5,503 matches
-
observării lumii fenomenale, schimbul de idei, aspectul contractual-polemic al textelor sînt dimensiuni semiotico-filosofice care marchează indelebil profilul și progresul științei actuale în marea trecere de la atomism la holism, de la contemplativism la constructivism, de la universul static la cel dinamic. Încercînd să sintetizăm prezența limbajului în epistema contemporană putem evidenția două moduri (în sensul etimologic al lui "modus"): pe de o parte, prezența limbii naturale ca posibilitate de transcodaj universal chiar în științele cele mai abstracte (a se vedea rolul metaforei în știință
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
semioticile în raport cu semiologia s-ar situa pe poziția limbilor particulare în raport cu lingvistica generală. În lucrarea de față vom utiliza un singur termen, cel de "semiotică", în acord cu terminologia utilizată de cercetarea mondială mai ales în cazul unei monografii care sintetizează proiectele diverselor școli și nu doar o singură direcție (semiologia franceză în speță). Definiția cea mai cunoscută și în care se recunosc majoritatea cercetătorilor este cea elaborată de Ferdinand de Saussure în Cursul de lingvistică generală (1916), deci avînd ca
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
de exploatare a produsului, de prezentare a realistei "tranche de vie"), în timp ce funcția constructivă explică publicitatea mitică și oblică (de creare de analogii, viziuni, narațiuni). O lucrare de referință în domeniul semioticii publicitare (Intelligence de la publicité a lui Georges Péninou) sintetizează într-o serie de trăsaturi semiotice cele două regimuri ale publicității REGIMUL DENOTAȚIEI REGIMUL CONOTAȚIEI Informație Semnificație Reprezentare Emoție Analitic Sintetic Obiect Semn Produs Complicitate Cunoaștere Valoare Instrucție Empatie Nume Caracter Practică Mit Mimesis Poiesis (G. Péninou, 1972: 112) Propensiunea
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
problemă din unghiuri diferite. Mai întâi, ne vom referi la intenția scriitorului, care se află pe poziția emițătorului în acest act de comunicare. Ulterior, vom privi chestiunea din perspectiva cititorului, receptor al mesajului literar. O tipologie textuală, cum este cea sintetizată de Paul Cornea, asupra căreia ne oprim, are drept punct de plecare ideea că, în stabilirea unei comunicări, esențială este intenția emițătorului. Astfel, un locutor poate urmări să realizeze o comunicare eficientă (să spună ceva "adevărat"), să instaureze o comunicare
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
strategiei militare a României. În cadrul Secției Informații mai funcționau: - Biroul Cifru și - Biroul Specialiști. Acesta din urmă era încadrat cu ofițeri din toate categoriile de arme, dar specialiști în munca informativă. Misiunea lor era aceea de a centraliza, analiza, compara, sintetiza informațiile culese în teren și de a întocmi rapoartele respective către organele competente. Acești specialiști erau cunoscuți și sub denumirea de „atașați tactici”, iar activitatea lor concretă consta în întocmirea de buletine informative zilnice și lunare, dări de seamă, note
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
acțiunile lor, de asemenea conexiunile cu acestea. Legăturile erau: Mihai Berceanu, pentru Partidul Național Liberal; Grigore Niculescu-Buzești pentru Partidul Național Țărănesc și Lucrețiu Pătrășcanu, pentru Partidul Comunist. Acest serviciu a fost penetrat puternic de agenții comuniști. Departamentul Militar culegea și sintetiza informații despre situația frontului, identifica și recomanda ofițerii și generalii cu orientări promonarhiste ferme și menținerea lor în apropierea Regelui. Militarii mai importanți care au colaborat cu acest Serviciu de Informații au fost: generalul Aurel Aldea (situația internă a armatei
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
