2,366 matches
-
pară de-a mirării - numai pentru că ești tipul și incarnarea, personificarea și culmea platitudinii celei mai impertinente, mai încântate de sine, mai bădărane și mai dezgustătoare! Ești platitudinea cu ifose, platitudinea care nu se îndoiește de sine, platitudinea de o seninătate olimpiană; ești rutina rutinei! Nici minții, nici inimii dumitale nu le e hărăzit să dea vreodată naștere celei mai mici idei proprii. Dar ești nemărginit de invidios; ai convingerea fermă că ești un mare geniu, însă îndoiala te cercetează câteodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
din secolul al optsprezecelea? Întâmplător, am citit ceva aseară... — Care Stepan Glebov? — A fost tras în țeapă pe vremea lui Petru. — Ah, Doamne, știu! A stat cincisprezece ceasuri în țeapă, pe ger, îmbrăcat cu șuba, și a murit cu extremă seninătate. Sigur că da, am citit... Dar ce-i cu asta? — Le dăruiește Dumnezeu unora câte-o astfel de moarte, dar nouă, nu! Poate nu credeți că aș fi în stare să mor ca Glebov? — O, nici pe departe! exclamă prințul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
îndepărtat de lume, adierile melancolice îți dovedesc iluzia apropierii tale de spirit. Forțele vitale ale sufletului te atrag în jos, te obligă să te scufunzi în adâncimea primară, să-ți recunoști sursele, de care te izolează vidul abstract al spiritului, seninătatea lui implacabilă. Melancolia-i o distanță de lume prin mijloacele vieții, iar nu ale spiritului; dezertarea din imanență a țesuturilor. Prin apelul neîncetat la spirit, bărbații i-au adăugat o nuanță reflexivă, ce n-o întîlnim la femei, care, nerezistând
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
cultul frumosului etc. Nu-mi plac decât oamenii care au lichidat - chiar pentru scurt timp - cu aceste lucruri. Numai aceia au viețuit în mod absolut. Și numai ei au dreptul să vorbească despre viață. Poți reveni la iubire sau la seninătate. Dar revii prin eroism, nu prin inconștiență. O existență care nu ascunde o mare nebunie n-are nici o valoare. Cu ce se deosebește de existența unei pietre, a unui lemn sau a unui putregai? Dar vă spun: trebuie să ascunzi
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
o stranie expresivitate, când orientarea privirii e furată de lumini și umbre îndepărtate, iar gândul urmează șerpuirile unei astfel de crispări? Adevărata disperare intensă și iremediabilă nu se poate obiectiva decât în expresii grotești. Căci grotescul este negația absolută a seninătății, această stare de puritate, transparență și luciditate atât de departe de disperare, din care nu pot răsări, în primul rând, decât haosul și neantul. Ați avut vreodată satisfacția bestială și uluitoare de a vă privi în oglindă după nenumărate nopți
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
argumentare logică? Sânt nule toate încercările de a devia pe un plan logic probleme de existență. Filozofii sânt prea orgolioși pentru a-și mărturisi frica de moarte și prea pretențioși pentru a recunoaște o fecunditate spirituală maladiei. Este o prefăcută seninătate în considerațiile lor asupra morții; în realitate, ei tremură mai mult decât toți. Dar să nu se uite că filozofia este o artă de a-ți masca sentimentele și chinurile lăuntrice pentru a înșela lumea asupra rădăcinilor adevărate ale filozofării
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
până în rădăcini de temporalitate. Dar și contemplația eternității este pentru noi un prilej de viziuni cuceritoare și de încîntări stranii. Pentru cine are conștiința eternității totul e permis, fiindcă pentru el dispar toate diferențierile într-o viziune de o monumentală seninătate, izvorâtă ca după o mare renunțare. Eternitatea nu poate fi iubită cu pasiunea cu care iubești o femeie, sau cu care-ți iubești destinul tău sau disperarea ta proprie. Este însă în tendința spre regiunile eternității o atracție ce seamănă
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
stare paradiziacă, dar ea nu poate fi câștigată decât printr-o evoluție firească, printr-un proces natural. S-ar putea foarte bine ca la un moment dat să sfârșim cu dramatismul momentelor agonice și să intrăm într-o regiune de seninătate paradiziacă și de bucurie calmă. Oare pentru mine porțile paradisului să fie închise pentru totdeauna? Până acum n-am putut găsi cheia fericirii, pentru a le deschide. Și cum nu ne putem bucura, ne mai rămâne doar drumul tuturor suferințelor
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
