2,018 matches
-
să-i obișnuim nițeluș pe oameni și să nu le mai dăm mereu cele mai bune argumente împotriva noastră și în favoarea lor. Eu nu fac unele lucruri decât din gentilețe, iar ei își închipuie că le fac din datorie... Dar simțământul datoriei nu are ce căuta în prietenie sau în dragoste! 10 noiembrie 1952 Prima zăpadă! Nu voi mai fi decât un iubit mediocru: spiritul a învins tru pul... Căci eu vreau cu tot dinadinsul să devin propriul meu erou! Înainte de
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
voi perpeli ca pe jăratec. Gelozia, oricât de neroadă ar fi, are totuși și ceva măreț într-însa. Dar gelozia amestecată cu rușinea de a fi gelos este ceva cu totul jalnic. M-am cam încurcat în acest complex de simțăminte atât de contradictorii... Mă las mânat de instinctele mele de moment, când generoase și iubitoare, când perfide și lașe. La ce liman mă poate abate năvala aceasta de contradicții?... Aș lupta, dar nu știu nici împotriva cui, nici împotriva a
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
să fiu conștient de ele; și nu numai să fiu conștient, dar să le și armonizez într-un tot care ar fi adevăratul Eu. 28 februarie 1953 Plenitudine. Iată ce are importanță! Gesturile noastre, ideile noastre, cuvintele noastre, acțiunile noastre, simțămintele noastre să aibă plenitudine. Să nu fie goale pe dinăuntru... Să fie asemănătoare sunetelor muzicii, rotunjimii sferelor și a bolizilor, ca plinătatea lor de viață, rigoarea lor interioară să le facă aerodinamice. Să fie mici universuri proprii, perfecte și realizate
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
aș fi putut s-o fac: orice inițiativă, orice dorință, orice voință - îmi lipsesc cu desăvârșire. S-a zis cu perioada cea bună: cad din nou la fund și, de la înălțimea acestei căderi, îmi rămâne un gust amar și un simțământ de ură împotriva întregii lumi. Un nou episod dramatic se coace - mizantropie totală! Nu mai vreau să revăd pe nimeni, nici măcar pe Infante, și mă bucur că a plecat; pe Giglio și pe Florino n-aș fi putut să-i
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
mult la asta, pentru a nu-mi deregla bila în chip inutil... 22-23 iulie 1953 Oboseală morală; mici plictiseli care supără; nici o satis facție adevărată. Dificultăți. Teroarea unei mulțimi de mici lucrușoare de făcut, pentru care nu am nici o apetență. Simțământul opresiv al lucrurilor prost făcute și care apasă... și acest incident cu Infantele, care ține mai mult de melodramă, dar care dezvăluie răutatea omenească în toată plinătatea ei! În fața acestui fenomen am pur și simplu un sentiment de mirare dezagreabilă
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
de melodramă, dar care dezvăluie răutatea omenească în toată plinătatea ei! În fața acestui fenomen am pur și simplu un sentiment de mirare dezagreabilă... Probleme de bani care nu stau în picioare, dar care te sâcâie. și mai cu seamă acest simțământ al disponibilității senzuale, amestecat cu plictiseală și dezgust. Nimic grav, în fond. și tocmai aici se ascunde problema: nimic grav, și totuși o mie de mici problemuțe plicticoase care îți fac poftă să te duci naibii și să nu te
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
plicticoase care îți fac poftă să te duci naibii și să nu te mai întorci! Lipsă de necesitate în relațiile cu „oricine“: s-ar putea să existe, dar tot așa de bine s-ar putea să nu mai existe! Indiferență. Simțământ de inutilitate a efortului: de pildă aceste lecții, presupus gratuite. Simțământ din ce în ce mai cople șitor de a fi fraierit nu se știe de cine... Nu știu absolut nimic cu privire la ce voi deveni, la ce voi face sau la ce aș avea
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
nu te mai întorci! Lipsă de necesitate în relațiile cu „oricine“: s-ar putea să existe, dar tot așa de bine s-ar putea să nu mai existe! Indiferență. Simțământ de inutilitate a efortului: de pildă aceste lecții, presupus gratuite. Simțământ din ce în ce mai cople șitor de a fi fraierit nu se știe de cine... Nu știu absolut nimic cu privire la ce voi deveni, la ce voi face sau la ce aș avea poftă să fac în sfertul de ceas următor. Răutate dublată de
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
acesteia... După ce am notat toate acestea pe hârtie - însuși faptul de a o fi făcut mă dezgustă... 24 iulie 1953 șocul! Este ziua în care renunț în chip conștient să mai tind spre fericire. 25 iulie 1953 Proces de intenții... Simțământul unui lucru grav... 28 iulie 1953 Nu mai există Infante în Aragón! Cele trei hagealâcuri După demiterea mea din funcția de profesor de istorie la școala Pedagogică Rusă, nu prea m-am mai văzut cu foștii mei elevi în afară de Infante
