2,502 matches
-
în același timp spectatorii aplaudă abia pe urmă privesc înapoi privirile mele se îmbrățișează printre confetti vlăguită albia secată a râului imploră lacrimi care nu vin 29 august 2011 Toamna artistului eu sunt un artist mușc din fiecare frunză trag sevă din dezamăgiri storc strugurii le beau mustul sunt deja mahmur pe urmă vorbesc despre viață dar nu las boabele să cadă le mângâi ca pe iubitele pierdute dacă aș amușina toamna ar începe să cânte reumatismul în mine vin apusuri
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
tortilla, căreia laptele de var îi dă și gust și o culoare deschisă. ) încerc un sos de ardei iuți. Un fel de fiertură infernală. Dar abia am gustat și îmi simt gura în flăcări. Se bea pulque, băutură făcută din sevă de agavă lăsată să fermenteze și îndulcită cu miere și, datorită ei, după câteva minute de tăcere, limbile se dezleagă din nou. legendă din Sinaloa O legendă din Sinaloa spune că Dumnezeu a creat pentru fiecare țară locuitorii potriviți cu
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
tropicale, dar mai ales de libertate. În acest paradis se și moare. Plantele carnivore atrag insectele prin strălucire și parfum, iar pe cărările umblate de sălbăticiuni or fi destule hoituri cu rămășițe de carne putrezită pe schelete. Dar viața, cu sevele gâlgâind, se dovedește mai puternică. Pan ar renunța, probabil, aici, să cânte din nai. Ar simți nevoia unei fanfare. Undeva trebuie să existe și Minotaurul în acest labirint vegetal. Sau e un "tic" tentația mea de a socoti "labirint" tot
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
Deveneam atunci altul, mă așezam pe pământul bălțat de lumini arzătoare simțind cum mă umple un fel de nebunie fericită, ca și când cerul intens albastru pâlpâind printre crengi, pânzele de păianjen umflate de vânt între trunchiuri și mai ales mirosurile, de sevă și coajă, de rășină și țărână, ar fi fost un halucinogen tare, injectat intravenos... Aceeași exaltare năucă am simțit-o și azi, pe traseul meu printre molizi, în susul culmii Cumpătului. Când m-am întors, ud de zăpadă și încălzit, uitasem
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
tufișuri de lămâiță și crânguri de liliac, înaintam atât de profund pe sub bolțile-ncîlcite ale brazilor și foioaselor, încît mă simțeam curând golit de memorie, de gândire și de limbaj, învățînd limbajul umbrelor și al focului din frunziș, al umezelii, al sevei de sub cojile trunchiurilor... Priveam minute-n șir furnicile suind pe scoarța pătată de rășină, răsturnam cîte-o piatră ca să găsesc vreo scolopendră decolorată... încercam 52 să scot din cochilia lui uscată, lipită pe-o frunză, fragilă ca hârtia, melcul care se
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
ca și cum ființele ar fi fost de trei sexe și nu de două, dar sexele lor ar fi încă înmugurite, încă în stare embrionară. In acea vale gândirea trecea în eros și erosul în gândire... Către prânz ne ridicam, umezi de seva ierburilor strivite sub noi, scuturam de pe haine furnicile și buburuzele și ne tăiam drum prin corolele multicolore. Ne așezam pe dâmb, care părea să vibreze și să zvîc-nească de câte ori pe șoseaua îndepărtată trecea vreun camion TIR sau vreun tractor, de parcă
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
-o la pachet cu toate celelalte, cu supele cremă, piureurile, pastele, tartele, cheesecake-urile, salatele și sendvișurile pe care i le-am făcut. Așa cum propriul meu scris, amestecându-se cu toate ingredientele din lista aceea nesfârșită de mai sus, a primit sevă proaspătă, a fost hrănit cu o hrană vie, concentrată, a cărei existență nici nu o bănuia înainte. 4. Prin urmare, cine scrie aici ? Femeia care tocmai a născut ? Femeia care citește tot felul de cărți ca să înțeleagă ce trebuie să
A scrie. A naste. Tudor. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Svetlana Cârstean () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1767]
-
cafea, cele câteva rafturi de cărți deasupra canapelei, biroul ei, și veioza aprinsă, tu explicând, ea ascultându-te, din când în când sorbind din ceaiul de tei fierbinte, îl simțeam cum pătrunde prin toate cotloanele înfrigurate ale ființei mele, o sevă binefăcătoare trecând pe deasupra mea ca o suflare blândă cu puteri magice, adormindu-mă! Poem în proză! Stop, fantezie! Dar e adevărul adevărat! Mi-a promis că-mi lasă până mâine cursurile ei, numai să aștept puțin, că mai are câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