manifesta admirația lui pentru simplicitate, din cauza enormului său orgoliu, invidiază și înveninează, disprețuiește și se crispează. Din acest motiv, îmi pare mult mai autentică ironia amară, ironia tragică și agonică, decât cea surâzătoare, ce izvorăște dintr-un scepticism ușor, cu seninătăți vagi și echivoce, cu pretenții de lumină și bunăvoință. Cât de caracteristic este faptul că în autoironie se întîlnește numai forma tragică de ironie, că ironicul este în asemenea caz numai agonic! Nu se poate ajunge la autoironie prin zâmbete
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
apar în stradă să-și strige bucuria în țipete nebune și neîncetate? De unde atâta discreție și atâta rezervă? Dacă aș avea conștiința unei bucurii continue, a unei exaltate dispoziții interne înspre plăcere, și dacă aș simți o irezistibilă înclinare înspre seninătate, n-aș putea trăi numai în mine acele momente, ci le-aș împărtăși într-un elan fără margini tuturora, m-aș risipi de bucurie în văzul celorlalți, mi-aș consuma toată energia pentru a face comunicabilă starea mea de fericire
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Beat de eternitate și atras de infinit, mă prăvălesc prin spații ca o figură solară și mă avânt prin imensități, ușor ca o iluzie și transparent ca un zâmbet, mă risipesc într-un nimic îmbietor pe care mi-l acoperă seninătăți de azur și transcendențe de nori. Cui să mă închin prin aceste deșerturi și cui să întind mâna prin aceste singurătăți, la cine să mă opresc în aceste evoluții cosmice și unde să privesc ca la o mîngîiere? Cum se
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
nu va mai fi o atracție irezistibilă și nu te vei mai ameți la viziunea prăpăstiilor și adâncimilor. Dar ca să ajungi la accesul luminii totale, la extazul absolutei splendori, pe culmile și limitele beatitudinii, dematerializat de raze și purificat de seninătăți, trebuie să fi scăpat definitiv de dialectica luminii și a întunericului, să fi ajuns la autonomia absolută a întîiului termen. Dar cine poate avea o iubire atât de mare? Tabla de materii A fi liric // 5 Cât de departe sânt
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
tânăr. Era frumos. Era superb. Iubea muzică (Vivaldi, muzica hard-rock) și poezia - poezia lui Homer, Shakspeare, E. A. Pöe, Eminescu, Bacovia, Stănescu, Cezar Ivănescu, Romanescu...Era o vâltoare de nastere de stea. Era un amestec ciudat de inteligență și ironie, de seninătate și durere...Uneori cădea În patimă ,,gladiatorului” - Îi plăcea să-și ,,terorizeze” operele sale cu măreția bicepșilor săi: practică sportul de aleasă speță - culturismul și acel fascinant florilegiu de mișcări, karate. Era sfâșietor cântec din dimineața Începutului lumii. Era o
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
erau Îndrăgostite lulea de el. Tânărul acesta era Însă și mai altcum decât ceilalți. Era un lider printre tinerii din liceul unde Învăța. Diferea față de noi toți, Înmâliți de bahluiurile murdare ale comunismului. Ură comunismul cu Îndârjire, dar și cu seninătatea adolescentului, care se trezește a doua zi, după un chef nevinovat cu prietenii, măi senin și mai pur că niciodată. Iubea cu patimă TOTUL: libertatea, muzica, poezia. Scria poezie și era deja, la 17 ani, o mare speranță a literelor
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
să mai spună altceva. Sclipiri pofticioase încep să-i lucească în ochi. — Și valoarea cu care le vindem este de zece ori mai mare... — Adică 150 de milioane? îngaimă tovarășul său. I-a dispărut până și glasul. — Da! declară cu seninătate Scribonius Libo. Începe imediat să se smiorcăie: — Fără banii care-mi revin din tranzacții sunt ca și mort. — Chiar așa? surâde Asinius Gallus. Este din nou batjocoritor. Gluma lui reușește să-l înfurie pe Libo. Vede roșu în fața ochilor. — Păi
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
se ține pe picioare! — Cum or putea simți o asemenea bucurie barbară? deza probă Pusio. — Fie cel pe care au pariat învinge, fie celălalt se clatină sau s-a prăvălit chiar sub o lovitură ucigătoare, răspunde instructorul cu răceală. Dar seninătatea lui este doar o fațadă. Chiar fără să conștientizeze, dintotdeauna o parte din el s-a revoltat împotriva unui astfel de spectacol rușinos. Împotriva acestei manifestări degradante de dispreț față de demnitatea vieții omenești. Cum să se bucure de moartea pe
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
mi-o spună - să redescoperim acele părți ale Cărții care fuseseră Încrustate cu foc alb În interstițiile lăsate de insectele scrise cu foc negru care populau Tora și păreau să o facă explicită. Sunt aici, acum, după ce am atins - sper - seninătatea și acel Amor Fati, ca să reproduc istoria pe care o reconstituiam, plin de neliniște - și de speranța ca ea să fie falsă - În periscop, acum două seri, din cauză că o citisem cu două zile Înainte În apartamentul lui Belbo și pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
