2,521 matches
-
clasificări privesc, desigur, aspectul popular al limbilor și se bazează pe existența unor fenomene comune, precum encliza articolului hotărît, întîlnită în română, bulgară și albaneză. O asemenea "uniune" nu poate fi însă relevantă dacă nu presupune un număr apreciabil de similitudini, care să privească componente importante ale limbii, căci postpunerea articolului hotărît este specifică și limbilor germanice din grupul nordic (daneza, suedeza și norvegiana), care nici nu sînt în vecinătatea limbilor balcanice și nici nu au avut agenți de influențare comuni
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
unificator pentru ele, dar, în unele cazuri, și influența vechii limbi grecești, care, deși a fost definitorie numai pentru unele limbi moderne (franceza, germana și, mai puțin, engleza), a ajuns indirect și la altele. În cazul culturii, există o mare similitudine a manifestării fenomenelor de comunicare cu cele din domeniul lingvistic, atît sub aspectul focarelor de influențare, cît și sub cel al modalităților în care s-au produs înrîuririle. Dacă în cazul limbilor romanice și al celor germanice recurgerea la noțiunile
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
asaltată de afirmarea francezei (mai ales după 1539), încît nici faptul că are un mare număr de vorbitori (aproximativ 10 milioane) și nici încercarea de revigorare în secolul al XIX-lea nu au mai putut restabili vechiul ei statut. Numeroase similitudini cu provensala are limba catalană, explicabile prin unitatea politică și administrativă formată de Carol ce Mare în perioada luptei contra maurilor, unitate care întrunea teritoriile celor două limbi. Ca atare, deși are unele trăsături care o apropie de spaniolă și
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
perioada tîrzie a germanicii comune a fost pierderea dualului, încît categoria numărului a rămas reprezentată doar de singular și de plural, situația fiind preluată de limbile germanice. Din perspectiva desinențelor cu care se marchează numărul plural, aceste limbi prezintă multe similitudini între ele, căci în afara englezei, ele continuă elementele din germanica comună, suedeza și germa-na (împreună cu islandeza) remarcîndu-se prin faptul că păstrează un număr mare dintre desinențele originare. Suedeza se distinge în mod deosebit de data aceasta prin multe desinențe: -or (blomma
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
treated him fairly. "L-am tratat frumos (cum se cuvine)". Individualizată în familia limbilor romanice prin procedeul adverbializării prin distribuție a adjectivelor calificative și a unor substantive considerate ca atribuind o calitate, limba română are corespondențe în cadrul familiei limbilor germanice, similitudinile cele mai multe fiind cu germana și cu neerlandeza. Creativitate lexicală și tipologie Pe lîngă faptul că au ca regulă ordinea determinant-de-terminat, limbile germanice, cu excepția englezei, sînt mai sintetice în raport cu cele romanice, iar limbile sintetice folosesc deseori cuvinte compuse sau derivate care
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
literar asupra celui popular. Rămîne însă ca trăsătură determinantă a influenței latine asupra limbilor romanice faptul că s-a exercitat asupra aspectului literar al acestor limbi. Fiecare limbă romanică are o istorie proprie a relațiilor cu latina, istorie cu multe similitudini în cazul limbilor romanice occidentale și foarte diferită în cazul romanității estice. O primă și esențială deosebire între cele două situații, reprezentate de vestul și de estul romanic, este aceea că, în vreme ce în Occident contactul cu latina a fost menținut
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
fost însă împrumutat din greacă, unde are forma ethnikós. Elementul germanic se regăsește în portugheză în împrumutul folclore < engl. folklore și în derivatele de la el: folclórico [fol΄kloricu], folclorista [folklo΄ri(t(]. O comparație între română și portugheză relevă o similitudine accentuată între ele, întrucît ambele au moștenit cuvîntul latinesc populus și au realizat de la el derivate, receptînd în epoca modernă, prin împrumut, alte cuvinte din familie. O importantă zonă a cîmpului semantic "popor" din cele două limbi este acoperită de
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
ca limbi independente și anterioară întreruperii contactelor cu Italia. Acest criteriu genealogic, deși esențial, nu reprezintă însă singurul mod de a clasifica limbile romanice și de a stabili poziția unei limbi în raport cu celelalte și, deși fertil, fiindcă presupune aflarea unor similitudini și diferențieri între idiomurile avute în vedere și contribuie la nuanțarea metodelor de cercetare comparativă, nu a condus la rezultate notabile, în ciuda folosirii lui de foarte mult timp. De aceea, se recurge uneori și la realizarea unor distincții pe baze
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
