22,588 matches
-
cu nimic mai prejos de cea trăită aievea. E atîta neîndurare în forța cu care, disputîndu-și supremația în-tr-un teritoriu sau altul, s-au măcinat și s-au înghițit una pe alta, încît, contemplîndu-le retrospectiv sfîrșitul, te încearcă simultan mai multe senzații: mai întîi, impresia că asiști la un măcel în cursul căruia spiritul beligerant, în loc să exceleze pe cîmpul bătăliei, îmbracă forma credințelor trecătoare; în al doilea rînd, senzația neplăcută pe care ți-o dă gîndul că războiul, departe de a se
Revanșa lui Mithra by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9047_a_10372]
-
înghițit una pe alta, încît, contemplîndu-le retrospectiv sfîrșitul, te încearcă simultan mai multe senzații: mai întîi, impresia că asiști la un măcel în cursul căruia spiritul beligerant, în loc să exceleze pe cîmpul bătăliei, îmbracă forma credințelor trecătoare; în al doilea rînd, senzația neplăcută pe care ți-o dă gîndul că războiul, departe de a se fi încheiat, se desfășoară cu vigoare chiar în zilele noastre; în al treilea rînd, nu-ți poți reprima gustul unei dezamăgiri tardive constatînd cîtă energie s-a
Revanșa lui Mithra by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9047_a_10372]
-
mîncare și sticle de băutură, înfulecînd și sorbind cu lăcomie, parcă speriată de gîndul că nu va putea epuiza la timp incredibil de numeroasele provizii cu care s-a înzestrat. "Era un fel de grotescă descătușare în altă gamă de senzații, o refacere de forțe, o animalitate deliberată, un fel de fericire barbară care lega, inconștient desigur, spectacolul morții savurat cu delicii de recompensele generoase oferite propriei vieți cu atîta elan". Rînduri din care încă o dată rezultă situarea Anei Blandiana la
Ana Blandiana și homo viator by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9077_a_10402]
-
-l închipuia, desigur, Kantor pe actorul de la începuturile teatrului. Pe el ar vrea să-l regăsească și în teatrul lui, dimpreună cu acea "uimire înfricoșată" pe care ne-o provoacă vederea unui mort ori întâlnirea cu o fantomă. Cu acea senzație trezită în noi de orice lucru pe care îl recunoaștem, dar care, în același timp, ni se pare străin. Elogiul adus manechinului ca model al actorului se înscrie astfel în chip firesc în prelungirea ideilor lui Craig despre virtuțile supramarionetei
Monique Borie - Fantomă și teatru by Ileana Littera () [Corola-journal/Journalistic/9085_a_10410]
-
de sudul mai sărac, dar de-un farmec unic, de țărmurile de-o frumusețe înmărmuritoare sau de partea ei centrală, mustind de istorie, Italia pare țara ideală pentru a trăi. Subliniez verbul, pentru că nicăieri în altă parte n-am avut senzația că trebuie să renunți la somn, la odihnă, la lene în favoarea unor exerciții de admirație. Există un bun gust seducător în tot ce se întâmplă în Italia. De la modă, la bucătărie, la stil de viață, la fotbal și arte, această
Bella Italia by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9093_a_10418]
-
câteva antipatii. Din păcate, exact aceasta e formularea. Idiosincrasia, și nu cuvenitul semn de întrebare presărat din loc în loc pe parcursul argumentației, va dicta și se va insinua în cele mai multe dintre opiniile defavorabile asupra cărții. Acestei reacții viscerale i se adaugă senzația că orice demonstrație întemeiată pe logică este în chip necesar liniară și că, ori de unde ar începe trunchierea critică, falsul se va lămuri pe loc sau cel puțin în timp real. Care sunt ideile și care sunt blocajele, așadar? Pornind
Cum rămâne cu literatura ? by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9095_a_10420]
-
