2,033 matches
-
acești doi oameni frumoși se uită unul la altul și zâmbesc. Când ceva arată atât de bine, cum să fie posibil să nu meargă bine? ― Acesta este Santa Monica Boulevard, spune Brad, care iese de pe autostradă. Ne oprim la un semafor, și o mașină sport pe care n-o recunosc trage lângă noi. Mă întorc și mă uit la șofer: un tip tânăr și care arată bine și care, spre uimirea mea, îmi aruncă o privire de apreciere, după care-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
deloc superbe. ― Aia e 3rd Street Promenade, spune Ben, arătându-mi o stradă pietruită, plină de magazine și restaurante. E faimoasă în Los Angeles pentru cei care fac show-uri de stradă, în special în weekend. Când ne oprim la semafor, pot auzi un Frank Sinatra cântând foarte tare, dar nu-mi pot da seama de unde vine. ― Stai așa, spune Brad. Trebuie să asculți asta, mai spune el, și parchează mașina la colț. Mă ia de mână și ne îndreptăm spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
îndrăgostit de mine la prima vedere, băieții încearcă să mă urmărească. Mașina asta este însă mult prea rapidă pentru ei, și în câteva secunde i-am lăsat mult în urmă. ― Bună, îmi spune un bărbat arătos care traversează strada la semafor. Ei bine, adaugă el, asta este exact ce-mi place să văd în Los Angeles: o blondă singură la volanul unui Porsche. ― De unde știi tu că sunt singură? ― Un bărbat are dreptul să viseze, nu-i așa? Zâmbesc și pornesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
dintre toți oamenii? Și cel mai grav era că mă refuzase, mă respinsese! Am revenit în prezent cu o tresărire simțind ochii taximetristului ațintiți asupra mea. Mi-era așa de frică, încât am decis să sar din mașină la următorul semafor. Dar tocmai atunci - din fericire - mi-am dat seama că probabil senzația de amenințare din mașină era doar o chestie pe care mi-o imaginam. După o tură bună de cocaină deveneam mereu paranoică. Când mi-am amintit asta, m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
într-o direcție greșită? Am urmărit traseul cu sufletul la gură. Da, așa era. Așa era. Mergeam către centru, când noi ar fi trebuit să ne îndreptăm spre periferie. Din nou mi-a venit să sar din mașină. Dar toate semafoarele erau pe verde. Și mergeam mult prea repede ca să pot face semn cuiva. Oricum, străzile erau pustii. Irezistibil atrasă de oglinda retrovizoare, am observat că șoferul continua să se holbeze la mine. Mi-am dat seama, cu o stare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
neacoperită de mâneca tricoului, exact când eram gata să fac traversarea fatală. Ea spune ceva, dă semne că m-ar cunoaște, până la urmă se supără, fiindcă eu rămăsesem paralizat cu mâna pe butonul care ar fi trebuit să schimbe culoarea semaforului pentru traversare. Abia când ea s-a îndepărtat, pășind ușor în espadrile, mișcarea de aer mi-a adus mirosul ei de creme de plajă. În visele mele, marea pe care pot să mă abandonez făcând pluta pe spate de la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
mal, un puști tot încerca s-o agațe cu bățul undiței - i-a prins chiar poala puloverului, i-a ridicat-o, ea a zvârlit scurt din picior după el... Totul trebuie să se petreacă repede, până se schimbă culoarea la semafor. Locul dintre crăci trebuie să fie mai bun decât toate gangurile pe unde-o fi locuit puștoaica asta de când a ajuns în București, chiar dacă în martie mai veneau și dimineți friguroase. Parcă ieșisem dintr-o vacanță mai lungă după plecarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
pneurile în contact cu "pionezele" mari, de aramă, înfipte în asfalt între benzi (probabil, pentru a-i ajuta pe șoferi să nu ațipească la volan). Dincolo de copacii care mărginesc autostrada, bănuiesc câmpuri și dealuri nepopulate. Cum nu se zăresc nici semafoare, ai zice că am ieșit din oraș. De fapt, suntem în măruntaiele lui. Nu înțeleg cum poți să ai, într-un asemenea conglomerat enorm de zone locuite și spații pustii, prieteni la care să mergi în vizită, cu care să
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
lângă intrare. E loc". Insist. Nu știu de ce, dar insist. Ca să-mi facă plăcere, Nick ia una din umbrele. Ne suim în mașină toți trei și pornim. E noapte. Plouă puternic, în rafale. Ștergătoarele abia prididesc să limpezească parbrizul. Luminile semafoarelor se văd ca prin ceață. Cît avem de mers până la biserică?", întreb, ca să spun ceva. "35 de mile". Am impresia că n-am înțeles bine. "Cît?" Dar auzisem bine. După ce trecem "granița" statului Maryland, unde se află Silver Spring, Nick