făcut decât să-ți afirmi sus și tare diferențele și să accepți consecințele. Rhona te-a făcut puternic. Era atât de mândră când se legăna de colo-colo cu cu mersul ei săltat și șerpuitor, ținându-și capul sus cu o seninătate sfidătoare. Erau unii oameni care se simțeau la fundul structurii sociale și economice, care nu se mai așteptau la nimic bun, ci doar la și mai multe umiliri. Le plăcea la nebunie ideea unei gagicuțe frumoase cu proteză. Îți aduci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
și punând un altul în locul lui; ca efect, audiența vede doar obiectul care se transformă. Și asta era și filosofia care stătea la baza reprezentației pentru Kara: să iei plictiseala, tristețea sau enervarea audienței și să pui în loc fericire, fascinație, seninătate - să-i transformi în oameni bucuroși în adâncul sufletului lor, fără a ține cont de efemeritatea acestei stări. E aproape să înceapă. Mai privi o dată prin cortină. Era surprinsă să vadă că majoritatea locurilor erau ocupate. În astfel de zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
acceptarea morții ca o formă de integrare a vieții în cosmos, o legătură a omului cu mediul în care trăiește. Alți cercetători au privit acest gest ca un semn de resemnare în fața morții, a destinului, de acceptare a acestuia cu seninătate, iar o a treia categorie de cercetători au considerat că în fața amenințării morții, ciobanul dorește să se jertfească cu demnitate și bărbăție. Acțiunea ciobanului nu poate fi nicidecum considerată dovadă de pasivitate și de resemnare, căci atitudinea ciobanului conține în
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
se înverșunează a găsi ceva în afară de sufletul omului, un Dumnezeu științific, lipsit de taine și de necunoscut, un adevăr absolut, în dosul căruia să nu mai fie nimic, în care să se cuprindă și să se lămurească chiar și neantul... Seninătatea și simpatia profesorului au potolit încetul cu încetul avântul studentului. Chiar în prima vacanță universitară Apostol a venit acasă cu o "concepție de viață" pe care toată vara a explicat-o lui Alexandru Pălăgieșu, devenit notar în Parva. ― Omul singur
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
de serviciu... În schimb, mi-a dat o dovadă definitivă de încredere... O dovadă hotărîtoare!... Anume, în mod absolut confidențial, mi-a comunicat o mare taină oficială... Așa că de acuma n-am nici o grijă, sunt liniștit! Pe Bologa vioiciunea și seninătatea căpitanului îl supărau. Cu glas de imputare, îl întrerupse: ― O taină oficială ce importanță are pentru noi? Și încrederea, și bănuiala sunt deopotrivă de chinuitoare! ― Nu, nu! strigă căpitanul cu căldură. Să nu exagerăm! Oameni de treabă sunt pretutindeni și
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Karg peste câteva momente, bănuitor și cercetător. Da... desigur... Dar atunci mă miră rugămintea d-tale... foarte mult... Mi se pare că d-ta faci deosebire între dușmanii patriei... Apostol Bologa se uita în ochii scânteietori ai generalului cu o seninătate care îl minună pe el însuși. Se simțea însă hotărât și neclintit, ca în asalturile cele mai năprasnice. Acuma se încăpățîna să convingă pe dușman, deși înțelegea bine că silințele lui sunt de prisos. Se pomeni vorbind calm, fără umbră
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Bologa iarăși ironic. Am să mă feresc de sectorul tău ca de foc... Acuma ești mulțumit? ― Tu poate glumești, Bologa, dar eu... ― Nu glumesc deloc! declară Apostol, devenind dintr-o dată sfidător. Locotenentul Varga era jignit personal de toate câte auzise. Seninătatea și hotărârea cu care Bologa, un ofițer, îi declara că va dezerta îl înfuriau. O clipă se gândi să-l denunțe și, astfel, să-l pedepsească. Dar polițismul îi repugna. Și apoi prea au fost prieteni odinioară ca să se despartă
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
fi văzut de pe băncile școlii, "cum ar fi trebuit să zâmbească acum o lună", gândi Apostol fără să vrea. ― Apostole, Apostole, ai mai venit pe la noi?... Ce vânt bun te aduce? zise preotul, înduioșat. Bologa îi strânse mâna, îmbărbătat de seninătatea lui, bolborosind cuvinte neînțelese. "Cît de străin a fost atunci și acuma cât e de blajin!" își zicea uimit de schimbarea preotului. ― Haidem, Apostole, în veranda noastră țărănească! reluă Boteanu, cuprinzîndu-i mijlocul și îndreptîndu-se spre grădinița din fața casei. Parcă acum
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]