ar mai cumpăra nimic, arată esența nu doar anticapitalistă a acțiunilor, ci și resentimentul adânc înrădăcinat în mintea ideologilor din spatele demonstrației. Blocarea mecanismului economic normal, aducerea, eventual, la faliment a instituțiilor comerciale sunt dezirabile pentru orice desperado în căutare de senzații tari, dar și prilejuri de a deveni vizibil pe scena publică. Infantilismul accentuat al acestor gesturi nu trebuie să ne inducă în eroare. Fiecare în sine pare o tâmpenie, dar însumate pot să arate că dușmanii democrației, ai economiei de
Comunismul cu șalul pe figur by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9071_a_10396]
-
creat în așa fel încât atmosfera diferitelor tipuri de peisaje (melancolic, sumbru, voios, pastoral, idilic, măreț etc.) să provoace o succesiune de sentimente. De aici comparația cu catharsis-ul teatral: privitorul trece în cursul unui spectacol prin atâtea sentimente și senzații, încât iese purificat și înnobilat. În epocă, dorința de a transforma întreg pământul într-un parc englezesc urmărea și transformarea oamenilor în acest mod, ceea ce ar fi avut și urmări politice (utopia că oamenii care trăiesc astfel vor deveni cu
O carte românească de istoria ideilor în Germania by Al. Ioani () [Corola-journal/Journalistic/9090_a_10415]
-
culegerea incontestabil cea mai rezistentă a lui Bolintineanu, deși lui Călinescu, unul dintre cei care au reimpus atenției pe poet, după o lungă traversare a deșertului, i s-a părut că ele sînt nesatisfăcătoare, atît prin lexic cît și prin senzații"; "în definitiv, erotica lui Bolintineanu, asupra căreia Călinescu a aruncat un discredit ce se dovedește durabil, are meritul de a fi reînnoit anacreontica din generația clasicilor într-un fel care nu i-a reușit lui Alexandrescu (autor de romanțe) și
Nicolae Manolescu față cu poeții romantici (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9100_a_10425]
-
să le creeze un trecut, a cărui amprentă se regăsea în stofele patinate, în metalele ruginite, în fustele petecite, în pantalonii uzați. În felul acesta, obiectele de recuzită nu mai păreau să fi fost realizate doar pentru teatru și dădeau senzația că posedă o existență prealabilă, ale cărei urme au rămas adînc înscrise în însăși materialitatea lor. O asemenea tratare a accesoriilor îi plăcea nespus lui Barthes... și nu putem nega ruptura provocată de această manieră de a lucra. De la Brook
George Banu - Portretul tatălui în chip de colecționar by Anca Măniuțiu () [Corola-journal/Journalistic/9126_a_10451]
-
vorba de a produce un "efect de adevăr", ci de a prilejui actorilor și spectatorilor bucuria de a se regăsi în miezul însuși al unui ansamblu de obiecte a căror autenticitate e mai presus de orice îndoială. Ele produc acea senzație de plenitudine pe care ți-o procură o operă de artă prezentă în realitatea ei unică, și nu printr-o clonă a sa, oricît de perfect identică ar fi ea. Aici, adevărul obiectelor, se înțelege de la sine, nu urmărește nicidecum
George Banu - Portretul tatălui în chip de colecționar by Anca Măniuțiu () [Corola-journal/Journalistic/9126_a_10451]
-
poate avea o familie cu colecția. Aceasta devine echivalentul unui "străin" care pătrunde în toate ungherele cotidianului, se insinuează în dialoguri, se impune în teritoriul casei... Se instaurează astfel o adevărată rivalitate între familie și colecție... Făcînd-o publică, Lawers dă senzația că se abandonează unui ritual menit să-l elibereze din jugul ce-l oprima odinioară, ajutîndu-l să se scuture de povara dusă: el relativizează tocmai acele lucruri din care tatăl său își făcuse un focar de interes, regenerat în mod
George Banu - Portretul tatălui în chip de colecționar by Anca Măniuțiu () [Corola-journal/Journalistic/9126_a_10451]
-
