KorAP: Find »[drukola/base=seducție & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...74 75 76 ...101 >

2,506 matches

Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475

Ești o domnișoară, dar nu ții seama de asta și te porți ca o școlăriță aiurită!" Purtarea ei, crede Catherine, era "urâtă, foarte urâtă". Trebuia așadar să găsească alte subterfugii, alte vicleșuguri care să-i permită să se dedea jocului seducției rămânând totodată invizibilă, să se expună și în același timp să se eschiveze. În mod intuitiv, Catherine recurge la vasta sa paletă de priviri și surâsuri. Face apel la acele neînsemnate și prețioase semne distinctive, de complicitate, la acele mesaje

by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
clipă, de suferințele cotidiene. Pentru a-i anihila angoasa, neliniștea existențială, întrebările rămase fără răspuns. Așa frivole cum sunt, flirturile Catherinei au darul de a o reconforta. Îi confirmă propria valoare, îi întăresc încrederea în sine, în puterea sa de seducție. De la un flirt la altul, observă tânăra, devine tot mai "cochetă", chiar "teribil de cochetă", în așa măsură încât ajunge să se mustre singură. Are de-acum 23 de ani, dar tot n-a ajuns "la o conviețuire cordială între

by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
între cuget și trupul cel netrebnic". În schimb, succesul său la bărbați este confirmat. Izbucnirile lui André Bourdet, crizele sale de gelozie atunci când află că fratele său se va căsători cu Catherine îi aduc dovada zdrobitoare a puterii sale de seducție. În Catherine se trezește la viață senzualitatea propriu-zisă. Dorința devine din ce în ce mai chinuitoare, mai deslușită. Așa cum se întâmplă într-o seară de februarie din 1904, când, aflându-se la o serată dansantă, este invitată la un tangou. Catherine intră în ringul

by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
acest pact al prieteniei pe care i-l propune Cassagnac, fără să se lase vreo clipă înșelată de vorbele acestuia. Înțelege pe dată că atâta vreme cât Cassagnac susține sus și tare că sfidează amorul, o face nu pentru a provoca jocul seducției, ci, dimpotrivă, pentru a-i adăuga și mai multă savoare. Pentru "a face să se creadă că inima sa e mai greu de obținut [...] decât lâna de aur" și pentru a face astfel "ca jocul să devină și mai ațâțător

by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
O face în egală măsură din necesitate. Marie vrea cu tot dinadinsul să se mărite, și deși nu are atuul zestrei sau al unor relații prestigioase, are totuși un joker de etalat, iar acesta este șarmul său, puterea sa de seducție. E drăgălașă, plină de viață, îi înnebunește pe bărbați și e perfect conștientă de asta. Ea speră să reușească în acest fel să pună mâna pe acel soț bogat și bine plasat care s-o scoată din mocirlă, pe acel

by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
atât de deznădăjduit, atât de machiavelic, este cel care o face pe Marie să meargă înaintea timpului său. Pentru că ea sfidează toate acele considerații sociale, financiare și familiale care continuă să încorseteze căsătoria. Ea are ambiția de a face din seducție și din dorință un argument, un principiu absolut peste care să nu se poată trece. Vrea să fie aleasă pentru ea însăși și pentru nimic altceva decât pentru ea însăși. Și de vreme ce acest Făt-Frumos pe care îl așteaptă cu atâta

by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
mai mic cotlon" al acestui om care fusese în ajun eroul ei: era molatic, slab de înger, lipsit de voință. O calcă pe nervi. Chiar dacă se trezise din beția de la început, iar vraja se destrămase, Marie întreține în continuare jocul seducției. Căci așa moale, Pietro era totuși o partidă excelentă: era nobil, bogat, și mai cu seamă făcea parte dintr-o importantă familie romană, ce avea strânse legături cu Vaticanul. Nu era prea sigură că avea chef să se mărite cu

by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
intenții matrimoniale. Acest veto a fost de ajuns pentru a ațâța flacăra Mariei. Hotărâtă ca de data aceasta să câștige potul, Marie se pune pe ea însăși în joc, își pariază propria persoană. Pune la punct un întreg "sistem" de seducție, face tot soiul de "combinații" și de "calcule" pentru a înfrânge șovăielile lui Pietro. În speranța de a-l scoate din minți, de a-l face nebun după ea, și de a-i da astfel puterea să-și înfrunte familia

by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
totodată un joc de grup, o etapă obligatorie pentru adolescenți. Totuși, în perioada Belle Époque nu se va petrece nimic de felul acesta. Flirtul domnișoarelor nu este perceput ca un limbaj amoros caracteristic tinerilor. El este, dimpotrivă, asociat cu jocul seducției practicat între bărbați și femeile măritate, cu o anumită formă de cochetărie: flirtul monden sau "viciul femeilor cinstite". FLIRTUL MONDEN "VICIUL FEMEILOR CINSTITE" Apariția cuvântului flirt în perioada Belle Époque, cu rezonanța sa care, fiind străină, pare ciudată, nefăcând altceva