cu cea a englezei este reprezentată în cazul familiei limbilor romanice de limba franceză, care formează și ea aici un tip aparte. Pe de altă parte, evaluarea trăsăturilor tipologice ale englezei și ale francezei duce la constatarea a foarte multe similitudini și identități, încît se poate conchide că, de fapt, aceste două limbi reprezintă același tip lingvistic, distinct de cel romanic propriu-zis și de cel germanic pro priu-zis. Raporturi între cuvinte coradicale moștenite și împrumutate în limbile romanice Fiind moștenitoare ale
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
originea latină a românei argumentul suprem în favoarea destinului european al românilor și, în același timp, specificul lor în spațiul est-european. Reprezentanții acestui curent cultural au indus principiul latinității și ca fundament al dezvoltării limbii române literare, realizînd prin aceasta o similitudine cu situațiile din romanitatea occidentală. Desigur, în condițiile de atunci, ideologia latinistă a devenit și o latură a conștiinței naționale, aspect pe deplin motivat prin relația limbă-națiune, dar ea a fost exploatată din păcate mai tîrziu și în politica de
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
folosite în transcrierea fonetică Necesitatea de a ilustra anumite fenomene și situații a cerut invocarea unor fapte lingvistice, de obicei lexicale, din diferite limbi (romanice și germanice), care, în unele cazuri au și transcrierea fonetică, căci uneori pronunția poate indica similitudini sau diferențe pe care grafia nu le atestă (de exemplu engl. father [΄fa:(ə] și germ. Vater [΄fatə] sînt mai apropiate prin pronunție decît prin grafie, iar germ. Morgen [΄m(rgən] și neer. morgen [΄m(rγə] sînt identice grafic, dar
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
trece înaintea substantivului dacă este precedat de un determinant adjectiv, dar rămîne enclitic în raport cu adjectivul: harnicul băiat al vecinului. 54 În plus forma articolului hotărît proclitic este identică cu cea a pronumelui personal de persoana a treia singular. (De observat similitudinea cu descendenții latinescului ille, în limbile romanice.) 55 De altfel, germana este singura dintre limbile germanice importante care are variație de caz la articol. 56 Dacă adjectivul are funcția de atribut, forma sufixului este -(e)stere, iar, dacă are funcția
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
grozavă ca trăsnetul). 68 Limba română are desigur și mărci sufixale pentru adverbe, dintre care cea mai frecventă este -ește. 69 Prin formă și prin conținut, sufixoidul -weise se apropie de substantivul das/die Weise "fel, chip" , constatîndu-se astfel o similitudine cu -mente din limbile romanice occidentale, care pornește de la mens, -ntis. 70 În acest sens sînt concludente și unele compuse românești, precum ochiul-boului, traista-ciobanului etc. 71 Prima atestare a acestei denumiri este probabil la M. Eminescu (vezi G. Călinescu, Opere
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
s-au restaurat însă aberațiile trecutului, precum sunt, â sau niciun. În mod evident însă, exacerbarea sentimentului tradiției este o formă de primitivism, care ține de instinctul de conservare manifestat în formele lui neevoluate. ---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------- COMUNICARE CULTURALA ȘI COMUNICARE LINGVISTICA Particularizări, similitudini și interferențe lingvistice 4 1 COMUNICARE CULTURALĂ ȘI COMUNICARE LINGVISTICĂ Cuvînt înainte Principii ale analizei culturii și limbii Particularizări, similitudini și interferențe lingvistice Temeiuri ale unității culturale și lingvistice Bibliografie Abrevieri Semne folosite în transcrierea fonetică Abstract Résumé Auszug Resumen
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
formă de primitivism, care ține de instinctul de conservare manifestat în formele lui neevoluate. ---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------- COMUNICARE CULTURALA ȘI COMUNICARE LINGVISTICA Particularizări, similitudini și interferențe lingvistice 4 1 COMUNICARE CULTURALĂ ȘI COMUNICARE LINGVISTICĂ Cuvînt înainte Principii ale analizei culturii și limbii Particularizări, similitudini și interferențe lingvistice Temeiuri ale unității culturale și lingvistice Bibliografie Abrevieri Semne folosite în transcrierea fonetică Abstract Résumé Auszug Resumen
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
întreagă : Iată cum cad luceferii la nunta mea ! Și murmurul apelor, și foșnetul brazilor, și geamătul singurătății, toate sunt așa cum le-am știut ! (III). Se observă cu ușurință că elementele cosmice implicate în ritualul nunții sunt cele din Miorița, iar similitudinea pasajelor sugerează o dată în plus apropierea dintre o tragedie elină și o creație folclorică socotită dintotdeauna ca fiind definitorie pentru spiritualitatea românească. Această analogie evidentă ne permite să recurgem la studiul Mioara năzdrăvană (1962), inclus ulterior în volumul De la Zalmoxis
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
