4,631 matches
-
pe băiatul cu ziare. Latră și-un cîine... Primul tramvai a și plecat din depou... — Termină cu prostiile! Îți Închid telefonul. — Nu! O să va pară rău pe urmă dacă vă despărțiți de un om În felul acesta... Vreau să mă sinucid. M-am gîndit toată noaptea fără să-nchid ochii nici o clipă... M-am săturat... Vedeți, băiatul cu ziare aleargă... Ah, da, ziarul... Ediția de seară va scrie și despre moartea mea, pun pariu. Motivul ?... Din ce motive ?... Epuizare nervoasă, presupun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
care a lovit receptorul... Asta a fost tot... nu s-a mai auzit nimic... doar un sunet ușor, ca de cățeluș care zgîrie cu lăbuțele În cutie. Poate Îmi juca feste imaginația... Nu-mi venea să cred că se poate sinucide. Ce să fac? Dacă s-a Întîmplat Într-adevăr astfel, Înseamnă că cei de la poliție o să mă perpelească fără milă. Ei or să mă bombardeze cu Întrebări, dar eu ce să le explic? Era absurd. Pot să le spun că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
explorez terenul localului Camelia. Nu mă lăsa inima să renunț la caz, dar nu-mi rămînea altceva de făcut, nu mai aveam nici o țintă spre care să-mi Îndrept pașii. EL dispăruse, fratele soției lui fusese ucis, Tashiro s-a sinucis și eu... nici măcar un telefon de la soția mea. Singurul lucru care mi-a mai rămas era clienta care mă aștepta. Ceilalți se făcuseră nevăzuți... Din punctul de vedere al colegilor mei de serviciu, și eu eram pe lista dispăruților. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
apa? — Îmi curge sînge din nas... Astea sînt doar niște zgîrieturi. — Oare de ce s-au purtat atît de brutal? — Bănuiesc că așa trebuia. — Toți cei ce se adăpostesc acolo se tem să nu fie descoperiți. Știai că Tashiro s-a sinucis? — S-a sinucis? — De ce vrea toată lumea să fugă? — Oare de ce? Presupun că avea el un motiv. — Motive... Mai am să ți spun ceva cînd Îmi va permite timpul, dar... Pe scurt, a rătăcit drumul... Unde-o fi?... Oare chiar a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
sînge din nas... Astea sînt doar niște zgîrieturi. — Oare de ce s-au purtat atît de brutal? — Bănuiesc că așa trebuia. — Toți cei ce se adăpostesc acolo se tem să nu fie descoperiți. Știai că Tashiro s-a sinucis? — S-a sinucis? — De ce vrea toată lumea să fugă? — Oare de ce? Presupun că avea el un motiv. — Motive... Mai am să ți spun ceva cînd Îmi va permite timpul, dar... Pe scurt, a rătăcit drumul... Unde-o fi?... Oare chiar a existat, așa cum a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
colectivist un umanism? Important e că în acea zi am experimentat intrarea regimului totalitar în lenjeria mea intimă și, prin ea, în mica mea demnitate de femeie. Mi-era așa de silă de mine, așa de silă că nu mă sinucid sau nu mă las ucisă după ce realmente aș face ceva direct contra bestiei de Ceaușescu, chipul hâd al mizeriei semenilor noștri și al nostru că îi suportam.. Acum mă uit la reclamele Care free, Libresse invisible. Nu mai sunt tânără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
în balcon, toată noaptea, să-i vadă când vin să-l ia și să-l ducă. Asta a fost, iubita mea prietenă, 21 decembrie. Îl mai am încă în amintire. Trei dintre cei 11 au murit. Apoi Călin s-a sinucis. Mai am și-acum, pe undeva prin dosarele mele, o hârtie de la el prin care „cere” să fiu socotit luptător sau erou al revoluției. „Trebuie să vă înscrieți, mă, și voi acolo, nu vedeți că s-au înscris toți ăia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
eu și Racey? Eu: Drace, nu chiar atât de multe, de fapt. Am stat cam trei sute de ani după gardul ăla din grădina voastră. Și de ce voiai să-i arăt pozele lui Harry? Ea: În speranța că s-ar putea sinucide. Sau că l-ar putea ucide pe Racey și ar ajunge la închisoare. Eu: Dar Racey e iubitul tău! Ea (încă o rundă de clătinat din cap „nătângă-mai-ești“): Racey nu e iubitul meu. Eu: Ei bine, colaboratorul tău atunci. Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