în logica internă a poemului. Structura Întâmplărilor..., calmă și nespectaculară, lipsită de fastidioase descripții și de îndelungi portrete în sepia e una mai degrabă specifică poeziei. Naturalețea rezolvărilor oricărei tensiuni interne, glumele niciodată prea îngroșate, coborârile succesive în subteranele textului, senzația de pamflet calin la adresa deprinderilor scriitoricești, toate acestea ambiguizează până la pragul permis poeticității. Și numai ei. Ce altceva este fragmentul care urmează, circulând liber în carte sub numele conspirativ de "poveste"? Segmentați-l în versuri și încadrați-l abia după
Testul de paternitate by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9135_a_10460]
-
Fiecare îl percepe pe aproapele lui în funcție de afinități, de subiectivitatea centrată în jurul unor puncte de atracție care definesc cât de cât riguros personalitatea sa și, de ce nu, prin prisma interesului proxim sau de perspectivă. Sesizarea, distingerea, înțelegerea individualității este consecința senzației plus amintirii acelei personalități ori prima idee simplă produsă pe calea reflecției. Personal, îl percep pe Remus Georgescu în primul rînd în calitate de compozitor. Nu pentru că, vezi Doamne, creația componistică este cea care-i va supraviețui ci, efectiv, datorită unor lucrări
La o aniversară... by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9147_a_10472]
-
înșeli lăsîndu-l să creadă că faci ceva: atunci te lasă în voie și vei putea, continuînd în taină, să înfăptuiești lucruri de care se vor minuna nepoatele ei" (ale clipei sau ale salvei...). în tot ce face, Remus Georgescu dă senzația că nu se mai teme nici de clipa care trece, nici de salva care tună. în prodigioasa lui carieră a compus nu numai muzici, dar și orchestre (cea de pe malul Begăi fiind la un moment dat una dintre cele mai
La o aniversară... by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9147_a_10472]
-
vocale. În cazul fiecărui pacient a fost verificată clinic, imagistic și intraoperator integritatea cartilajului tiroid. Manifestările clinice care au adus pacienții la medic au constat în disfagie manifestată ca o discretă jenă la deglutiție cu evoluție progresivă, uneori însoțită de senzație de corp străin și adenopatia latero-cervicală unilaterală sau bilaterală. Toate laringectomiile au fost efectuate după confirmarea histopatologică a neoplaziei obținută în urma biopsiei. Pacienții au semnat consimțământul informat atât pentru efectuarea intervenției parțiale, cât și pentru posibilitatea de convertire intraoperatorie în
Revista Medicală Română by Alina Lavinia Antoaneta Oancea () [Corola-journal/Journalistic/92283_a_92778]
-
Cronicar Rareori se întîmplă ca, deschizînd o revistă de cultură, să trăiești senzația liniștitoare că pășești într-un spațiu primitor, civilizat și aranjat cu bun gust. Mereu apare ceva care îți tulbură seninătatea: un articol prost scris, o tehnoredactare deficitară sau o polemică născută din nimic în cursul căreia semnatarul se folosește de
Tancul rusesc al lui Mușina by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9243_a_10568]
-
romancier din care citisem pînă atunci cîteva traduceri căznite, "stilizate" de Eugen Barbu. N-am avut niciodată curiozitatea de a confrunta acele traduceri cu edițiile în americana sudistă a lui Faulkner, ca să-mi dau seama de unde mi s-a tras senzația de untură de pește pe care mi-am autoadministrat-o, canonindu-mă cu ele. Din nefericire, acele traduceri chinuite însemnau Faulkner în anii '70, în România. S-au scris în acea perioadă zeci de romane strălucind prin nefiresc, pe care
Faulkner și Biblia secolului 20 by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9241_a_10566]
-
care autorul o obține iritîndu-te, iar ademenirea la care ești supus stă în arta cu care știe să-ți strecoare în suflet frustrarea. E vorba de frustrarea provocată de neputința de a înțelege tot, e vorba de nemulțumirea dată de senzația că mereu e ceva care îți scapă și că, tocmai din acestă frustrare, se ivește și dorința sîcîitoare de a-l citi în continuare. Adorno nu e un autor pe care să-l citești cu plăcere. Dimpotrivă, îl parcurgi căznit
