2,320 matches
-
se ocupă decât de izbânda momentului, vom cere necurmat ca drepturile omului, ca și drepturile neamurilor să fie recunoscute și puse la adăpostul lovirilor vrăjmășești.“ Un moment hotărâtor în formarea sa l-a constituit activitatea la Drepturile omului, primul cotidian social-democrat din țara noastră, lansat la 3/15 februarie 1885, din inițiativa unor foarte tineri socialiști sau simpatizanți ai ideilor socialiste, înregistrați în ordine alfabetică în comitetul de redacție: Constantin C. Bacalbașa, Al. Brăescu, Constantin A. Filitis, Emilian A. Frunzescu, Constantin
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
în mai 1885, să-și efectueze serviciul militar), până la 11/23 decembrie 1885, când, odată cu al 217-lea număr, Drepturile omului își încetează apariția din lipsă de fonduri, majoritatea tinerilor care-l scriau fiind săraci lipiți pământului. Aici, la gazeta social-democrată, Constantin Bacalbașa și-a dovedit pentru prima oară talentul real de ziarist, așa cum menționează același Nicolae Iorga amintindu-și, în 1922, că la Drepturile omului se afla „în rândul întâi un ziarist de foarte mare talent care, lipsit de logica
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
de după-amiază fondat în 1888 de către Alexandru V. Beldiman, bătrân boier moldovean, fost colaborator apropiat al domnitorului Cuza. În redacția acestui ziar din ce în ce mai bine receptat de opinia publică românească, redacție formată din ziariști tineri și talentați, unii provenind din mișcarea social-democrată, Bacalbașa își desăvârșește pregătirea profesională, atingând acum performanțele deplinei maturități, pe care le va dovedi cu prisosință după anul 1900 în presa conservatoare, iar din 1919, din nou la Adevărul. Fără să împărtășească întru totul linia politică a cotidianului democrat
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
amenințată de pretenții revizioniste, constatând că fascismul nu este altceva decât „o modernizare a tiraniei, modernizare impusă tocmai de marele ascendent al democrațiilor moderne.“29 Totodată el se arăta la fel de îngrijorat de consolidarea comunismului bolșevic - o denaturare grosolană a ideologiei social-democrate, devenit o amenințare din ce în ce mai evident la adresa statelor democrate, inclusiv a României: „Comunismul - arăta Bacalbașa în mai 1927 - se manifestă pretutindeni ca o agentură a imperialismului rusesc de culoare roșie“ pregătind „hegemonia rusească asupra lumii.“30 18 studiu introductiv 27. Gala
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
conservatori, îndeosebi junimiști, incapabili, de fapt, de a înțelege și de a se adapta vremurilor noi care se anunțau. E însă surprinzător faptul că, implicat în anii de dinainte și de după 1880 în acțiunea de organizare a începuturilor mișcării noastre social-democrate, Bacalbașa nu ne oferă asupra acestora decât unele informații destul de vagi, pe care, în notele de subsol am avut grijă să le verificăm cu multă atenție, pentru a le data mai exact și a le confirma. El nu amintește, de
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
trei decenii ale secolului al XIX-lea (Cronica judiciară, Procesul școlarilor, ROM., an. XVIII, 25-27 decembrie 1874, p. 1132) Dintre elevii implicați în proces, va mai fi vorba în aceste file numai de Paul Scorțeanu, participant mai târziu la mișcarea social-democrată incipientă în România în anii 1880. oameni noi Ca în toate epocile, ca în toate țările, fiecare moment istoric este reprezentat prin unii oameni cari se desprind din mulțime și cresc mai înalți decât alții. Acest fenomen se manifestă cu
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
sosit pe Ceaușescu, urmat de dulcea sa soție. El face drumul știut, de la un capăt la celălalt al tribunei sale, salută ca un boxer experimentat pe toată lumea și bâlciul începe. În dreapta lui, Elena Ceaușescu. Imediat după ea, Ștefan Voitec, mobila social-democrată necesară decorului. În stânga lui Ceaușescu, surpriză! Ion Gheorghe Maurer, albit și posomorât. Nu este învrednicit nici măcar cu o privire de la fostul său colaborator. De altfel, după numai 30 de minute, Maurer se va retrage pentru a nu mai apărea până la
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
de azi. în acea zi, ziarul publica unul din discursurile președintelui Ceaușescu. Drumul până la Nürnberg era lung, ocazia era deosebită, așa că am citit textul de la cap la coadă. Mărturisesc, cu oarecare folos. în anii aceia, după semnarea tratatelor cu guvernul social-democrat de la Bonn, Moscova și Berlinul de Est depuneau mari strădanii pentru a delimita și distanța cele două state germane. Ca și astăzi, comuniștii făceau eforturi pentru a combate idealul reunificării Germaniei, înscris și în Constituția RFG. Se aruncase în discuție
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
GÂNDURI LIBERE, revistă literară și culturală apărută la Paris din ianurie 1951 până în 1952. Inițiată de Șerban Voinea și multiplicată prin șapirografiere, publicația are o pronunțată atitudine social-democrată, definindu-se ca „organ de apărare a culturii naționale”. Primul număr nu indică nici direcția, nici colegiul redacțional. Un Cuvânt înainte stipulează însă destul de clar misionarismul revistei: „Într-o perioadă ca aceea prin care trecem, în care ocupantul străin - ajutat
