2,620 matches
-
să pledez, să justific, să conving. Era foarte simplu, independent de cuvinte, de timpul ce-mi mai rămânea de trăit, de ceea ce puteau crede ceilalți despre el. Adevărul acesta răspundea unei vorbe vechi, a cărei forță semeață și a cărei smerenie îmi plăcuseră întotdeauna: „Nu mi s-a cerut să vă fac să-l credeți, ci să vi-l spun.“ Nu-l gândeam, îl vedeam. Vedeam soldatul care abia căzuse, cu mâna dusă la obrazul sfârtecat. Nu-l vedeam în clipa
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
creștine antice, Încât Îl prefer oricărui pios semidoct. Doar Dumnezeu poate judeca și alege În asemenea cazuri. Faptul că acest prieten agnostic a acceptat să traducă Biblia alături de noi este, pentru mine, un semn divin. Prin caracter, prin bun-simț, prin smerenie cărturărească, omul acesta Îmi pare uneori mai creștin decât noi toți ceilalți care ne credem creștini. Așa că Luther poate fi liniștit! SM: Mă Întreb dacă traducerea În limba română a fost În stare să scoată În lumină valențe ascunse sau
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
mirenilor În Biserică și a reînnorii spiritului laic creștin. Nu Înțeleg această acțiune ca pe o provocare lansată ierarhiei sau, În cealaltă direcție, ca pe o supunere În chip slugarnic, ci ca pe o colaborare În spirit de complementaritate, de smerenie și adevăr. În orice caz, un fapt mi se pare esențial: traducerea LXX nu ne vine chiar de sus. Ea presupune efort, frământare comună care, prin rezultatul ei, participă la constituirea conștiinței creștine a oricăruia dintre noi. Ea ne aduce
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
în ceea ce are particular, o râvnă a „țintelor mari”. Meditația afirmă, pe tipare romantice, orgoliul spiritului și aspirația înălțării la „lumea ideală” (Destinul, O, noi, stăpâni vremelnici). Tumultul căutării dumnezeirii și iubirea domină „nemilostivul amar” al existenței (Învingătoare), iar înfiorarea, smerenia sunt mereu concurate de un conceptualism locvace. Iubirea de țară e un motiv omniprezent, pasajelor în lamento, ce-l amintesc pe O. Goga, alăturându-li-se, în Lacrimi și clocot, chemarea vibrantă la luptă, în tonul eroic care îi este
BRAN-LEMENY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285858_a_287187]
-
minuțiozitate, pentru a nu rămâne nimic neîndeplinit, neprevăzut, nehotărât, În urma mea. Și cum vreau să cred că voi avea mintea Întreagă În pragul marelui meu drum, când ultimul cuvânt pe care sper că Îl voi putea rosti, cu o adâncă smerenie, va fi mulțumesc. Să-ți fie sfârșitul binecuvântat și nu mă uita”. Aici se Încheie corespondența lui G. D. către cel mai apropiat prieten al său, În care Îi relatează intenția, pregătirea și actul morții. Această corespondență este urmată de
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
giugul robiei”, nevoită să suporte invazia unor trupe străine. Pătruns de gândul că ordinea socială este rânduită de Dumnezeu, că monarhia este de drept divin, el îl prezintă pe Mavrocordat într-o lumină aparte, ca pe un om plin de smerenie, și se ocupă pe larg de reformele și prefacerile pe care domnitorul le încearcă. Mavrocordat apare, astfel, ca un binefăcător al țării și cronicarul, atunci când are de judecat conflictul dintre marea boierime și domn, se așază, firesc, de partea cârmuitorului
AXINTE URICARIUL (c. 1670. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285510_a_286839]
-
zi de odihnă, rugăciune și laude aduse Creatorului, lui Dumnezeu! Deci înainte de a ne despărți de minunata poveste a Creației lui Dumnezeu, să-i închinăm o rugăciune pe care fiecare copil trebuie s-o știe și s-o rostească cu smerenie. (pe fundal apare numai chipul lui Dumnezeu; Prelatul face semn asistenței să se ridice în picioare; apoi începe Rugăciunea „Tatăl nostru” spusă de toți participanții) „Tatăl nostru care ești în Ceruri/Sfințească-se numele Tău/ Vie împărăția Ta/Facă-se voia Ta
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
Împărat. Era doar un om ce se bucura de un titlu. Ei au făcut parte din fostul împărat, Felix Amadeo, unchiul meu. Acum sunt aici, iar eu... eu sunt Împăratul! Împăratul a murit! Trăiască Împăratul! ziseră cu toții în unison, cu smerenie. Eram stupefiat... Se explică! Așa putea Felix Amadeo să ia deciziile cele mai bune în momente cruciale. Nici nu-i de mirare ce bine s-a descurcat! Fiecare din cei de aici avea o altă meserie, și fiecare era cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Nu se împiedică de nimic în lupta lor pentru bogăție și putere. Nu-și trădează însă nemulțumirea. O mângâie pe copilă pe cap și se gândește că aici, la templu, se va deprinde încetul cu încetul cu decența și cu smerenia. Domitia se simte încurajată și declară: — Preotesele statului îndeplinesc toate treburile pe care le fac femeile în casa lor. Înalță ochii către Occia. Nu? Bătrâna îi simte privirea întrebătoare și aprobă ușurel din cap. E dezghețată puștoaica și prinde repede