by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
în cadrul mediilor înstărite. Ceea ce surprinde, uluiește și uneori șochează spiritele, motivând utilizarea acestui cuvânt inedit, este noua atitudine a domnișoarelor, care devin mai energice, mai îndrăznețe, mai curioase decât fuseseră în urmă cu cincizeci de ani. Este acest joc al seducției, plin de echivoc, la care se pretează acum, fără ca cei care-i supraveghează să bage de seamă tinerii și tinerele din înalta societate. Însă acest limbaj al surâsurilor, al privirilor, al atingerilor ambigue, al cuvintelor cu subînțeles nu este desigur

by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
care le realizează își au adesea rațiunea lor de a fi profunde. Ele ne dezvăluie, oglindesc o parte a adevărului nostru. Prin urmare, dacă în perioada Belle Époque termenul flirt desemnează deopotrivă noua educație sentimentală a fetelor tinere și jocul seducției practicat de bărbații însurați și de femeile măritate, faptul acesta nu este pur întâmplător. Motivul este mai degrabă acela că, și într-un caz, și în celălalt, acest joc erotic echivoc în totalitate traduce aceeași dorință de a plăcea, și

by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
persoana, deși rezistă ispitei, se simte mulțumită, dar nu fericită? În acest caz, ca și în cel al tinerelor fete sfâșiate de curiozitate și teamă, nu rămâne decât o singură soluție: jocul. Bărbații însurați și femeile măritate îndrăznesc să practice seducția, dar "numai de formă", fără să se implice cu adevărat. Își respectă angajamentul conjugal, dar își rezervă puțin spațiu de joc, o marjă de mișcare. Ca și fetele tinere, își exprimă dorința, dar în același timp și-o ascund. Cutează

by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
și-a pierdut nimic din prospețime, din farmec, că poate fi încă seducătoare. Lăsându-se atras în joc, partenerul său de flirt îi trimite imaginea valorizantă pe care ea o așteaptă, reasigurându-se în același timp de propria-i putere de seducție. Astfel, fiecare îi întinde celuilalt o oglindă măgulitoare, contemplându-și în aceasta propria reflexie. Fiecare este deopotrivă frumosul Narcis și nimfa Echo. Acest joc de oglinzi între cei doi practicanți ai flirtului este și mai complex decât apare la prima

by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
femeia alunecă de la reținere la cochetărie, de la pudoare la necuviință, de la virtute la păcat. Fără s-o știe măcar, se lasă în voia lucrurilor, se abandonează lor, pierde simțul realității, al timpului, al uzanțelor, cade pe de-a-ntregul pradă vertijului seducției. Însă deodată, o parte din luminile din hol se sting. Este miezul nopții, ceasul intimității conjugale, dar și al destrămării viselor. Asemenea Cenușăresei, femeia se trezește brusc la realitate. Se ridică numaidecât, scrie Zweig. Lăsându-se copleșită de teama care

by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
înșeală pe celălalt, fără să-și dea seama că el e cel înșelat; face haz în sinea sa de cuvintele dulci pe care le rostește, dar nu pricepe ironia celor pe care le aude"62. În ochii moraliștilor, flirtul întruchipează seducția în ceea ce are aceasta mai înșelător, mai perfid, mai diabolic. Seducția așa cum este reprezentată în tradiția creștină încă din Evul Mediu: falsă și dăunătoare, îmbietoare, dar amăgitoare, într-un cuvânt, lucrarea diavolului. O ultimă ipocrizie a flirtului, accentuează în fine

by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
cel înșelat; face haz în sinea sa de cuvintele dulci pe care le rostește, dar nu pricepe ironia celor pe care le aude"62. În ochii moraliștilor, flirtul întruchipează seducția în ceea ce are aceasta mai înșelător, mai perfid, mai diabolic. Seducția așa cum este reprezentată în tradiția creștină încă din Evul Mediu: falsă și dăunătoare, îmbietoare, dar amăgitoare, într-un cuvânt, lucrarea diavolului. O ultimă ipocrizie a flirtului, accentuează în fine moraliștii, constă în faptul că acesta "se mărginește aproape întotdeauna și

by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
flirtul reprezenta o boală morală și fizică, aducătoare de degenerescență, pe atât se îndoiau că el poate să provoace într-adevăr o moarte violentă. Se temeau în schimb că unul dintre cei doi protagoniști se putea lăsa prins în jocul seducției, sfârșind prin a fi "rănit de moarte" în sentimentele sale sau în amorul propriu. Și, de asemenea, că femeia nu poate rezista violenței dorinței masculine, a sexualității, această "patimă depravată hărăzită sexului tare"64... Într-adevăr, reprezentării stereotipe a femeii