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
sud. Cele cu litere, de la est la vest. Când se termină literele alfabetului, apar numele. Mai întîi, nume cu două silabe. Apoi, nume cu trei silabe. Străzile oblice au nume de state. E imposibil să te pierzi". Deodată, la un semafor, Chevrolet-ul (ce-i drept, cam vechi) se oprește. Nick răsucește cheia în contact, de câteva ori, și-l simt că devine nervos. "Ce naiba are?" Poate s-a terminat benzina", zice doamna Lungociu. "Nici vorbă. Rezervorul e pe jumătate plin". Se
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
nu vrea să pornească. Am pățit asta, deseori, acasă, cu Dacia mea, dar cu un Chevrolet, în America supertehnicizată, nu mă așteptam să rămânem, imobilizați, în mijlocul străzii. Alte mașini claxonează în spate deoarece ne aflăm pe banda din centru, în fața semaforului. Cum vom ieși din încurcătură? "Să încerc să dau un telefon la biserică, să rog pe cineva să vină să ne ia", zice Nick, acum neverosimil de calm. Eu aș fi ca o bombă, în locul lui. Norocul nostru e că
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Iar eu, deși îmi clocotea sângele în vine, m-am mulțumit să ridic din umeri și să fac un gest de neputință... Apoi am ajuns la întretăierea de la Universitate, dintre Bulevardul Magheru și Bulevardul 6 Martie unde trebuia să traversăm. Semaforul s-a făcut verde cu puțin înainte ca noi să fi ajuns la bordură și lumea care aștepta acolo a pornit să traverseze. Mama m-a întrebat uimită de unde s-a ivit acea mulțime de oameni i s-a părut
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
pietoni. Era oare un grup de turiști? Mi-a fost ciudă că n-a dus-o mintea să găsească singură explicația: nu era niciun grup de turiști, pur și simplu toți acei oameni se adunaseră acolo așteptând culoarea verde a semaforului. Mi-a fost atât de ciudă, încât nici n-am găsit de cuviință să-i răspund. Cu telecabina Totuși intențiile mele față de ea (și față de tata cât trăise) îmi place să cred că au fost bune. De pildă, mă frământa
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
acolo o vreme, privind la amestecul acela ca și cum, înainte de a-l încredința rețelei de canalizare recent privatizate, stomacul și glandele ei salivare voiau să creeze și să recreeze o imagine a viitorului. A viitorului ei cu Alan. Alan era la semaforul de lângă stația de metrou de la Regent’s Park. Era în Citroën-ul lui negru XM 3.0 SEi. O mașină prea luxoasă pentru un medic generalist conștiincios, dar care nu se ridica la nivelul acelui Űbermensch care tocmai devenise. Un trio
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
butonașe verzi. Dosarul cu informații despre Competiția Educațională a Autorității pentru Sănătate zăcea deschis pe genunchii acoperiți de pantalonii negri ai lui Alan. Hârtiile dinăuntru fuseseră dispuse astfel încât să incite. Numai că Alan nu le citea, ci se concentra asupra semaforului. Evalua greutatea și viteza potențială a mașinilor din jur. Mintea lui incisivă trecea de la penetrarea contorsionată din noaptea precedentă la calculele privind prezentul. Făcea asta în ritmul muzicii de jazz care răzbătea din cele opt boxe negre și romboidale, amplasate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
și viteza potențială a mașinilor din jur. Mintea lui incisivă trecea de la penetrarea contorsionată din noaptea precedentă la calculele privind prezentul. Făcea asta în ritmul muzicii de jazz care răzbătea din cele opt boxe negre și romboidale, amplasate în mașină. Semaforul își schimbă culoarea și Alan apăsă pedala de accelerație cu bucuria nebună pe care ți-o dă numai reacția promptă a unui motor puternic. Continuă să se strecoare prin trafic, schimbând benzile, accelerând, frânând, alunecând ca într-un dans fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
le scot pe gură, cu fețele lor crude, bronzate. Și eu sunt unul dintr-ăștia Și eu sunt unul dintre ei, alb sau cel puțin alburiu, cu floci pe cap și mâna cenușie pe portiera Fiasco-ului, cu privirea pe semafor, și imbecilizat din cauza abuzurilor - dar cu bani. Am bani, dar nu-i pot controla: Fielding îmi dă tot mai mulți Banii, cred că sunt incontrolabili. Chiar și aceia dintre noi care îi au, tot nu îi pot controla Viața devine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Am așteptat încuviințarea gravă și complice a lui Fielding și, după o strângere de mână din partea lui Lorne și a Cadutei, m-am strecurat afară și am prins un taxi. Am prins una din acele ciudate schimbări de lumini ale semafoarelor de pe Ninth Avenue, cincizeci de intersecții fără nici o frână, în timp ce ochiul verde îmi alimenta agitația și mă trezeam spunând: da, frige-o, e okay, merge, când, de fapt, pasagerul din taxi tânjea după respectarea limitei de viteză și un mers
