3,661 matches
-
Și El zice: "Croiți, croiți drum, pregătiți calea, luați orice piedică din calea poporului Meu! 15. Căci așa vorbește Cel Prea Înalt a cărui locuință este veșnică și al cărui Nume este sfînt. "Eu locuiesc în locuri înalte și în sfințenie; dar sunt cu omul zdrobit și smerit, ca să înviorez duhurile smerite, și să îmbărbătez inimile zdrobite. 16. Nu vreau să cert în veci, nici să țin o mînie necurmată cînd înaintea Mea cad în leșin duhurile, și sufletele pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
greșeli. Cum o lua unul dintre noi razna, adică îl apuca așa un chef să spună că nu-i convine ceva, imediat îi bătea obrazul: „băăă, nu-ți pasă de nimic, nici chiar de frică?!” Și majoritatea o ascultam cu sfințenie, nu făceam nimic din ceea ce ea nu ne lăsa, iar cei care ascultau de frică, n-aveau probleme (doar exerciții, de rezistență). Mulți din cei care uitau totuși de frică începeau să spună vrute și nevrute (pardon, numai vrute, că nevrutele le
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
prin excelență, casă a zeilor, Templul resanctifică în permanență Lumea, pentru că o reprezintă și în același timp o conține. De fapt, Lumea este resancti-ficată în întregime datorită Templului. Oricare ar fi gradul său de impuritate, Lumea este continuu purificată de sfințenia sanctuarelor. Această deosebire ontologică din ce în ce mai limpede dintre Cosmos și imaginea sa sanctificată, Templul, mai arată și că sfințenia Templului este la adăpost de orice corupție pământească, pentru că planul arhitectural al Templului este lucrarea zeilor și se găsește așadar foarte aproape de
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
conține. De fapt, Lumea este resancti-ficată în întregime datorită Templului. Oricare ar fi gradul său de impuritate, Lumea este continuu purificată de sfințenia sanctuarelor. Această deosebire ontologică din ce în ce mai limpede dintre Cosmos și imaginea sa sanctificată, Templul, mai arată și că sfințenia Templului este la adăpost de orice corupție pământească, pentru că planul arhitectural al Templului este lucrarea zeilor și se găsește așadar foarte aproape de zei, în Cer. Modelele transcendente ale Templelor se bucură de o existență spirituală, incoruptibilă, cerească. Prin mila zeilor
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
înălțare a unui altar al focului, nu numai că se reface Lumea, ci "se clădește Anul": Timpul este recreat, deci regenerat. Pe de altă parte, Anul este asimilat lui Prajapati, zeul cosmic; cu fiecare nou altar, Prajapati este înviat, adică sfințenia Lumii este întărită. Nu este vorba de Timpul profan, de simpla durată temporală, ci de sanctificarea Timpului cosmic. Înălțarea altarului focului are drept țel sanctificarea Lumii, adică integrarea sa într-un Timp sacru. Găsim un simbolism temporal analog integrat în
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
spațiu și în timp."3 Toate aceste lucruri par să aibă o semnificație profundă, și anume că pentru omul religios al culturilor arhaice Lumea se reînnoiește în fiecare an sau, cu alte cuvinte, își regăsește cu fiecare început de an "sfințenia" originară, cu care se născuse din mâinile Creatorului. Acest simbolism este vădit în structura arhitectonică a sanctuarelor. Templul fiind locul sfânt prin excelență și totodată imaginea Lumii, el sanctifică întregul Cosmos și în același timp viața cosmică. Or, această viață
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
îndeplinite pentru că zeii le-au dezvăluit in illo tempore, creând omul și planta yam și arătîndu-le oamenilor cum anume această plantă comestibilă poate fi cultivată și consumată. Dimensiunea sacră a Vieții se regăsește din plin în sărbătoare, când se experimentează sfințenia existenței omenești ca lucrare a zeilor. În restul timpului, omul poate oricând uita ceea ce este fundamental, și anume că existența nu este "dată" de către ceea ce modernii numesc "Natură", ci este o creație a Celorlalți, adică zeii sau Ființele semidivine. În
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
dublu rezultat: pe de o parte, imitîndu-i pe zei, omul se menține în sacru și, prin urmare, în realitate; pe de altă parte, datorită reactualizării neîntrerupte a gesturilor divine exemplare, lumea este sanctificată. Comportarea religioasă a oamenilor contribuie la menținerea sfințeniei lumii. Reactualizarea miturilor Se cuvine să amintim aici că omul religios își asumă o umanitate al cărei model este transuman, transcendent. El nu se recunoaște ca fiind cu adevărat om decât în măsura în care imită zeii, Eroii civilizatori ori Strămoșii mitici. Altfel
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