lumea artistică. După câte se pare, pictura făcea parte dintr-o mișcare de scurtă durată, dar de mare impact din anii ’60 numită „Școala Cur Pictat“. Motivul pentru care fusese de scurtă durată era faptul că toți principalii reprezentanți se sinuciseseră sau căzuseră de la balcon sau se împușcaseră în scandaluri la beție legate de femei. Barb fusese muza lor și principalul motiv al sinuciderilor și al bețiilor soldate cu împușcături. Spune, însă, că n-a avut nimic de-a face cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Știi cine e sau ești mai ignorant decât porcii pe care îi duceai la păscut când erai copil? — Nero a fost împăratul nostru. A fost ucis anul trecut, în primăvară. Fir-ar să fie... Nu a fost ucis, s-a sinucis, obiectă Vitellius cu glas scăzut. Corect? — Tatăl meu era la Roma atunci. Mi-a povestit că Nero a fost ucis în apropiere de Neapolis... sau la Neapolis - Listarius își muta greutatea de pe un picior pe altul, ca un elev nerăbdător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Roma de Senat și de popor? Unde o să ajungem? Să ne rugăm lui Hermes să ne apere. Paharnicul îi adresă cocoșatului un zâmbet înghețat: — Sigur, Galba a fost ales de soldații lui cu puțin timp înainte ca Nero să se sinucidă... Dar când Nero a murit, mi-l amintesc ca acum pe mesagerul care ne-a adus în Hispania vestea că Galba a fost ales și de senatori, și de pretorieni, la Roma! Galba este împărat în toată puterea cuvântului! — Galba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
vindecării, căreia până atunci îi dedicase viața lui. Nu-i mai păsa că e medic. Nu-i mai păsa de cei din jur. Putea doar să stea la soare... Nu mai voia să trăiască, dar nu avea curaj să se sinucidă. Nu-i păsa nici măcar că Vitellius, ucigașul, se oprise tocmai acolo, în orașul unde ajunsese și el, ducând urna cu cenușa Velundei. Oftă și privi în jur, amețit din cauza oboselii. Se uită absent la mulțimea care invadase orașul în acele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
punea pe față o mască din miez de pâine îmbibat în oțet, ca să nu-i crească barba. Îi plăcea să aibă fața netedă, ca o fată. Eu știu, pentru că l-am cunoscut bine. Și totuși, a avut curajul să se sinucidă ca un erou din vechime. Antonius și Titus tăceau. — Soldații au plâns mult timp lângă trupul lui și mulți, din disperare, și-au pus capăt zilelor lângă rug. Alții și-au luat viața când au aflat că a murit. Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
pentru Otho? întrebă Antonius, arătând spre mica flacără. — Și ce dacă mă ura? răspunse Calvia fără să zâmbească. Și Galba mă ura. Amândoi au avut o moarte tragică: primul a fost ucis de al doilea, iar al doilea s-a sinucis pentru că a apărut un al treilea împărat, sinistru, pe scena vieții noastre - zâmbi ironic. Mă întreb ce sfârșit va avea un om ca Vitellius. Prezicătoarea mea spune că destinul lui e pătat de sânge. La fel zice și augurul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
fiindcă împăratul învins fusese îngropat. Bău și puse să li se dea vin și celorlalți. Se opri în fața unei lespezi pe care scria În memoria lui Otho. Observă batjocoritor că era foarte modestă. Ceru să vadă pumnalul cu care se sinucisese Otho și porunci să fie dus la Colonia Agrippinensium, unde avea să fie așezat în templul lui Marte și închinat zeului. Pe înserat intră în oraș, unde fu aplaudat îndelung, și porunci să i se pregătească cina, ce consta în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
-i lase să iasă. — O clipă, zise Vinicius Crulpus, oprindu-se. Eu rămân. — Rămâi? tresări Allius Cerpicus. Nu înțeleg... Ce înseamnă asta? Rămâi aici? Vinicius Crulpus nu se uită la el. I se adresă lui Antonius: — Ar trebui să mă sinucid, ca să-mi sfârșesc cu onoare viața, acum, când totul e pierdut. Dar sunt prea bătrân pentru asta. Primește-mă printre oamenii tăi. Nu mă lăsa să mă întorc la Roma. Dă dovadă de milă... — Îți amintești ziua aceea, în pulvinar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Vitellius vorbea, plângea și mesteca în același timp. — Caecina m-a trădat, lui Valens i-au tăiat capul... Armata mea continuă să piardă. Foarte mulți au dezertat, iar Antonius Primus învinge. A ajuns acum la porțile Romei... Skorpius s-a sinucis, iar Orpheus trăiește. Oare toate astea nu-s de-ajuns? Luă o altă bucată de pâine pe care i-o întindea Listarius. Am încercat să-l ucid pe Orpheus în cămăruța lui de la Ludus. În ultima clipă, ucigașii plătiți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
