19,058 matches
-
așa că nu știu. — Păi, zise femeia, aș putea să vă povestesc eu cum stă treaba. Pe-aici sunt o mulțime de oameni ca domnul doctor Ranta. O să vedeți. Pot să vorbesc despre asta, fiindcă mâine plec. Mi-am găsit o slujbă mai bună. Mma Ramotswe primi indicații despre cum să ajungă la biroul doctorului Ranta și își luă rămas bun de la secretara săritoare. Universitatea n-a avut o idee prea bună când a pus-o pe femeia aia la recepție, reflectă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
cu acoperișul obișnuit, de țiglă roșie, și cu o grădină neîngrijită. — Se vede cât acolo că n-are grădinar, remarcă Mma Ramotswe. Uite ce neorânduială. Să n-ai grădinar se cheamă de-acum lipsă de bun simț, dacă ai o slujbă de intelectual bine plătită, cum are doctorul Ranta. E o datorie socială să angajezi niște servitori, care se găsesc pe toate drumurile, disperați să câștige și ei o bucată de pâine. Salariile sunt mici - inacceptabil de mici, considera Mma Ramotswe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
Chiar de la început. Oamenii aceia erau niște idealiști. Credeau că pot schimba niște lucruri care dăinuiau de veacuri. Am știut că n-or să reușească. Dar banii i-ați luat, spuse Mma Ramotswe. Se uită la ea sfidător. — Era o slujbă. Eu sunt economist de profesie. Studiez lucrurile care merg și cele care nu merg. Poate nu m-am făcut bine înțeles. — Ba v-ați făcut, replică Mma Ramotswe. — Ei bine, continuă el, noi - conducerea, ca să zic așa - locuiam într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
cu o urmă de suspiciune în glas. Crede că-mi caut de lucru, reflectă Mma Ramotswe și se îmbărbătează să mă refuze. — Mă numesc Precious Ramotswe, se prezentă ea. Sunt din Gaborone. Și n-am venit să vă cer o slujbă. Femeia zâmbi. — Vin atât de mulți, zise ea. Rata șomajului este atât de mare. Oameni care au urmat tot felul de cursuri sunt disperați să-și găsească o slujbă. Ar face orice. În fiecare săptămână primesc zece, poate douăsprezece cereri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
Sunt din Gaborone. Și n-am venit să vă cer o slujbă. Femeia zâmbi. — Vin atât de mulți, zise ea. Rata șomajului este atât de mare. Oameni care au urmat tot felul de cursuri sunt disperați să-și găsească o slujbă. Ar face orice. În fiecare săptămână primesc zece, poate douăsprezece cereri; iar la sfârșitul anului școlar, chiar și mai multe. — Vremurile sunt neprielnice? Femeia oftă. — Da, cam așa e de ceva timp încoace. Sunt mulți oameni la ananghie. Înțeleg, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
Botswana. Mma Ramotswe nu intenționase să o facă să se simtă prost. Întrebarea ei nu fusese insinuantă și încercă să o liniștească. — Nu asta am vrut să spun. Mă gândeam la vechea Africă, în care erau mai puțini oameni fără slujbe. Oamenii aveau un loc bine stabilit pe atunci. Fiecare ținea de satul lui, de familia lui. Aveau propria bucată de pământ. Multe dintre astea s-au dus și nu mai au nimic în afară de o cocioabă la marginea unui oraș. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
o examină. — Îți plac pietrele? — Vreau să mă fac geolog, îi spuse el pe un ton solemn. La noi în hotel stă, din când în când, un geolog. El mă învață să deosebesc rocile. Îi zâmbi încurajator. — Ar fi o slujbă interesantă, comentă ea. Aproape ca și munca de detectiv. Cauți lucruri. Îi dădu înapoi bucata de cuarț. Când o luă, copilului îi căzu privirea pe inelul de logodnă și-i reținu mâna o clipă, uitându-se la inelul de aur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
a zis numai „no problem...”. Adică nu-i păsa, ai mai pomenit? - Nu... - Vine de mai mulți ani, are și-un apartament închiriat, îi place aici, că e cald, îs din ăștia cu Iehova și care cântă la chitară la slujbe, cică acolo în Irlanda lui plouă tot timpul... Îi place și mâncarea noastră... A italienilor nu-i place, că ăia mănâncă numai spaghete... Prietenul ăsta al meu mi-a zis că omul are în Anglia un soi de firmă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
