fac un jurământ, mă leg să-mi dedic viața întreagă îndreptării nedreptăților, înălțării celor călcați în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
se apucă să dea pe goarnă la Daily News? ADJ. ȘEF CONDIȚII UMANE O FREACĂ, Duce și o viață de păcat, afirmă un fost coleg de școală. Titlurile din ziare. Iarăși titlurile astea, care dezvăluie unei lumi șocate și dezaprobatoare secretele mele murdare. — Ei, zice Ba-ba-lu, îți mai aduci aminte de Rita Girardi? De Bubbles? Care ne-o sugea la toți? — Ce-i cu ea? Mai încet, Ba-ba-lu, mai încet! Ce-i cu ea? — N-ai citit în News? — ...în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
să lucrezi!“ Așa că mă așezam și-mi dădeam silința să mă fac scriitor năucitor, fără vreun motiv să cred că n-aș putea deveni exact ceea ce-mi doresc atâta timp cât îmi doresc cu adevărat și, nu fac din asta un secret, câtă vreme răspunzătoare de succes e numai și numai imaginația mea. Eram un aspirant încă tânăr, îmi instruiam chipul îndărătnic din oglindă „Atacă! Atacă!“, crezând că atâta tot e de-ajuns. La vremea aceea luam cina, pentru ceva mai puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
un trabuc. Dacă omul mințea, indiferent cât de prompt era răspunsul, mâna Îi ezita un sfert de secundă. Myatt știa ce spuneau neevreii despre el: „Nu-mi place evreul ăla. Nu te privește niciodată În ochi“. Proștilor, triumfa el În secret, știu un truc de două ori mai bun. Știa acum, de exemplu, că tânărul Moult nu mințise. Stein era cel care mințise sau, dacă nu, atunci domnul Eckman. Își turnă singur Încă un pahar. Curios, se gândi, că el, cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
distinctă prin stranietate, dar cuvintele adăstară În urma intuiției și când Îi zise „Nu-l deranjați“, străinul era deja prea departe ca s-o mai audă. — Ce crezi? Întrebă Myatt. O fi așa cum zice? Suntem În fața vreunui mister? — Toți avem anumite secrete, spuse ea. — Poate că fuge de poliție. Ea spuse cu deplină convingere: — Este un om bun. El acceptă fraza și cu asta lăsă să-i iasă doctorul din minte. — Trebuie să te Întinzi, spuse el, și să Încerci să dormi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
un apartament mai mare și, când Janet va afla, se va Întoarce, nu mă va mai părăsi niciodată. Fericire, siguranță, se gândi ea, asta voi primi În schimb, și Încuietoarea cedă și capacul se ridică și degetele ei pătrunseră În secretele doctorului Czinner. Primul din ele era o burtieră de lână. O ridică cu grijă și-i găsi pașaportul. Acesta era pe numele de Richard John și la profesie era trecută cea de profesor. Vârsta - cincizeci și șase de ani. Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]