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
la conacele altor oficiali, misionarul fusese poftit de mai multe ori în încăperi la fel de sumbre și răcoroase ca și aceasta și de fiecare dată avea sentimentul că în întunericul acestor încăperi uneltirile japonezilor stăteau la pândă ca niște umbre. Cu smerenie ne înfățișăm Sfinției Sale, Papa Paul al V-lea al Romei, stăpânul tuturor creștinilor. Un bătrân grămătic citea ciorna pentru scrisoarea Stăpânului. Purta haine negre ca ale preoților budiști și era ras în cap, spre deosebire de înalții oficiali care stăteau, la fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
zise: Ce părere ai, senior Velasco? — E bine. Însă am doar două lucruri de spus. În primul rând, vă rog să adăugați niște cuvinte pe care noi obișnuim să le spunem când ne adresăm Sfinției Sale Papa. Se scrie așa: „Cu smerenie vă sărutăm picioarele.” — Să scriem că Stăpânul îi sărută picioarele Papei? — Așa se obișnuiește, zise misionarul cu voce puternică și neînduplecată. Înalții oficiali își ridicară capetele supărați, iar chipul seniorului Shiraishi se strâmbă într-un zâmbet amar. În ce privește trimiterea unor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
-i înapoi acasă, apoi îi felicită pe japonezi pentru că vasul lor ajunsese cu bine până în Nueva España și își mărturisi speranța că Japonia și Nueva España vor prospera împreună. După aceea, Hasekura se desprinse din rândul solilor, ridică plin de smerenie scrisorile Stăpânului deasupra capului său plecat și înaintă astfel până în fața guvernatorului. Amândoi erau nemaipomenit de gravi, fără să bage de seamă cât de hazlie era purtarea lor. Noi vom face tot ce ne stă în putință pentru ca solii japonezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
războim între noi. De ce oare e omul o ființă atât de urâtă și de meschină? În loc să devenim mai curați în sânul ordinelor noastre bisericești, se întâmplă câteodată să devenim chiar mai ticăloși decât mirenii. Ne-am înstrăinat cu totul de smerenia și răbdarea sfinților și de blândețea lor nemărginită. Noaptea trecută o ploaie zdravănă s-a abătut peste corabia noastră în timp ce pluteam în susul râului. Ropotul ei înspăimântător m-a trezit din somn. Spre rușinea mea, am avut un vis păcătos. Tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
seamă că Tanaka și samuraiul tremurau străbătuți de un fior. Pentru niște simpli ostași ca ei, fie și cu numele de soli, întâlnirea cu regele unei țări uriașe era un fapt nemaipomenit. Este însă un om în fața căruia îngenunchează cu smerenie chiar și regele Spaniei. Știți cine e? Nici unul dintre cei trei nu știa să răspundă. — Este regele creștinilor, care se numește Papa. În Japonia, de pildă, Măria Sa naifu ar fi regele Spaniei, iar împăratul din Capitală ar putea fi Papa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
repede. Cardinalul Borghese care stătea în picioare lângă Papă se aplecă și îi spuse ceva. Tanaka stătea ca o momâie. Citiți... scrisoarea Stăpânului... îl împinse Velasco în grabă. Tanaka scoase scrisoarea de la Stăpân și o despături cu amândouă mâinile. — Cu smerenie ne înfățișăm Sfinției Sale, Papa Paul al V-lea al Romei, stăpânul tuturor creștinilor. Glasul lui Tanaka era pierit. Chiar și samuraiul își dădea seama că îi tremurau mâinile. — Venind în țara noastră călugărul franciscan Velasco și răspândind el învățătura creștină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
adâncul inimii mele a vibrat năzuința de a merge într-o țară a asupririi și a prigoanei și de a lupta ca un ostaș al Domnului. Superiorii mei îmi atrăgeau mereu atenția că firea mea se împotrivea unor virtuți precum smerenia și cucernicia. Trei ani mai târziu, în 1598, numele și existența Japoniei îmi deveniseră și mai cunoscute. Cu un an înainte, sosiseră vești de la Ordinul Iezuit de acolo că taikō, împăratul Japoniei, începuse prigoana împotriva creștinilor. Douăzeci și șase de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
organice de dragoste: iubirea, care creează, unește și valorifică familia. Această unitate organică și ireductibilă - iar, ca atare, singura care poate exercita drepturi politice - nu ia ființă decât printr-un act de dragoste, cu tot ce aduce el după sine: smerenie, jertfă, renunțare, creație. Întreaga concepție socială și statală a lui Salazar se întemeiază pe familie și, ca atare, pe dragoste. Corporațiile, municipiile și națiunea nu sunt decât forme elaborate ale aceleiași familii portugheze. "Națiune unitară" înseamnă, pentru dictatorul Portugaliei, comunitate