ăia înaintea ei... poți să fumezi dacă vrei... ori baba-i talpa iadului de-mpușcă toți fuga... am lăsat-o, ne înfundasem în datorii până-n gât, copchilu’ la școală, parcă el știe că n-ai... costă toate, eu stăteam fără slujbă de mai bine de-un an... la început, în nouăzeci, am făcut și io Turcia, mai aduceam, mai vindeam, am avut și două tarabe-n Podu’ Roș, da’ le-a dărâmat animalu’ ăla, că nu-s potrivite cu urbanistica, ’tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
a zis că a avut pe unu’ acolo... a stat ea cât a stat, singură, femeie... trebuie să-i fi fost greu, ce să fac, ce să-i zic, n-am trimis-o eu?... de bulangiu, că n-am avut slujbă... am bătut-o când mi-a zis... se aștepta și ea, nici n-a icnit, da’ ... tot femeia mea e, cum s-o las? Ce-i spun ăluia mic, că el știe că mama mi-a luat bicicletă și mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
e defel o reclamă, ci o antenă camuflată, o mașinărie de ascultare. I-a pândit cu binoclul de după perdea, și-a cumpărat special binoclu pentru asta, și-a observat tot, absolut toate mișcările suspecte... Noroc că-mi luasem calculatorul la slujbă, dar dischetele mi le-a făcut harcea-parcea... - Ai devenit și tu „kaghebist împuțit”? - Normal, m-a întâmpinat chiar așa, „kaghebist împuțit, știu că ai vrut să te muți aici numai ca să spionezi, cu cât te plătesc ăia? Te-ai înrolat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
acuzat familia ars-îngropatului, au deschis proces, încă se mai hârâie prin tribunale. - Și e mare păcat, se-nchina Mitică, fostul linotipist. Cine lasă scris să fie ars, acela s-a despărțit de rânduiala Bisericii, acela nu poate fi pus la slujbe, nu poate fi trecut pe pomelnic. Ce se alege de sufletul lui? Și cum să-l arzi ca pe vite secerate de molimă, strânse din șanț, să n-aibă cruce la cap? Îl ții în borcanul de nes? Dacă fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
ei știrbă ar fi mai bine! Ia crengile și du-le de-aici. Păcat că nu-i una mai dreaptă, c-o țineam să-i fac cruce, frumos. Da’ un felinar tot pot să-i fac, din fier forjat, la slujbă, c-acuși îi vine la ușă cu semănatul tanti cu coasa. Ajung la groapa cu apă pe care mă dădeam cu balia, sar peste gârlă, pe burtă, pe sub sârma ghimpată, mă opresc să respir acolo unde ridicasem căsuța din lăzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Doamne, ce proast-am fost de nu m-am gândit la Crucea Roșie!, m-ajută ei, eu numai să le spun... - Să știi că-s în stare să scotocească lumea după copchilu’ tău! - Da, sunt niște drăguți. Mi-au propus și slujbă vreo doi, damă de companie, să mai anim lucrurile când le vin clienți... Aș putea începe imediat, aș face figură bună până la urmă, nu se vede prin câte-am trecut... Dacă am vreme, pot merge imediat la vizionare. Mi-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
cu țărnă când l-au coborât pe frânghii în groapă. Și bunica mi-a zis să nu spun la nimenea că l-am găsit spânzurat în magazie, că nu mai vrea popa să-l îngroape și nu-i mai face slujbă și-i păcat, se poate face strigoi din asta și vine și ne mănâncă tot din frigider. Și i-a dat niște bani la nenea doctorul, să scrie pe hârtie c-a căzut și s-a lovit la cap și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
și la cei din partea Tincăi le dau pături. La bărbați, de femei se ocupă Dana. Și-avem mai multe cămăși. Se uită la verigheta mea. - A venit și nevastă-ta? - Îmi... îi pare rău, nu putea, a fost trimisă cu slujba... Ce să-i faci... Dialogul a fost întrerupt de preotul care dă semnalul de plecare. Pun și eu mâna, ridic și cobor masa, „Veșnica lui pomenire, veeeșnicaaa luii pomenireee”, îmi fac cruce. De mai multe ori. - Du-te-n față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
ține pământul, aglomerație, prea mulți chiriași...”. Tu crezi? - În ce? - Cum în ce? În Dumnezeu, că doar nu în benzina fără plumb! - Da, în felul meu... - Și eu tot așa... Nu-s bisericos, mă meliță nevasta, că nu merg la slujbă decât la Înviere, atunci aprind lumânarea și cânt „... cu moartea pre moarte călcând”, că-s păcătos. Da, sunt, înjur, am preacurvit, acum m-a iertat Domnul, am mințit, am furat de la fabrică, dar n-am omorât pe nimeni. N-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