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
și se topește cu ea în tainică îmbrățișare... Peste oameni și peste gândurile lor se lasă noaptea și stele încep să licărească pe mantaua ei întunecată... Toți ai casei sunt de față, fiecare cu lumea lui de visuri și de simțăminte... Încă o clipă, și vor începe să se miște și să vorbească. Gândurile lor se vor încrucișa, voințele lor se vor ciocni, și din ciocnirea aceasta va țâșni însăși imaginea vieții... Domnilor, începe comedia!“ Ianuarie 1954 În afară de faptul că ilustrează
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
toți descum păniți de această neașteptată și neîmplinită aventură. 25 ianuarie 1954 Nu mă mai plictisesc cu mine însumi! Aceasta este încă o caracteristică a noii mele stări de spirit. Sunt într-o perioadă etică și absolută. Mă îmbăt de simțământul propriei mele forțe: o anumită gravitate senină, susținută de disciplină interioară și exterioară. În toate acestea însă și un dram de autoadmirare și mulțumire de sine, într-o așa măsură, încât așteptam cu nerăbdare sosirea lui Atti pentru a-mi
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
se trec în indiferență și în con ven țional... Dar vine o clipă în care reticențele dispar și în care teama de a fi noi înșine în ceea ce avem mai valabil se mistuie. și gândul nostru capătă intensitatea fulgerului, iar simțămintele noastre - puritatea izvorului, gesturile noastre devin importante și cuvintele noastre - esențiale. și ne deschidem sufletul fără nici o suspiciune, și participăm la destinul nostru cu conștiință și fermitate, și devenim înțelepți cu toată înțelepciunea noastră! Acestea sunt clipele importante ale vieții
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
nostru de odinioară, ne-a fost de un mare ajutor. Așa încât problema relațiilor între Regatele Spaniilor și Regatul celor Două Sicilii nici nu se pune: aceste relații n-au fost întrerupte niciodată și au fost de când lumea fondate pe un simțământ de prietenie din cele mai trainice. Prin urmare, Sire, îmi permit să reclam întreaga Voastră bunăvoință în ceea ce îl privește pe Regele celor Două Sicilii și întreaga sa Casă! Gândiți-Vă, Majestate, că noi suntem de două ori legați de
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
la bucuriile ei, plini de bună voie, cu toate că bucuriile noastre sunt de fapt puține. Una singură și care le întrece pe toate: prezența lui Licurici (Gigi Nicolescu). Toată noaptea am visat și visele acestea mi-au lăsat în suflet un simțământ de voioșie și de bucurie ștrengărească în fața vieții care mă face și acum, la sculare, să privesc cu drag cenușiul cerului, precum și eventualitatea unei plecări mai grabnice din Satulung, ceea ce se reduce de fapt la părerea de rău de a
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
aruncat cu toată forța pe jos, simulând o căzătură sau un leșin, care produse un anumit zgomot. Am stat câteva clipe așteptând o urmare... Dar nu s a întâmplat nimic: nu m-a auzit nimeni... M-am ridicat cu un simțământ de jenă și m-am așezat din nou la birou, în fața declarației mele. și am așteptat. Radu Marin intră de câteva ori, poate și alții. Îmi citi declarația, rânjind batjocoritor. La un moment dat fu introdus un băiat tânăr, foarte
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
pleca mai departe... Prin urmare, dacă nu mai ajungeau camerele pentru efectuarea anchetelor, înseamnă că era o acțiune de o an vergură cu totul deosebită. și, într-adevăr, am aflat că erau peste patruzeci de per soane arestate... și iarăși simțământul acela, secundar poate, dar totuși deosebit de pregnant, al curiozității care mă stăpânea... Pentru că, deși am fost ținut în acea cameră până spre dimineață, timpul a trecut destul de repede și pe nesimțite. Dimineața am fost dus în beciurile Prefecturii, spre a
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
brunet, frumușel, care de cum a intrat în celulă, s-a prezentat: — Sunt hoț! și sunt mândru de asta... și tata, și bunicu’ meu au fost hoți! Era un arbore genealogic care m-a uluit, dar totodată mi-a trezit un simțământ de admirație... În a douăsprezecea zi de ședere la Prefectură am fost chemat afară și, împreună cu alți câțiva arestați din alte camere, transportat cu duba la Văcărești. Am privit orașul prin coada dubei: dinaintea mea, străzile îngrozite fugeau înapoi! Aici