De ce ar fi Vespasianus mai îndurător decât Augustus și Caesar? Dacă abdici, vei fi ucis, mai devreme sau mai târziu. Dacă vei continua să lupți, vei fi învins și asasinat. Ai o singură soluție: o moarte onorabilă. — Vrei să mă sinucid? Vitellius izbucni în râs, îi întoarse spatele și se urcă repede în lectică, făcându-i semn lui Listarius să-l urmeze. — Încă nu mi-am spus ultimul cuvânt! strigă. Ajungând la palat, îl întâlni pe Allius Cerpicus. Vitellius se întinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Pentru prima oară în istoria Romei, legiunile au aclamat ca imperator un senator obscur, Servius Sulpicius Galba, guvernatorul Hispaniei Tarraconensis. Galba s-a îndreptat spre Roma cu soldații săi și a fost confirmat și de Senat. După ce Nero s-a sinucis, Galba a intrat în Roma. Între 1 ianuarie și ultimele zile din luna decembrie a anului 69 d.Hr. - perioadă pe care istoricii au numit-o „lungul an al celor patru împărați“ - au avut loc lupte violente pentru putere, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
provincii ale Imperiului, alături de cea a pretorienilor, care prin tradiție îl protejau pe împărat și familia imperială, a determinat Senatul să-l declare inamic public. A murit la treizeci și unu de ani, în primăvara anului 68, când s-a sinucis cu ajutorul secretarului său, Epaphroditus. În timpul domniei sale, care s-a transformat treptat într-o monarhie absolutistă, a avut și inițiative pozitive: măsuri în favoarea poporului și a celor din provincie, opere publice, tăierea istmului Corint etc. Noricum: corespunde nordului Austriei actuale, unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Un timp, presat de situație, am ezitat să fac o alegere. Poate că o voi răni pe micuța Moby prin preferința mea pentru talentata ei colegă - poate că se va lăsa de meserie sau va izbucni în lacrimi, se va sinucide. Dar, după câte se pare, în Insula Fericirii nu pot apărea probleme de autocompătimire. Știi, am impresia că nu sunt făcut pentru bordeluri. Nu mă pot abține să mă implic în problematica umană, minimă, așa cum e ea, și să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
la temperatura și presiunea maximă, fără să reușească, să-mi alunge greața. Probabil că sunt foarte nefericit. Numai așa pot să-mi explic comportamentul. O, Doamne, probabil că sunt așa de deprimat Probabil că aș fi în stare să mă sinucid. Și aș vrea să știu de ce. Uită-te la viața mea. Știu ce-ți spui. Îți spui: dar e teribil! E măreț! Îți spui: sunt unii tipi atât de norocoși! Cred că totul arată cât se poate de mișto, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
banilor, dar așa sunt și Statele Unite. Așa e și Rusia. Suntem cu toții călcați în picioare și brutalizați și batjocoriți și dați de pereți de bani. Dacă pământul s-ar da mâine peste cap, dacă s-ar dezintegra, dacă s-ar sinucide, am avea deja cu toții pregătite scrisorile noastre de sinucigași, bilețelele noastre îndurerate, nota cu suferințele noastre - banii înseamnă libertatea. Asta e adevărat. Dar libertatea înseamnă bani. Ai totuși nevoie de bani. Trebuie să zgâlțâi banii așa cum un câine zgâlțâie un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Mă simt cuprins de un calm solid și sublim. Acum știu că sunt în stare să-mi văd de viața mea. Da, perspectiva e minunată. De fapt, viitorul este de-a dreptul strălucitor acum, când m-am hotărât să mă sinucid. M-am hotărât. M-am ho-tă-rât. Ah, e atât de simplu. Luarea deciziei e partea cea mai grea, și viața a hotărât pentru mine. Diseară. Am cele necesare, aici, în oceagul meu. Diseară, singur. Ultima noapte. — Îți mulțumesc încă o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
fie cineva care s-o vadă învingând. Sinuciderea nu e atât de rușinoasă. Mi-ar fi displăcut profund să fi fost cineva care să mă vadă în acele clipe. Nu, n-aș fi vrut să fiu găsit mort în dormitor, sinucigându-mă în felul ăsta. Slavă Domnului, am o prietenă nouă. O cheamă Georgina. Lucrează ca secretară la o firmă de confecții din White City. E o fată solidă, un fel de infirmieră grasă, care e exact ce mi-a recomandat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]