GANDURI LIBERE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287155_a_288484]
-
să Întărească participarea În sistemul public de educație preuniversitară a segmentelor de public defavorizate (de condițiile sociomateriale din zonele urbane și rurale, cu nivel redus de bunăstare materială etc.). Această soluție a făcut parte din logica unui program de stânga, social-democrat, de sprijinire a celor cuprinși În sistemul de Învățământ preuniversitar prin acordarea zilnică a „unui coș alimentar” compus din „corn și lapte”. Programul a fost conceput și ca o formă de luptă Împotriva abandonului școlar. Folosind tehnica analizei de conținut
Politici publice și administrație publică by Florin Bondar () [Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
care l-a ferit de rigorile suportate de etnia căreia se bănuia că îi apaține. Cîțiva ani mai târziu, în perioada dură a stalinismului, a fost repusă problema originii sale etnice, mai ales că situația lui de frate al liderului social-democrat Șerban Voinea nu îl avantaja, dimpotrivă. Fiind chemat de serviciile de securitate comuniste să facă proba apartenenței sale etnice, profesorul le-a prezentat o copie după dosarul întocmit pentru Gestapo. Această întâmplare arată că pe lângă percepția strict științifică a operei
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
prezidențiale (primul tur 2000: Iliescu 36,35%, Vadim Tudor 28,34%; turul doi: 67,80% Iliescu, 33,20% Vadim Tudor). Totuși, din rezultatele ultimelor alegeri putem avansa afirmația reculului extremei drepte. Adrian Năstase, primul-ministru în funcție și candidat al Partidului Social-Democrat și al Partidului Umanist din România (PSD-PUR), a ajuns în fruntea primului tur al alegerilor prezidențiale, adunând 40,24% dintre sufragii și devansându-l cu 6 procente pe principalul său adversar, primarul Bucureștiului, Traian Băsescu, candidat al Alianței Dreptate și
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
de ore” în caz de victorie), în timp ce Traian Băsescu adopta acest discurs într-o manieră mai credibilă, nu i-a reușit liderului populist, care a pierdut locul de lider al opoziției ce îi aparținuse în timpul alegeri prezidențiale din 2000. Partidul Social-Democrat (PSD-PUR) a ajuns și el în fruntea alegerilor legislative și senatoriale, adunând la scrutinul legislativ 35,95% dintre sufragii, contra 31,44% ale Alianței Dreptate și Adevăr. La alegerile senatoriale, PSD obține 36,45% dintre voturi, contra 31,72% ale
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
în fruntea scrutinului, numărul său de locuri era totuși, insuficient pentru a permite partidului câștigător să obțină o majoritate. Nici o formațiune nefiind în măsură să obțină singură majoritatea, noul guvern s-a format ca urmare a unei coaliții. Dacă Partidul Social-Democrat a refuzat să excludă o eventuală alianță cu PRM, cu care, să o reamintim, a guvernat țara între 1992 și 1996 (PSD-ului i-ar putea fi totuși greu să justifice, în fața UE, o astfel de alianță: de aici, importanța
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
cale siciliană” și o „cale irlandeză” corespunde unei alegeri reale? Care erau diferențele dintre principalele programe electorale? Am ales cei doi principali candidați la alegerile prezidențiale ca reprezentanți ai celor două formațiuni politice, și anume Adrian Năstase, candidatul Uniunii Partidul Social-Democrat + Partidul Umanist din România (prim-ministru înainte de alegeri și apropiat al președintelui Ion Iliescu, ex-comunist), și Traian Băsescu, candidat al opoziției și primar al Bucureștiului, susținut de Alianța Partidul Național-Liberal + Partidul Democrat. Alegerea „modelului irlandez” presupunea utilizarea intenționată a oportunităților
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
1. formarea unei majorități stabile (ceea ce se revelă ca un lucru foarte delicat pentru că în noul guvern format printr-o coaliție între Alianță și UDMR se găsește și Partidul Umanist. Iar aceasta este slăbiciunea principală! Acesta din urmă, aliatul Partidului Social-Democrat în timpul campaniei electorale, a participat la organizarea noului guvern, dar deja în ultima săptămână își anunța plecarea... ceea ce permite prezicerea scenariului alegerilor legislative anticipate! Cel de-al doilea obiectiv: formarea unui guvern ale cărui competențe vor servi la punerea în
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
avea același efect. Rămâne de văzut care va fi noua alegere a României... Traducere Otilia Calindere, drd. IEP Bordeaux, Universitatea din Bucuresti Note Acest termen desemnează, în mass-media românească, notabilii locali care își sprijină influența politică exersată în folosul Partidului Social-Democrat atât pe resurse financiare considerabile, cât și pe capacitățile lor de a activa rețele de influență. Termen împrumutat de la Daniel Barbu. Bibliografie Barbu, D. (1999). Republica absentă. București: Editura Nemira. De Waele, J.M. (2002). Partis politiques et démocratie en Europe