serviciile maghiare, urmărea cum „se mai efectuează astăzi (21 iulie 1941 - n. n.) transporturile de petrol din România” și ce „cale de întrebuințare” aveau; de asemenea, dacă din pricina acestor transporturi aprovizionările „militare suferă întârzieri”. Pentru strângerea acestor date, ca și pentru sintetiza lor în rapoarte sau buletine informative, a fost desemnat tot atașatul de presă Fulopp Paul. Totodată, s-a solicitat întocmirea urgentă a unor tabele, care să cuprindă „muncitori maghiari, din industria româna de război”, începând de la 29 august 1941, și
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
înființat o structură în Direcția Poliției, sub numele de Serviciul Special de Informații și Spionaj Militar pentru România sau pe scurt SSISMR-ul, al cărui sediu era la Rusciuk. În cadrul ei funcționau două structuri cu atribuții distincte. Una obținea și sintetiza informații de natură politică, economică și socială, pe care le înainta direct Siguranței Generale din capitala Bulgară. Aici mai exista serviciu special pentru informații privind statele limitrofe României. Cea de-a doua structură a SSISMR-ului colecta informațiile de natură
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
lua un singur exemplu, dacă starul muzicii rap Eminem este pentru un elev model de rol se poate scoate În evidență munca și concentrarea necesară atingerii statutului de vedetă de către starul respectiv. În general, principalele riscuri pentru Învățare pot fi sintetizate sumar prin: lipsa Încrederii În sine (indiferent cât de mult sau puțin hiperactiv este copilul, acest element poate submina eforturile educatorului și conduce invariabil la eșec În Învățare). Trebuie notat că lipsa siguranței de sine se manifestă deseori complex, prin
INTEGRAREA ŞCOLARĂ A COPIILOR CU TULBURĂRI DE COMPORTAMENT. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Angi-Grațiela ANDREI () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2182]
-
pedagogice (prin trecerea de la idiografic, concret, particular, la nomotetic, general). Pentru a înțelege adecvat esența, specificul, procesualitatea conturării acestora, valoarea lor epistemică și practică, dar și limitele analizei paradigmatice a practicii educaționale, dincolo de cea teoretică a ei, este necesar să sintetizăm câteva dintre notele sale esențiale, operație realizată anterior, împreună cu formularea de ipoteze privind aplicarea lor în cunoașterea pedagogică (Joița, 2009, pp. 47-83). Astfel, paradigma și sub acest aspect: ► Este o reprezentare a realului practicii, un mod de a vedea, cum
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
Durkheim) sau ca "știința unei arte" a practicii, ca "teorie a experienței reflexive" asupra educației sau ca filosofia pragmatică a educației (Dewey). Raportându-se astfel la formarea conștiinței individului, ca scop și efect al acțiunii educaționale, unii cercetători (Demers, 2008) sintetizează dintre posibilitățile ei în umanizarea individului prin: • efectuare de acte conștiente, • rezolvare de evenimente neobișnuite, cultură, artă sau experiențe profund spirituale, • raportare la mediul uman, • transmitere de valori, • dezvoltare a dimensiunii ereditare, • introducere în etica vieții, • schimbare a paradigmei instruirii
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
la modă în pedagogie, cu marcarea etapelor de criză într-o știință, care revine apoi la postura de știință normală, căutând în continuare progresul cu noile instrumente, ci marchează o revoluție științifică, după un îndelungat proces de construcție, de tranziție. Sintetizând preocupările în temă, ne sunt relevate, ca note caracteristice ale acestei sintagme esențiale, elemente regăsibile între semnele schimbării paradigmatice în practica educației, sesizate anterior: ► Paradigma schimbată reprezintă o nouă viziune asupra realității educaționale, rezultată din interpretările asupra acumulării de date
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
manifestă, iar realitatea educației acum la noi se află într-o asemenea stare de îndoială conceptuală și metodologică, nu se conturează încă soluții adecvate, pentru că nu sunt suficient cercetate și fundamentate științific, se persistă în conservatorism, întârziind schimbarea, nu se sintetizează adecvat faptele semnificative acumulate, așteptările, condițiile maturizate. Un aspect important totuși putem semnala aici: diversitatea faptelor-puzzle normale și a celorlalte problematice solicită metodologii eficiente, analize științifice complexe, situație care a fost preluată inadecvat, în defavoarea științei educației, de către "științele educației" (Joița