by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
care nu întârzie să-l răpească pe tânărul bărbat. Aceste "breșe" ale gineceului i se par Clarei Malraux "cu totul insuficiente", derizorii. Ele nu-i permit să-și satisfacă așteptările, să-și desăvârșească educația sentimentală. Și totuși... multe jocuri ale seducției, multe flirturi se nasc între soldați și aceste personaje feminine-cheie aceste cvasi-instituții care au fost, în timpul războiului, surorile de caritate și ocrotitoarele. Surorile de caritate fete tinere și femei care proveneau, în cea mai mare parte a lor, din mediile

by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
de această "predestinare originară care le ursește în mod inevitabil și inconștient pe toate femeile, chiar și pe cele mai puțin cochete, chiar și pe cele mai naive, să-și exercite, în ciuda a tot și în orice condiții, puterea de seducție". Infirmierele se lasă prinse în acest joc cu atât mai ușor cu cât soldații, care își petrec zile întregi stând în tranșee și înfruntă în fiece clipă moartea, manifestă o sete de iubire neîmblânzită, de nestăvilit. După cum își amintește André

by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
ostenită C-un horcăit cumplit, cu ultima suflare, Îi dete, pătimaș, o sumbră sărutare! La ivirea zorilor, "soldatul se stinsese", iar infirmiera, "stând acum amuțită, / își ștergea ochii mari și părea o smintită"78... Tonul este tragic, patetic, iar jocul seducției care se înfiripă între soldat și infirmieră este perceput ca fiind "oribil". De altminteri, autorul nu folosește niciodată cuvântul "flirt" când se referă la acesta. Fără îndoială, consideră cuvântul prea frivol. Sărutul dintre cei doi nu are legătură cu primele

by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
doi nu are legătură cu primele înfiorări ale iubirii, ci este un sărut al morții. Ne aflăm la mare depărtare de saloanele mondene, de flirturile flușturatice și pline de nepăsare. Totuși, și aici este vorba tot de un joc al seducției, chiar dacă este unul morbid. Și, lucru inedit, acesta nu este condamnat, cum se întâmpla cu flirtul perioadei Belle Époque, ci, dimpotrivă, este proslăvit. El se înfățișează ca o ultimă rămășită de speranță, ca un ultim suflu de viață pentru soldatul

by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
se cutremură când tunul cutremură pământul, Pe care trista-mi soartă o mișcă și-o mâhnește. Este o femeie "pe care-o iubește pur și simplu / Cu sufletu-i curat"81. Lucru cât se poate de grăitor, adesea relația de seducție se înfiripă fără a ține seama de vârsta și de starea civilă a respectivei doamne. "Atâta-ți spun, dacă mai continui să-ți asaltezi ostașul cu răvașe așa înflăcărate, am de gând să-i trimit portretul tău", își amenință un

by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
se mai vorbește de "cochetă", ci mai curând de "înțepată", de "provocatoare", de "stricată" și, curând, de "aprinzătoare". Ce se poate spune despre "aprinzătoare"? Se poate afirma cu toată certitudinea că termenul, foarte evocator, are legătură cu noul ritual de seducție apărut odată cu portțigaretul. Într-adevăr, începând cu anii '20, femeile, urmând exemplu "băiețoasei", începuseră să fumeze, din dorința de a-și dovedi emanciparea și, de asemenea, de a provoca. "Do you have a light?", îl va întreba, în 1944, Lauren

by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
sau a nu avea. A cere un foc, a duce cu senzualitate țigara la gură, a-i face capătul să scânteieze roșiatic în întuneric, a exala un nor de fum învăluind chipul partenerului au devenit noi gesturi curente în arsenalul seducției. Pentru o femeie, aprinderea unei țigări permitea de asemenea aprinderea dorinței bărbatului... sau a unei alte femei. Prin urmare, în secolul XX, femeia care "aprinde" este cea care provocă și dă impresia că este dispusă să meargă până la capăt, pentru ca

by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
adesea în acele vremuri, fata nici măcar nu mai ținea socoteala acestor flirturi acestor săruturi și mângâieri schimbate pe la vreo petrecere-surpriză sau pe bancheta din spate a mașinii. După cum mărturisește astăzi, pentru ea era doar "o distracție trecătoare", un "exercițiu de seducție", un "palid reflex al iubirii"108. Și totuși, acest joc al flirtului putea deveni răutăcios, ca atunci când includea "jocul cavalerului", în care fata îl punea pe băiat la încercare. Îl îndemna să se întindă lângă ea și îi interzicea "s-

by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]