o cuprind pe la spate, mersul ei lent, ușor obosit îmi dovedește că tocmai acest lucru așteaptă, aproape seară, silueta ei a dispărut în cele din urmă printre blocuri, și-n aer răscolitor miros de pământ ce mai lucrează încă cu sevele, o pornesc din loc, și n-am decât să trec podul, nu-mi trebuie mai mult de zece minute ca să ajung la Ana, o găsesc citind, tolănită pe canapea, arde doar veioza cu brațul lung, întoarsă dinspre birou spre ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
trezeam Înarmat cu această conștiință a realului alveolar, compus din goluri și plinuri. Așa, parcă În frunze, zumzăia aceeași panică, deși frunzele erau acum doar semne abstracte, neexistând decât undeva În rădăcini și era caznă grea până să traverseze tunelul sevelor până În ramuri și crengi. În ochii trecătorilor am observat o neliniște ce nu exista Înainte și am Înțeles brusc că nu mai am timp. Nu am reușit, abia acum realizez acest lucru, poate și din cauza nepăsării vârstei, să dau un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
luxuriantă de stalactite și stalagmite dă o imagine fantastică, greu de receptat; În planul apropiat, formele calcaroase cresc din cadru spre cel ce privește, organizându-se În bulbi, petale, tulpini, frunze mirifice, o adevărată grădină botanică debordând de clorofilă și seve; te și Întrebi În ce fel natura poate fi provocată să se destrăbăleze În așa hal, cu o impudoare atât de nesofisticată; numai adolescentele, adormite În sucurile tari ale corpului dat În pârg, Își etalează urnele vaginale fără a le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
maximă și mi-a prezis, pornind de la unele mărci stilistice, că „voi deveni scriitor“. (sâmbătă) Jurnalul lui A. 24 martie 1964 Am Întâlnit astăzi o veche iubire de-a mea. Ei bine, am simțit primăvara, am simțit pulsând În mine sevele pământului nebun de soare. Ce contează că anii mulți ți-au săpat răbdător fruntea până ți-au Încrețit-o? Ce contează că tâmplele ți s-au adâncit și că părul tău a uitat să se onduleze În valuri? Ce contează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
satisfăceam cu visuri fără păcat. Iar păcatul, nesăvârșit la timpul său, nu va mai avea niciodată farmec. Teamă... dorință... nesiguranță... pluteam și Încercam să știu unde sunt. Vedeam cerul, simțeam vântul, auzeam vorbele, dar eu, eu mă risipisem În toate sevele pământului. Și simțeam pulsând, gata să-mi spargă trupul, toate sevele pământului. Acum, sunt ciudat de stingherită atunci când, cu gesturi mecanice, moarte, repet mersul de atunci al dragostei. Ce iute mă Împotmolesc! Adică trec direct la păcat, fără a mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
nu va mai avea niciodată farmec. Teamă... dorință... nesiguranță... pluteam și Încercam să știu unde sunt. Vedeam cerul, simțeam vântul, auzeam vorbele, dar eu, eu mă risipisem În toate sevele pământului. Și simțeam pulsând, gata să-mi spargă trupul, toate sevele pământului. Acum, sunt ciudat de stingherită atunci când, cu gesturi mecanice, moarte, repet mersul de atunci al dragostei. Ce iute mă Împotmolesc! Adică trec direct la păcat, fără a mai da măcar binețe sublimului. Și rămân mereu acolo... copleșită de visul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
și, din Îmbrățișare, au zămislit un prunc. Copilul Muntelui și-al Zării... 8 ianuarie 1965 (vineri) Hai să mâncăm stele cu mămăligă! 27 ianuarie 1965 (miercuri) Deasupra, finalitatea albastră a unui cer infinit... Jos, finalitatea verde a unui zbucium de seve infinit... Și Între ele, un dor nebun de a le cunoaște pe amândouă. E un autoportret. Prin spații grele de-ntuneric, ne căutam halucinant. Lui Martin. Era un cer fără strop de stea... Întunericul pătrunsese În noi și ne făcuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
mele nu se loveau de nimic, se prelungeau În infinit și veneau apoi, sleite, să plece din nou. Dar când sărutu-a fost să fie, a izbucnit În noi dragostea cea omenească. Și te-am simțit pământ, lut aspru, crispat de sevele primare. Și peste tot Întunericul, a izbucnit din nou, cerul zilelor de mai, copleșitor de albastru... 29 ianuarie 1965 (vineri) Lui Martin. Rămâi cu bine, chip cioplit În marmura iubirii mele, și tu, suflet pe care nu l-am putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