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
se lucrează astfel cu toți educatorii, cu toate clasele, dar cu particularizarea contextului fiecăreia dintre acestea și cu stimularea cercetării concret reflexive a cât, cum, în ce condiții se aplică aici, ce schimburi de experiență și reconstrucții, reglări sunt necesare. Sintetizând referințele mai ample în temă, organizarea și coordonarea, antrenarea, stimularea unei asemenea instruiri centrate acum pe învățare, pe activitatea directă și îndrumată a educatului se pot evidenția ca fapte de ordin metodologic: ► Educații să beneficieze, în mediul creat, chiar inițial
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
sarcini, procese. Formarea culturii este prin colaborare, cooperare și pe baza suporturilor propriu folosite, înțelese. Focalizarea pe limbajul utilizat în situații tipice reale, cum îl folosesc educații. • Cunoașterea este o combinare a eforturilor educator și educați. Sub ghidarea educatorului, educații sintetizează informațiile folosind rezolvarea de probleme, gândirea critică, reguli de descoperire. • Abordarea holistică a părților conținutului. • Învățarea este constantă, dar cu timp variat. • Învățarea în contextul realității, por nind de la experiența anterioară sau de la experiențe din diferite realități • Organizat după modele
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
aceiași parametri. Dar locul și rolul educatorului este preluat progresiv (în conștientizare, în raționalitate, în sistematizare, în conducere, în corelare cu alți factori, în urmărirea efectelor pentru autoreglare, în inițierea de noi direcții în raport cu autocunoașterea științifică ș.a.), de către individul însuși. Sintetizând preocupări în a aborda relația educație-autoeducație (Barna, 1995; Comănescu, 1996), putem evidenția note esențiale ale acesteia, care să susțină paradigma centrării pe educație: • definește activitatea proprie în scopul autoperfecționării personalității, • depinde de nivelul de dezvoltare a conștiinței de sine, de
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
leadershipului în clasă. Odată cu vârsta și cu maturizarea, cu identificarea valorii generale a educației și a autoeducației, educatul se concentrează tot mai mult pe beneficiile și condițiile realizării, folosirii autoînvățării, concomitent cu autocontrolul, autoevaluarea sa critică, autoverificarea unor soluții eficiente. Sintetizând diferitele referințe tematice, constatăm că educatul (adolescent, tânăr) formulează reflecții asupra beneficiilor autoînvățării, prin prisma așteptărilor sale de autorealizare: • poate gândi independent, • își poate asuma responsabilitatea în abordarea unei probleme complexe, • cunoaște direct restricțiile, • își afirmă predominant motivația intrinsecă, • se
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
ei (dezvoltate în acest demers): a abordării praxiologice, a alternanței, a priorității formării competențelor, a centrării pe învățarea educatului, a priorității metodelor constructiviste, a evaluării calitative, a manifestării leadershipului. Un alt cercetător important în temă (D.H. Jonassen, 2004, cap 1-23) sintetizează evoluția macroparadigmei designului, de la primele cercetări, rezultate din corelarea sa cu una dintre abordările esenței educației (anume interpretarea sa și ca tehnologie a educației), analizată progresiv, sub influența pozitivismului, a behaviorismului, a teoriilor programării, a teoriei cognitiviste, a teoriei sistemelor
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
în dirijarea activității, ilustrativ fiind aici modelul încă larg răspândit la noi, în proiectarea constructivistă, alternativele reprezintă esența proiectării în mod propriu. Sau alți cercetători, după ce compară diferite rute în astfel de proiectări, în trecerea de la empiric la științific, tehnologic, sintetizează principalii pași, printr-o îmbinare a manierei behavioriste și cognitiviste, constată că rezultă modele de hărți conceptuale ale proiectării unei unități de învățare sau de diagrame ca imagini globale, structurate ale etapelor construcției și ale prezentării ei (apud, Joița, 2005