fecioriei tale (I 3). Ca și la Sofocle, la Radu Stanca stau alături Oedip, păcătosul fără vină, și Antigona, copila care a ales fuga în locul nunții dorite de orice fecioară pentru a-i ușura bătrânețea tatălui urgisit de soartă. În pofida similitudinilor, tragedia lui Sofocle și drama lui Radu Stanca au motivație diferită. Oedip la Colonos prezintă împăcarea eroului cu soarta sa, acceptarea necondiționată a voinței divine, ceea ce îi aduce în cele din urmă absolvirea de păcate și apoteoza. Ajuns la vârsta
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
antică : o femeie abandonată de soțul pentru care a comis cândva o crimă se răzbună împotriva rivalei, ca și a propriilor copii, din dorința de a-i provoca cea mai mare suferință bărbatului infidel. Caracterul personajelor prezintă de asemenea destule similitudini : ca și eroina mitică, Marghioala este pătimașă, capabilă de orice excese în iubire, gelozie și ură ; ca și Iason, Ionel este un profitor interesat, dornic de putere. Și alte trăsături individuale se regăsesc în cele două lucrări dramatice, de pildă
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
precum și alte categorii (V, p. 76). Să nu uităm, piesa este contemporană „sistematizării” urbanistice a Bucureștiului în ultimii ani ai dictaturii ceaușiste. Tabloul Romei lui Tarquinius fixează o atmosferă de teroare familiară publicului român din epocă. Evidențierea unor astfel de similitudini nu ne conduce, totuși, spre ideea că în ele constă miza piesei. Pare evident că ce l-a preocupat pe dramaturg a fost să facă un comentariu scenic al acelui episod din prima perioadă a istoriei Romei, ca și a
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
a rămas din gloria Romei după ce secolele s-au perindat ca fazele lunii : Imaginea mea despre viitor este ceva mai puțin vagă decât imaginea voastră despre trecut. [...] Stau între voi și acești romani străvechi (p. 13). Dincolo de granița temporală, există similitudini între Petronius și spectatorii moderni. Cu toții au fost martori neputincioși sau indiferenți ai abuzurilor unor tirani cu pretinse aptitudini științifice sau estetice - Nero, incendiatorul Romei din anul 64, dornic să declame pe scena unui teatru, și, respectiv, Stalin, cârmuitorul sovietic
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
solidă. Aluziile livrești, reluarea cadrului, a personajelor, a argumentelor și chiar a replicilor originale dovedesc, adesea, o lectură atentă a textelor vechi. O confruntare a pieselor noi cu cele care le-au servit drept punct de pornire poate evidenția numeroase similitudini, dar și destule diferențieri. Câteodată, în funcție de subiect, dramaturgii români își îndreaptă atenția spre opere din alte genuri literare adaptate rigorilor teatrale. În ultimele lui piese, în care tratează despre bătrânețea și moartea artistului de geniu, Alecsandri îi alege ca protagoniști
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Lucian Blaga, dobândesc o autoritate, un hieratism, chiar o sacralitate prin faptul că ne oferă modalitatea de a încerca descifrarea tainelor din spațiul în care existăm. Și noi vrem să aflăm încă din tainele nepătrunse sau neînțelese ale Iașului dintotdeauna. Similitudinile conexiunilor pe subiecte atât de diferite aparent (întâlnite în Eseuri) îmi par nu numai frapante, îmi par chiar ciudate prin nuanțele, accentele, asemănările care se repetă istoric și metafizic, într-o filozofie agreată la rând de antici, renascentiști, clasici și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
preocupat de procurarea hranei, de exemplu. A nu se înțelege, profesore, că nu există grație în sine, fie în mișcări, fie în contururile statice ale obiectelor de artă. Ne putem îndrăgosti de o statuie, ca Pygmalion. Desigur, desigur, maestre. Prin similitudine, frumusețea unei drame rezidă în ficțiune. Să ne imaginăm ce s-ar întâmpla dacă scenele violente ar avea loc sub ochii spectatorilor. Dar nu tot ce este real și vital exclude prin definiție frumusețea. După câte știm se examinează încă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
acesta, devenit celebru precum Papirusul Prisse, Codex Ambrosianus, Retorica lui Heremium sau Manuscrisul de la Qumran sau incunabulele sub semnăturile faimoșilor Piccolomini, Pollux sau Pacioli, n-a încăput, din nefericire, pe mâna savanților din domeniu, încât descifrarea lui a rămas intangibilă. Similitudini se pot face multe, interpretări așijderea, dar cum să deduci bizare conexiuni? La nivelul genei însușirile corespund unor anumite secvențe ale codului genetic. La nivelul subconștientului sau mai exact al inconștientului psihologic fenomenele intră sub incidența psihanalizei, de unde o serie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
și rămâne o temă gravă care nu poate fi expediată și tratată ca pe ceva neînsemnat, cum se mai întâmplă din nefericire. Și pentru că nu mulțimea cunoștințelor contează, ci calitatea lor, să încercăm să spunem mult în cuvinte puține, prin similitudine, înțelegând încercarea de a demonstra că originalitatea unei opere, de exemplu, constă în maniera inedită de prezentare a subiectului, iar nu neapărat în noutatea lui. Teoretic vorbind, lucrurile par simple și la îndemâna oricui, practic însă... Dar e necesar să înțelegem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]