-l ardă de viu. Iguana Oberlus se Întoarse din nou și Îl țintui cu ochii săi neliniștitori, care deseori păreau să-i iasă din orbite. - De ce ar trebui să-l ardă de viu? Întrebă el răgușit. Fiecare poate să facă slujba cum vrea și să adore pe cine are chef și cum i se pare mai bine. Cine sînt popii ăștia sau Inchiziția ca să hotărască dacă o metodă e mai bună sau nu decît alta? Dumnezeu, dacă există, sau Dracul vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
acelor tipi destul de flexibili sau c-o pulă suficient de mare să nu mai aibă nevoie de nimeni pe lume, Manus arăta cu pâinea sa prăjită spre pozele alea și-mi zicea: — Ăștia nu tre’ să-și mănânce nervii cu slujbe sau relații. Manus mesteca doar, cu ochii lipiți de reviste. Luând cu furculița albuș de ou, zicea: — Ai putea trăi și muri în felul ăsta. Pe urmă eu mă duceam în centru, la Academia de Manechine Taylor Robberts, ca să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
problemă să cânt colinde. Fratele meu, Shane, e tot mort, așa că încerc să nu mă aștept la prea multă atenție, doar la un Crăciun liniștit. În momentul acela, iubitul meu Manus începea să-și facă griji că-și va pierde slujba la poliție, iar mie-mi trebuiau două zile departe de lumina reflectoarelor. Am discutat cu toții, mama, tata și eu, și-am căzut de acord ca anul ăsta să nu cumpărăm cadouri mari unul pentru celălalt. Poate doar din alea mici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
să mi-o vâre. Manus lăsa un inel de păr ras și celule de piele bronzată și moartă de jur-împrejurul căzii de baie și se aștepta s-o frec eu. Pe fundal apărea întotdeauna ideea de-a se întoarce la o slujbă unde oamenii deschid focul spre tine, criminali care n-au nimic de pierdut dacă tu o mierlești. Și poate că Manus reușea chiar să prindă vreun turist bătrân care nimerise din întâmplare în zona cea mai agitată din Washington Park
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
nu părea mare scofală într-un loc așa mare ca Montana. poate că soră-ta nici nu-i în statele unite, am scris cu ruj pe oglinda unei toalete de la un motel din Great Falls. Așadar, pentru a nu pierde slujba lui Manus, mergeam la baruri de gay, iar eu ședeam singură și-mi ziceam că treaba cu aspectul frumos e diferită pentru bărbați. Manus flirta și dansa și trimitea băuturi pe tejgheaua barului oricui părea o provocare. Manus se strecura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
cîteva clipe, secunde grele, ca să chibzuiască. Apoi a încercat să fie cît mai clar și mai convingător în tonul vocii sale. Pot să vă spun că mă simt bine. Am, așa, o senzație de mulțumire atunci cînd mă gîndesc la slujba mea. Nu poate fi aceasta un indiciu că am ajuns la locul potrivit? Fusese clar și convingător, dar într-un reflex al meseriei (ori al talentului?) reuși să atingă și acel nivel de viclenie absolut necesar în orice făcea sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Cocoș vreme de trei zile. Era acoperirea absolut eficientă a oricărui jurnalist care scrisese despre bandiți nu avusese nici o întîlnire cu Cocoș, o întîlnire "aranjată", ci, uite așa, se întîmplase ca să dea peste el banda, în vreme ce se afla în interesul slujbei prin cine știe ce sat prăfos de pe lîngă Peștera, ori Negru Vodă, ori Mahmudia, ori chiar în Brăila pe lîngă crîșma unuia ce părea să-i fie cumnat lui Cocoș. Cu pălăria lui pleoștită, cu costumul de gata luat de la Lafayette, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
au prefăcut a fi prieteni vreo trei zile, timp în care au făcut destule prostii împreună, încît, pînă la urmă, să afle cam tot ce era de aflat în legătură cu ,,banda lui Cocoș". Se putea duce chiar ă doua zi la slujbă și să-i prezinte lui Mihail un raport în cea mai mare parte exact, cel puțin atît cît îl interesa era exact, dar încă o regulă a Serviciului era "fă-o singur și, dacă ai făcut-o, verifică încă o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]