durata profană pentru a se întoarce într-un Timp "imobil", "veșnic". Deoarece miturile alcătuiesc pentru el "povestea sfîntă", omul religios din societățile primitive nu trebuie nicidecum să le uite: reactualizând miturile, el se apropie de zei și ia parte la sfințenie. Există însă și "întîmplări divine tragice", iar omul, reactualizîndu-le periodic, își asumă o mare responsabilitate față de sine și față de Natură. Canibalismul ritual, de pildă, este urmarea unei concepții religioase tragice. Așadar, reactualizîndu-și miturile, omul religios se străduiește să se apropie
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
sine și față de Natură. Canibalismul ritual, de pildă, este urmarea unei concepții religioase tragice. Așadar, reactualizîndu-și miturile, omul religios se străduiește să se apropie de zei și să ia parte la Ființă; imitarea modelelor exemplare divine reprezintă dorința lui de sfințenie și în același timp nostalgia sa ontologică. În religiile primitive și arhaice, eterna repetare a gesturilor divine se justifică drept imitatio dei. Calendarul sacru reia în fiecare an aceleași sărbători, care comemorează aceleași întîmplări mitice. De fapt, calendarul sacru nu
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
pentru învățați, o dimensiune religioasă. Exemplul grădinilor în miniatură ne arată însă cum anume și prin ce mijloace are loc desacralizarea lumii. Dacă ne imaginăm cum a evoluat o asemenea emoție estetică într-o societate modernă, putem înțelege de ce experiența sfințeniei cosmice s-a diluat, s-a schimbat, devenind o emoție omenească și nimic mai mult, cum ar fi arta pentru artă. Alte hierofanii cosmice Din motive de spațiu, nu am abordat decât câteva aspecte ale sacralității Naturii, lăsând la o
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
și că existența însăși a Lumii "spune" ceva, că Lumea nu este nici mută, nici opacă, și nu este ceva inert, fără sens și fără scop. Pentru omul religios, Cosmosul "trăiește" și "vorbește", iar viața Cosmosului este o dovadă a sfințeniei sale, deoarece el a fost creat de zei, iar zeii se înfățișează oamenilor prin intermediul vieții cosmice. Începând cu un anumit stadiu de cultură, omul se socotește un microcosmos, adică parte din Creația zeilor sau, cu alte cuvinte, găsește în el
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
deoarece el a fost creat de zei, iar zeii se înfățișează oamenilor prin intermediul vieții cosmice. Începând cu un anumit stadiu de cultură, omul se socotește un microcosmos, adică parte din Creația zeilor sau, cu alte cuvinte, găsește în el însuși "sfințenia" pe care o recunoaște în Cosmos. Viața sa este prin urmare omologată vieții cosmice care, ca lucrare divină, devine imaginea exemplară a existenței umane. După cum am văzut, căsătoria este valorizată ca o hierogamie între Cer și Pământ. Omologarea Pămînt-Femeie este
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
societate desacralizată: experiența unei vieți sexuale sanctificate. Corp-casă-Cosmos Am văzut că omul religios trăiește într-un Cosmos "deschis" și că el însuși este "deschis" spre Lume, ceea ce înseamnă: a) că se află în comunicare cu zeii; b) că participă la sfințenia Lumii. Am putut constata, analizând structura spațiului sacru, că omul religios nu poate trăi decât într-o lume "deschisă", pentru că dorește să se afle într-un "Centru", unde i se dă posibilitatea să comunice cu zeii. Locuința sa este un
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
său este lipsit de orice semnificație religioasă ori spirituală. Am putea spune, pe scurt, că pentru oamenii moderni lipsiți de religiozitate Cosmosul a devenit opac, inert și mut: nu mai transmite nici un mesaj și nu mai cuprinde nici un "cifru". Sentimentul sfințeniei Naturii se mai păstrează în Europa zilelor noastre, mai ales la populațiile rurale, unde mai există un creștinism trăit ca liturghie cosmică. Cât despre creștinismul societăților industriale, și mai ales al intelectualilor, el și-a pierdut de mult valorile cosmice
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
forță misterioasă lucrase în el în clipa aceea? Crucea de aur îi veni din nou în minte, ca un răspuns. De altfel, încă din primul moment de când o văzuse pe fată, ea îi apăruse ca învăluită într-o aură de sfințenie, astfel că agresiunea lui Rutger căpătase în ochii săi semnificația unei intolerabile profanări. Acum mintea sa superstițioasă avea cele mai bune motive să se teamă de zeul copilei, căci experiența prin care trecuse fusese mult prea oribilă, mai presus de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
un copil vată de zahăr pe bețișor parfumat și ar fi Întins-o, jucându-se, pe cer. Îți venea să te ridici pe vârfuri și să le culegi dulceața cu buricul degetelor sau cu vârful buzelor Însetate să soarbă toată sfințenia ce plutea În Înălțimi. La aeroport, pe Mașa o aștepta un delegat al firmei Golden Weyr, care o angajase să lucreze În Țara Sfântă, un domn grăsuț, Între două vârste, Îmbrăcat Într-un costum de un alb impecabil, un anume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