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
era orificiul acela blond dintre picioarele sale. I-am luat brațul. - O să cobor cu tine - nu fii așa defensivă. Din curtea blocului am privit-o cum pleacă la aeroport cu mașina sport, triunghiul alb dintre picioare scăpărându-i ca un semafor vesel între coapsele zvelte. Geometria variabilă a pubisului ei era încântarea șoferilor plictisiți care urmăreau ceasurile rotative ale pompelor din benzinării. După ce plecă, am părăsit apartamentul și-am coborât alene la subsol. În garaj se afla o duzină de mașini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
a turnului de control, nici un avion nu ateriza și decola de pe pistele aeroportului. Traficul de pe autostradă staționa într-o coloană îndreptată spre sud. Pe Western Avenue, mașinile și autocarele liniilor aeriene oprite stăteau pe benzile lor, așteptând să se schimbe semaforul. Un accident făcuse trei coloane de mașini să blocheze rampa podului și, dincolo de aceasta, noua extensie sudică a autostrăzii. În timpul săptămânilor petrecute în spital, proiectanții de drumuri prelungiseră uriașele platforme cu mai bine de opt sute de metri spre sud. Uitându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
într-o uriașă cursă frenetică de metal de-a lungul benzilor aglomerate de pe Western Avenue. Invariabil, la ora când avusese loc accidentul meu, mă trezeam la baza podului rutier, fie purtat pe lângă locul coliziunii de mașinile care țâșneau spre următorul semafor, fie oprit într-un ambuteiaj masiv la trei metri aiuritori de punctul precis al impactului. Când am preluat decapotabila americană, vânzătorul companiei de închiriere a remarcat: − Ne-am dat peste cap s-o curățăm, domnule Ballard. O folosea una dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
doar cincisprezece centimetri de cotul său. În timp ce citea instrucțiunile contra incendiului de pe rezervor, i-am privit gambele și coapsele ferme. Avea oare vreo idee despre omul, sau femeia, cu care avea să ia parte la următorul ei act sexual? Pe când semaforul se schimba în verde, mi-am simțit penisul cum se întărește. Am trecut de pe banda rapidă pe cea lentă, intrând în fața autocisternei. Arcul podului rutier se înălța spre orizont, rampa lui nordică ascunsă de dreptunghiul alb al unei fabrici de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
prin aerul serii, cu un cot pe marginea gemului, lovind cu mâna pe capota de sus. Îmi închipuiam că, în felul acela dezinvolt al lui, voia să mă pună la încercare, să vadă dacă mă poate lăsa în urmă; la semafor, se uită la mine în oglinda retrovizoare când i-am ajuns în spate, apoi țâșni puternic din loc pe galben. Pe pasajul superior din Northolt continuă să conducă cu mult peste limita de viteză, trecând nepăsător pe lângă o mașină de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
comporta ca un fel de paraplegic, manevrând cu bruschețe volanul ca și când s-ar fi așteptat ca mașina să fie dotată cu comenzi pentru invalizi și ținându-și picioarele inerte când ne apropiam cu viteză de spatele unui taxi oprit la semafor. În ultimul moment, frâna cu toată puterea, luându-și în derâdere propriul rol de șofer. Comportamentul său în relațiile cu femeile pe care le cunoștea era guvernat de aceleași jocuri obsesive. Lui Helen Remington îi vorbea deseori într-un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
zidurile de sticlă ale blocurilor înalte se interpuseră între noi. În jurul meu, traficul de dimineață stătea blocat în soarele năpădit de muște. Ciudat, nu simțeam aproape nici un pic de anxietate. Acea profundă senzație rău prevestitoare, care planase deasupra mea ca semafoarele suspendate deasupra precedentelor mele excursii pe autostrăzi, se ștersese. Prezența lui Vaughan, undeva în preajma mea de-a lungul șoselelor aglomerate, mă convingea că se putea găsi un fel de cheie pentru acel autoghedon iminent. Fotografiile lui cu acte sexuale, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]