sprijin, numai spații grele de atâta noapte... Neputându-se atinge, gesturile noastre se prelungeau În infinit și veneau Înapoi sleite, ca să plece din nou. Dar explozia sărutului a venit să pună capăt Îndoielilor. Pământul aspru din trupurile noastre, crispat de sevele primare și copleșit de lumină, Își cerea dreptul. Dincolo de infinitul devenit albastru, ideile, pașnic așezate alături, așteptau zâmbind rezultatul Încleștărilor de pe planeta-mamă. Dar, irezistibil atrase de ceea ce se petrecea acolo, au coborât Între noi și ne-au făcut triști. Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
masă, cînd ceilalți prizonieri Își clăteau vasele la robinetul de la latrină, Basie Îl trimitea pe Jim să umple gamelele cu apa călduță din vasul de cartofi. Basie insista ca el și Jim să bea numai acest lichid cenușiu, plin de sevă. Deși, ca toți ceilalți, lui Basie nu-i prea plăcea ca Jim să se apropie prea mult de el, aproba vădit eforturile lui Jim. La sfîrșitul celei de a doua săptămîni de cînd se afla la centrul de detenție, Basie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
doi marinari americani se Împrieteniseră cu el Într-un fel, dar Jim știa că pe englezi nu-i interesau cu adevărat copiii. Aduse vasul cu apă caldă pentru el și Basie și le oferi și celorlalți din lichidul plin de sevă. Îngenunche lîngă bătrînii misionari plescăind din limbă, sperînd că vederea insignei de la Cathedral School va aprinde În mințile lor o scînteie religioasă și Îi va Înviora. Nu arată prea bine, Îi mărturisi el doctorului Ransome. Dar cred că o să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
și aspiră, căci încă este în viață și continuă să-și pregătească lucrările - să-și înfigă fierul plugului critic fie și măcar un centimetru mai adânc decât plugarii ce l-au precedat pe ogor, pentru ca recolta să crească, mulțumită unor seve noi, mai mândră, iar bobul să dea mai bine în spic, și făina să fie mai bogată, și noi, spaniolii, să mâncăm o pâine spirituală mai gustoasă și mai ieftină. Am spus că Paparrigópulos continuă să muncească și să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
aprinde și Patrocle va cădea în arma lui Ahile. Dar încă sunt uniți și ochii lui Ahile privesc doar pielea sfâșiată de vârful de bronz al săgeții din care gâlgâie sângele și leagă strâns și sigur pânza peste rană, ca seva vieții să rămână acolo pentru ziua în care la porțile Troiei soarta se va împlini. Penița de oțel trebuia s-o ții în gură un timp, înainte de a o fixa în toc. Era unsă cu grăsime și nu lăsa cerneala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
de izbândă, Bonfanti a spus pontifical: — Ricardo e prea de bun simț ca să se lase dus de nas de amăgitoarele chemări ale acelei arte a romanului care nu are rădăcini americane, spaniole. Scriitorul care nu simte cum Îi suie În sevă vocea sângelui ș-a gliei natale e un déraciné, un Însingurat. — Nu, Mario, a aprobat domnul Commendatore, și acu nu parolez ca bufonu. Arta adevărată dă colț dân pământ. Ie o lege care se Împlinește: În fundu cramei io țin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
ia năvalnic la goană, urcați pe bicicletele lor, sau să facă o transbordare la Temperley. O altă ramură o formează cei care rămân străini de aceste trei trăsături atât de omenești, inclusiv tusea. Doctrina breslismului nu e petrificată, circulă ca seva schimbătoare și dătătoare de viață; noi Înșine, care luptăm pentru a menține cât mai sus echidistanța neutră, am aparținut În acestă după-amiază confreriei celor care urcă cu liftul și, câteva minute mai apoi, confreriei celor care coboară În subsol sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
simt că sînt, din nou, speranță. Sînt slab cînd le simt suferința dar așa-i și Dumnezeu, îndurînd veșnic propriul nostru chin. Parcă renasc într-un timp al perfecțiunii. Plin de încredere simt cum se ridică sîngele în mine ca seva copacilor din pămînt, sublimînd prin frunze și apoi topindu-se în cer. Și cei din jur par că văd asta, oarecum surprinși. Prietenul meu, Doctorul îmi spune: „-Oul lui Columb! Ai descoperit că binele sau răul e altceva decît a
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
Ochiul tăcerii ce-n vremi se înneacă. OCHIUL DE UMBRĂ Gândul spre tine mă cutremură iară Ca o lumină de astre sunt clipele plânse prin trupuri de nor acorduri de chitară mă clatin pe ceața albastrelor vise. Sufletul mi-e seva câmpului-dor, Amiezi de iubire, uitate-n veșmânt Mă sărută în treacăt, alintul de zor și-mi lasă prin zile, fărâme de vânt. Timpul lungit pe-o șoaptă flămândă așteaptă mirifice unde-n cuvânt și-n zări devorate sunt ochiul de
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]