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
pentru asta. Teama de a nu avea timpul necesar pentru res sacra... Teama de a nu reuși să împlinesc într-un mod satisfăcător problemele de res domestica... Teamă, teamă și iar teamă... Sentimentul nenumăratelor răspunderi care apasă pe umerii mei. Simțământ de fericire de a fi scăpat cel puțin de res privata! 11 septembrie 1955 Dimineață mi-am făcut de lucru prin casă și totodată am ascultat selecțiuni din Carmen la radio... și, ca de obicei, am simțit fiori pe șira
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
o parte și m-am apucat de ceea ce mă rodea mai tare pe dinăuntru: „Jurnalul unui Necunoscut“... Luxul acesta trebuia să mă coste neapărat: izbită de indiferența mea față de toate cele ale casei și sleită de grabă, oboseală și diferite simțăminte ale datoriei, între care nici dânsa nu mai reușește să se mai împartă, Mama s-a supărat... Ne-am certat pentru prima oară de la întoarcerea mea. Îmi pare rău... și totuși, trebuie să știi și să poți, atunci când e nevoie
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
dans le mal et de passer le plus tôt de l’autre part... Mais surtout, que cela soit au mal ou au bien, il faut savoir se donner tout, éperdument! 236 Parola: „Dragoste, fii veșnică! Să nu ai teamă!“ Primul simțământ pe drumul Cortegiului: singurătatea e o orbire. Nu există singurătate! Ridicat peste timp și spațiu, o mulțime de oameni te însoțesc, toți pe același drum, toți cu același gând - spre mai bine. Cortegiu nesfârșit... și, de aproape sau de departe
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
după cât se pare, până la o apariție aievea... Sper că veți avea forța să mă vedeți când voi apărea. — Cum? — Ectoplasmă. — Vei apărea chiar acum? Rămâne de văzut. Voi nu greșiți când vă faceți tălmăci to rii rugăminților mele, ideilor și simțămintelor mele. — Oamenii își închipuie despre suflete tot felul de lucruri ciudate. Husiții propovăduiesc transmutarea morților în stele. — După cortina morții, lumea apare ca o pustietate. — Lângă licărirea stelelor, razele tulburi ale pământului apar mici. Întuneric și iar raza stelei. — Subit
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
lucrurile să-mi fie spuse în cuvinte, ci să interpretez la celălalt orice tresărire cât de mică a ridurilor feței, a carotidei, nărilor sau colțului gurii, a bărbiei sau degetelor. Trăind printre taciturni, ochii noștri erau deprinși să discearnă ce simțăminte poartă fiecare cu sine prin casă. Mai mult ciuleam ochii decât urechile. Consecința fiind o agreabilă încetineală, o greutate prea mare și prelungită acordată lucrurilor pe care le purtam în cap. Vorbele nici nu pot atinge o asemenea greutate, fiindcă
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
Culcandu-si trupul gol în albele dantele Tresare-nfiorata de-acelasi simțământ... Pe umerii ei albi ai părului inele Căzând, o-mbratiseaza-n pudicu-i veșmânt... Pe geam blând o privesc a stelelor izvoare Ce-și picura argintul în părul ei bogat... Un braț că de zăpadă lăsat e pe covoare Pe sanu-i
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Octavian Loghin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93336]
-
creierul ilustrului anti-comunist de salon, politica românească de independență, integritate teritorială, neamestec în treburile interioare, nu este nimic altceva, decât o dorință sovietică. Trebuie să fii complectamente orb și insensibil la tot ce este curat românesc și complet necunoscător al simțămintelor poporului nostru românesc, pentru a ajunge la aceste concluzii răuvoitoare și otrăvitoare. Trebuie să recunoaștem, că politica românească ca stat (sic!) este la înălțime, și mai mult decât atât, singura posibilă actualmente. Ura împotriva comunismului internațional, care camuflează în fond
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
la Congresul educației politice și al culturii socialiste. Tocmai în sensul acesta, prin aceste personaje care-și confundă existența cu evenimentul, vom înțelege treceri în planul faptei - de la un început la alt început, în lăuntrul omului - de la vechiul cerc al simțămintelor la unul nou, în care acțiunea fiecărui început este o stare febrilă de acceptare a lumii prezentului.“ (Luceafărul, 16 octombrie 1976) CIACHIR Dan „[Ă] Eugen Ionescu - că-i uitasem hramul -, ajuns anticomunist la vârsta pensionării, când alții se ocupă de
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]