se Înrădăcinase adânc În familia lui Nicanor. Se transformase-ntr-un fel de sărbătoare. Mașa aștepta cu nerăbdare luna decembrie. După ce treceau sărbătorile pe stil nou, venea rândul celor pe stil vechi. Postul dinaintea Crăciunului Îl respectau În casă cu sfințenie. Duminica, Mașa nu scăpau nici de liturghie, nici de vecernie. Câteodată, babulea o trezea cu noaptea În cap și o lua la utrenie. Privind mulțimea de icoane ce se clătinau În fața ei, Mașa mai-mai că nu adormea În picioare. Glasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
văd bosumflată...!” O sărută Împăciuitor pe frunte În timp ce Nando Își anunță sosirea manevrând butonul soneriei. Era destul de agitat, vorbind de unul singur. „Am avut unele discuții destul de contracditorii cu soția mea...! Dumneaei susține și pe bună dreptate: Dumineca trebue cu sfințenie rezervată familiei...Totuși, dacă mă gândesc bine, nu am ce-i reproșa. Uneori Însă, mai sunt și unele excepții. Din todeauna, munca constructorului e plină de lucruri neprevăzute! Să mergem, dacă ne grăbim...!” În nordul țării iarna trona cu autoritate
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
statului; din câte am înțeles eu, a tăcut mâlc, fiind puțin derutat, și, până la urmă, nu l-a dat mai departe la Președintele Nicolae Ceaușescu; ar fi fost un risc pentru ei, date fiind pretențiile acestuia, care se respectau cu sfințenie la acea vreme, de a fi aplaudat ceea ce, cu tot efortul meu, nu s-a putut întâmpla; dar și pentru mine era delicat trebuie să recunosc (pentru că le era teamă să prezinte o problemă în care nu se stârnise admirația
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
polițiști. Se bucura că-l mușcase pe băiatul de la Hungry Hop. Toți polițiștii se urcară pe scară să primească binecuvântarea lui Sampath. Superintendentul puse capul lui dezgustător și unsuros sub degetele de la picioarele lui Sampath și se simți scăldat în sfințenie, de parcă era spălat cu delicatețe și purificat de binecuvântarea cea dulce; starea aceea îi amintea de zilele de festival, când i se aduceau cadouri. Îmi poți spune, Baba, când mă pot aștepta să am un fiu? îi șopti el. Sampath
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
răstignesc, sunt reprezentați ca răi pe dinăuntru, iar reprezentarea răutății lor lăuntrice și a potrivniciei față de Dumnezeu atrage după sine în exterior urâțenie”. Sacralitatea, care coboară în lume pentru omul de rând, nu poate lua chip decât după forma lumii. Sfințenia este primită în lume după urâțenie, crimă, rană, moarte, suferință. Este vremelnicia lumii cea care își pune amprenta în apariția sfințeniei în lume, iar nu sfințenia însăși este cea urâtă. Demonicul lumii este cel care schingiuiete chipul slavei, al lui
Monştri şi gargui în arta medievală. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Codrina-Laura Ioniţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_943]
-
exterior urâțenie”. Sacralitatea, care coboară în lume pentru omul de rând, nu poate lua chip decât după forma lumii. Sfințenia este primită în lume după urâțenie, crimă, rană, moarte, suferință. Este vremelnicia lumii cea care își pune amprenta în apariția sfințeniei în lume, iar nu sfințenia însăși este cea urâtă. Demonicul lumii este cel care schingiuiete chipul slavei, al lui Hristos. „Typos-ul în care se coboară sfințenia invizibilă trebuie să se acomodeze cu ceea ce îi oferă în schimb vizibilul...or , istoria
Monştri şi gargui în arta medievală. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Codrina-Laura Ioniţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_943]
-
în lume pentru omul de rând, nu poate lua chip decât după forma lumii. Sfințenia este primită în lume după urâțenie, crimă, rană, moarte, suferință. Este vremelnicia lumii cea care își pune amprenta în apariția sfințeniei în lume, iar nu sfințenia însăși este cea urâtă. Demonicul lumii este cel care schingiuiete chipul slavei, al lui Hristos. „Typos-ul în care se coboară sfințenia invizibilă trebuie să se acomodeze cu ceea ce îi oferă în schimb vizibilul...or , istoria oamenilor se confundă cu istoria
Monştri şi gargui în arta medievală. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Codrina-Laura Ioniţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_943]
-
crimă, rană, moarte, suferință. Este vremelnicia lumii cea care își pune amprenta în apariția sfințeniei în lume, iar nu sfințenia însăși este cea urâtă. Demonicul lumii este cel care schingiuiete chipul slavei, al lui Hristos. „Typos-ul în care se coboară sfințenia invizibilă trebuie să se acomodeze cu ceea ce îi oferă în schimb vizibilul...or , istoria oamenilor se confundă cu istoria crimei și a urii împotriva lui Dumnezeu și a celui nevinovat; prin urmare, vizibilul nu poate primi în el întipărirea invizibilului
Monştri şi gargui în arta medievală. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Codrina-Laura Ioniţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_943]