Jocul dialectic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9247_a_10572]
-
să nu perceapă această alunecare. El va da naștere unei mișcări de "du-te vino" în cursul căreia va trece subtil de la modul cum gîndește un lucru la modul cum există el în realitate, ajungînd pe nesimțite să-ți dea senzația că, dacă un lucru nu poate fi înțeles decît într-un anumit fel, atunci el nu poate exista decît în același fel. De pildă, toți știm că stînga nu poate avea sens decît în raport cu dreapta, cu alte cuvinte că mîna
Jocul dialectic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9247_a_10572]
-
unor romane, într-o însemnare din 1957, după a treisprezecea rescriere a romanului: Îi lipsea un final. Cred că am găsit ceva mai tragic și mai elipitic, în stare să treacă acea viață a gunoiului undeva în absolut. Fără o senzație de curgere a materiei în inutilizabil, abandonul total al celorlalți oameni nu mai are nici un răsunet. O lume fără ecou. Cum ai striga în apă. Poate să înțeleagă cineva ceva din asta? Nu e deznădejde și nici măcar existență larvară. E
Viața ca o panoramă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9253_a_10578]
-
nu numai în film, dar și în proză. Comunismul a devenit un fel de obiect ready-made, un obiect suprarealist, exotic, imposibil, iar potențialul său dramatic este exploatat din plin ajungînd pînă la excelente scenarii consumeriste în lumea reclamei precum celebra "Senzații tari din 1964" pentru ciocolata ROM, a agenției McCann Erickson, cîștigătoare a 5 premii EFFIE. (Pot să pun pariu că nici unul din membrii agenției nu bănuiește cît de "tari" puteau fi cu adevărat senzațiile din 1964, ca să nu mai vorbim
O lume minunată în care veți găsi...: 4,3,2 by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9279_a_10604]
-
consumeriste în lumea reclamei precum celebra "Senzații tari din 1964" pentru ciocolata ROM, a agenției McCann Erickson, cîștigătoare a 5 premii EFFIE. (Pot să pun pariu că nici unul din membrii agenției nu bănuiește cît de "tari" puteau fi cu adevărat senzațiile din 1964, ca să nu mai vorbim de cele din anii '50!) De altfel, o parte din tinerii cineaști români au mizat pe acest filon și au mizat bine. Spre exemplu, filmul lui Cătălin Mitulescu, Cum mi-am petrecut sfîrșitul lumii
O lume minunată în care veți găsi...: 4,3,2 by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9279_a_10604]
-
două planuri. Ceea ce întreprind personajele, de la marile gesturi la cele mărunte, nu distonează câtuși de puțin cu gândirea lor. Iar aceasta nu este proiectată în mod abuziv, fără raportare la experiențele de viață. E obținută, în mai multe rânduri, acea senzație rară, dostoievskiană, de continuum romanesc. Teoriile unui erou îl pun în mișcare și-l poartă prin societate, definindu-l exact în măsura în care acțiunile și reacțiile lui, ceea ce face și ceea ce refuză să facă, exprimă o filozofie proprie. O bună parte din
Clopotul spart by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9271_a_10596]
-
Tronul, Cubul, Poarta, Pasărea, Stîlpul, Zidul, Radarul, Containerul, Banca, Arcul de triumf, Sarcofagul, Aripile, Îngerul, ca teme recurente, dar și întregul său registru de forme, trimit nemijlocit spre o lume cu morfologii așezate, puternice și recognoscibile, dînd, de multe ori, senzația ciudată că artistul nu inventează, că imaginația sa refuză consemnele mobilizării și că totul se rezumă la o anumită ordine prestabilită. Artist al memoriei, al reactivării unor imense depozite de forme confirmate, Maitec pare un executor testamentar și un exponent
Alte radiografii în posteritate by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9280_a_10605]