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
pierdută în cine știe ce amintiri. Balamber se simțea atins în adâncul sufletului. Mintea îi fu străbătută de un gând: — După cum vorbești, mi se pare că ți s-a întâmplat și ție la fel. O strălucire extrem de vie lumină ochii abatelui. Cu smerenie, își lăsă în jos capul. — Ei, da! recunoscu cu gravitate. Ceva asemănător mi s-a întâmplat și mie. Din spatele primelor șerpuiri ale cărării se ridicară din nou proteste și vociferări. într-o izbucnire de mânie, Balamber îi vorbi lui Khaba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
din cimitir. Gligori era preot, iar Mașa, când dascăl, când pălimar. Înarmați cu cădelnițe confecționate din cutii de conserve goale găsite lângă graniță, umblau tămâind copacii și tufele de zmeură ce creșteau din abundență pe marginea pârâului, plecându-și cu smerenie capul spre pământ. Gligori știa toată liturghia pe de rost, o Îngâna ușor pe nas, imitând nu numai vocea preotului, ci chiar și felul său de-a fi. După slujbă, Înjghebau și-un mic praznic de la care nu lipseau nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
apropia cu un aer mătăsos pe piept pe frunte cerul lăfăit în ochi siiiimplu ca un om oarecare cine ar fi crezut că îi e sete mă uitam aiurea după fluturi mai să-l refuz dacă nu ar fi avut smerenia de împătimit mâinile îmi tremurau și trupul cană s-a făcut scufundare în viața unui om o să sufăr un pic ca și când sufletul mi-aș scoate o țeapă minusculă din deget aș afla că ești o moarte puțină tot ce însemni
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
zâmbetul ăla al ei? Acolo, puzderie de americani, privind în neștire, descoperind că mai este și o altă cultură decât cea rezultată din încrucișarea lu’ Coca-Cola cu un hamburger. Două lucruri sunt importante în tablou: zâmbetul și mâinile. Mâinile arată smerenie și cumințenie; zâmbetul e aninat undeva între descoperire și supunere. De-asta e straniu și fascinant. Ea, supusă, a descoperit puterea ei asupra lui, adică adevărul, dar nu-l spune, i-l zâmbește! La ce bun acest mit al bărbaților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
și două lacrimi i-au izvorât din ochi. Le-a alungat cu mâna stângă în lungul bărbii. Vinovații... vinovații... a șoptit el. —Allah va lumina înțelepciunea domnului meu... a răspuns bătrânul. Ce să fac, Selim-Hafiz? Bătrânul s-a închinat cu smerenie și frică: O, stăpâne, Selim-Hafiz spune că pământul e sătul de sânge... Împăratul a înălțat fruntea și a încruntat sprânceana. Selim-Hafiz s-a dus la ale sale. Legea împărăției otomane deschidea urmarea la tron celui de al doilea fiu al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
dea drumul. Și ce ai spune despre logodnică dacă tatăl n-ar fi de față? Am hotărât să n-o mai ocolesc cu răspunsul: Dacă nu m-ar asculta chiar șeful Bisericii, aș spune că religia îi învață pe oameni smerenia, dar că ea însăși n-are nici un pic de smerenie. Aș spune că toate religiile au dat sfinți și asasini, cu aceeași conștiință liniștită. Și că în viața acestui oraș, există ani ai lui Clement și ani ai lui Adrian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
n-ar fi de față? Am hotărât să n-o mai ocolesc cu răspunsul: Dacă nu m-ar asculta chiar șeful Bisericii, aș spune că religia îi învață pe oameni smerenia, dar că ea însăși n-are nici un pic de smerenie. Aș spune că toate religiile au dat sfinți și asasini, cu aceeași conștiință liniștită. Și că în viața acestui oraș, există ani ai lui Clement și ani ai lui Adrian, între care religia nu îngăduie să alegi. — Oare islamismul îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
erau valabile pentru toată lumea indiferent de rang, instruire sau ocupație. Sesizăm o uniformizare doar din acest punct de vedere a claselor sociale care astfel recunosc faptul că cel puțin în fața lui Dumnezeu erau toți egali. Același cronicar sesiza omniprezența unei smerenii naive la toți românii indiferent de rang. Ei se închină în toate momentele importante ale zilei: dimineața, seara , înainte de masă și înainte a începe orice treabă importantă, participă la toate slujbele oficiate în Biserică, postește toate cele 4 mari posturi
Religia creştină şi spiritualitatea ortodoxă în spaţiul mioritic. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Maria Asaftei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_947]