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
fost și va fi implicat, cu progresul individual realizat în formare, cu tendințele de dezvoltare ulterioară, cu sprijinul primit pe parcurs. Atunci evaluarea se află între logici perechi: prescriere-realități pragmatice, selecție-reglare, evaluare a achizițiilor cognitive-evaluarea pentru pregătirea socio-profesională, tradiție-actualitate, evaluare-autoevaluare. Sintetizând referințe în problemă (Perrenoud, 1999, pp. 7-9; Aubert, 2003, p. 27; Scallon, 2004, pp. 1-12), constatăm că schimbarea de paradigmă în evaluare a fost raportată la determinări variate. Tabel 18: Evaluarea în fața a noi determinări • Dezbaterile în jurul crizei valorilor în
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
realizarea obiectivelor educației, în realizarea operațiilor concrete prin strategiile de antrenare a elevilor (cum să-l transforme, să-l activeze, să-l monitorizeze, să-l modeleze, să comunice, să atingă standardele cu succes) (T. Bush, 2003, pp. 1-21). Sau sunt sintetizate motive pentru care să fie promovat leadershipul în fața managementului clasic administrativ, ca schimbare de paradigmă (Tomlinson, 2004): • noile obiective formative ale educației, • democratizarea relațiilor, • poziția centrală a educatului în instruire, • rolul reflecției, • aplicarea și susținerea de alternative în soluționarea problemelor
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
Victorians. The Inscription of Values in Word and Images, un discurs vizual al timpului în care statutul cultural al crinolinei ar putea deveni una dintre narațiunile posibile ale feminității în perioada victoriană. În loc de concluzii În prima parte a lucrării, se sintetizează abordări și evoluții recente în naratologie și naratologii, aplicații și elaborări în naratologia vizuală și promisiuni narative ale picturii. În această secțiune, a fost selectat suportul informativ minimal pentru dezvoltarea părții a doua a lucrării, care-și propune să depășească
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2198]
-
bronz 73 sau piatră ale sculpturii, și mărcile de sunet al muzicii, și torsiunile atletului sau dansatorului, și caracterele din textul lui Mallock, și mărcile grafice ale picturii lui Tom Phillips oferă șanse sporite pentru studiul narațiunii în imagine. Sunt sintetizate modurile în care sunt valorificate, în analiza imaginii, parte din conceptele naratologiei. Este notat felul în care Mark Stansbury O’Donnell, Irene J. Winter și Suzanne Lewis valorifică narațiunea complementară, completă, situațională și ciclică și reprezentarea epică și continuă din
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2198]
-
Victorians. The Inscription of Values in Word and Images, un discurs vizual al timpului în care statutul cultural al crinolinei ar putea deveni una dintre narațiunile posibile ale feminității în perioada victoriană. În loc de concluzii În prima parte a lucrării, se sintetizează abordări și evoluții recente în naratologie și naratologii, aplicații și elaborări în naratologia vizuală și promisiuni narative ale picturii. În această secțiune, a fost selectat suportul informativ minimal pentru dezvoltarea părții a doua a lucrării, care-și propune să depășească
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2197]
-
bronz 73 sau piatră ale sculpturii, și mărcile de sunet al muzicii, și torsiunile atletului sau dansatorului, și caracterele din textul lui Mallock, și mărcile grafice ale picturii lui Tom Phillips oferă șanse sporite pentru studiul narațiunii în imagine. Sunt sintetizate modurile în care sunt valorificate, în analiza imaginii, parte din conceptele naratologiei. Este notat felul în care Mark Stansbury O’Donnell, Irene J. Winter și Suzanne Lewis valorifică narațiunea complementară, completă, situațională și ciclică și reprezentarea epică și continuă din
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2197]