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
că mulți francezi doreau valori suedeze; 2. a utilizat abordarea „clientul este regele” și sala de expoziție model pentru a-i forța pe concesionari să-și mărească sensibil investițiile În aceste săli; 3. i-a tratat pe concesionari cu respectul social-democrat suedez, invitându-i În Suedia. Rezultatul: un cerc virtuos. Aproape imediat sistemul a Început să Învețe și să se dezvolte - cu cât se asculta mai mult, cu atât va fi mai mult respect față de clienți, mai mulți bani investiți În
Strategiile competitive ale firmei by Ioan Ciobanu, Ruxandra Ciulu () [Corola-publishinghouse/Science/2241_a_3566]
-
Kosice, Cehia), iar în 1891 revine în Budapesta, ca profesor de limba română. Din 1897 intră în învățământul universitar, la Catedra de limba română a Universității din Budapesta. În 1922 este pensionat, de fapt înlăturat din învățământ, pentru convingerile sale social-democrate. Filolog de formație, A. a studiat elementele maghiare din limba română, precum și originea limbii române, alcătuind dicționare și gramatici. A semnat și Popa Coresi. O istorie a literaturii române, scrisă în limba germană și apărută la Leipzig (Geschichte der rumänischen
ALEXICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285251_a_286580]
-
1988-1989), spre județele din Transilvania. în toamna anului 1987, Nicolae Ceaușescu a participat la festivitățile de la Moscova consacrate celei de-a 70-a aniversări a Revoluției din Octombrie și la întrunirea de la Moscova a reprezentanților partidelor comuniste și muncitorești, socialiste, social-democrate, ai altor forțe politice și ai mișcărilor de eliberare națională. în perioada 10-14 mai 1988, la invitația șefului statului român, sosește în vizită oficială la București, în noua sa funcție, Andrei Gromâko, membru al Biroului Politic al CC al PCUS
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Politice Democratice Române în Exil (constituit în aprilie 1948, la Paris, din inițiativa lui Gheorghe Niculescu-Buzești, având ca organ de presă La Nation Roumaine, din care făceau parte inițial reprezentanți ai Partidului Național Țăranesc, ai Partidului Liberal și ai Partidului Social-Democrat Independent) și Uniunea Democrată a Românilor Liberi, la inițiativa generalului Nicolae Rădescu, constituită în septembrie 1948 și având ca organ de presă Uniunea Română, care își propunea o susținută activitate culturală și de asistență socială pentru românii din străinătate. La
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
partidul comunist nu a avut de înfruntat obstacole serioase în drumul său spre putere. Pentru preluarea acesteia și pentru distrugerea formațiunilor politice de opoziție (Partidul Național Țărănesc și Partidul Național Liberal, la care din 1946 s-a adăugat și Partidul Social-Democrat Independent), partidul comunist a utilizat inclusiv umbrela Frontului Național Democrat, apoi a Blocului Partidelor Democratice. Guvernul generalului Nicolae Rădescu a fost înlăturat la sfârșitul lunii februarie și începutul lunii martie 1945 în urma unor acțiuni concertate ale FND și cu implicarea
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Socialist Ungar, facțiunile din cadrul său au orientări sensibil diferite: există gruparea „cu orientare clar de dreapta” din jurul lui Imre Pozsgay, respectiv cea „de stânga”, condusă de Karoly Grosz; la mijloc s-ar afla Rezsö Nyers, care, „deși are o concepție social-democrată [ân limbajul epocii, asta înseamnă «de dreapta»], acceptă însă foarte mult din concepția comunistă” (sublinierea este în original). Negocierile purtate de cele două tabere înaintea congresului extraordinar al partidului duc la compromisuri stranii; Imre Pozsgay acceptă ca, în noua Constituție
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Berlin a lui Ribbentrop cu Molotov (noiembrie 1939) și hotărârea lui Hitler de a ataca Uniunea Sovietică este inversată. La paginile 6 și 69, câteva rânduri despre Roosevelt se repetă aproape întocmai. Partidul lui Titel Petrescu nu era „Socialist”, ci „Social-Democrat”, Pătrășcanu n-a fost niciodată „șef al Partidului Comunist”, iar povestea cu cei 800 de membri ai acestui partid (p. 88) trece de la un autor la altul fără discernământ. Poliția lui Armand Călinescu era mai bine informată când raporta că
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
din România și Bulgaria nu erau reprezentative, democratice, în spiritul Ialtei. E important de menționat cu cine s-a întâlnit trimisul Departamentului de Stat la București. Au fost membri ai partidelor politice românești (Partidul Național Țărănesc, Partidul Național Liberal, Partidul Social-Democrat, Partidul Comunist Român etc.), oameni de afaceri, funcționari guvernamentali, militari sovietici etc. Trimisul Depatamentului de Stat purtase discuții în România cu: generalul Susaikov, șef adjunct al Comisiei Aliate de Control, asistat de generalul Vinogradov; Gheorghe Tătărescu, șeful unei disidențe liberale
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]