3,862 matches
-
unei piețe nordice. Suedezii, austriecii și elvețienii vor să-și păstreze "neutralitatea". Dimpotrivă, pentru statele aflate în căutare de piețe de desfacere și de ajutoare economice susceptibile de a le stimula dezvoltarea, CEE oferă o perspectivă atrăgătoare: acestea sînt concepțiile socialiștilor din Benelux, Franța și Italia. În aceste ultime două țări, partidele socialiste sînt mult mai slabe și supuse instabilității coalițiilor guvernamentale. Toate aceste rațiuni explică adoptarea unui text de compromis: Conferința "admite ca unitatea de acțiune a CEE să fie
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
asociații europene a liberului schimb". Astfel, negocierile nu sînt întrerupte, dar prin lipsa sa de precizie, această rezoluție dovedește persistența divizărilor socialismului european la acest sfîrșit al anilor '50. Totuși apare un rezultat concret: crearea unui Comitet de contact între socialiștii țărilor membre a CEE și celelalte partide socialiste europene. Această instanță nu va funcționa cu adevărat decît după constituirea AELS, în ianuarie 1960, servind la administrarea coexistenței conflictuale dintre cele două ansambluri de acum înainte concurente; tot în 1960, aceasta
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
rînd, în consacrarea democrației politice, condiție indispensabilă realizării socialismului; acest postulat de bază este însoțit de judecata cea mai critică asupra comunismului și acest lucru, din trei motive: • comunismul este distrugătorul libertății; el spulberă orice șansă de acces, în timp ce, dimpotrivă, socialiștii "vor să asigure o mare libertate" fără de care nici un progres către socialismul democratic nu este posibil. Antagonismul dintre aceste două sisteme politice este complet; el apare de altfel și în formele organizaționale ale acestora: centralismului democratic propovăduit de comuniști i
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
condamnarea publică a lui Tito, precum și cea a comuniștilor iugoslavi este pronunțată de către Kominform, la 28 iunie 1949. Lupta împotriva titoismului devine obligatorie pentru orice organizație comunistă și ea nu lasă indiferenți nici pe militanții care se reclamă a fi socialiști. Ansamblul partidelor socialiste urmărește acest episod cu cel mai viu interes, iar unele dintre acestea nu se mulțumesc numai cu rolul de spectator, ci se implică și mai mult în evenimente. Pentru Partidul Laburist Britanic, experiența iugoslavă, dacă s-ar
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
noțiuni face dovada unei atenții sporite acordate problemelor cooperării internaționale într-un moment în care Războiul Rece se află indiscutabil în declin. Această apropiere mai diplomatică și mai puțin ideologică, față de chestiunea comunistă este prezentă și în atitudinea Internaționalei față de socialiștii din țările de Est23. Susținerea de către o organizație internațională a socialiștilor exilați reprezintă o constantă în istoria mișcării socialiste, prezentă și la Internaționala a II-a, înainte de Primul Război mondial. Cu siguranță, pe atunci socialiștii ruși au avut de înfruntat
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
un moment în care Războiul Rece se află indiscutabil în declin. Această apropiere mai diplomatică și mai puțin ideologică, față de chestiunea comunistă este prezentă și în atitudinea Internaționalei față de socialiștii din țările de Est23. Susținerea de către o organizație internațională a socialiștilor exilați reprezintă o constantă în istoria mișcării socialiste, prezentă și la Internaționala a II-a, înainte de Primul Război mondial. Cu siguranță, pe atunci socialiștii ruși au avut de înfruntat o asemenea situație. În perioada interbelică, problemele ridicate de emigrarea politică
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
și în atitudinea Internaționalei față de socialiștii din țările de Est23. Susținerea de către o organizație internațională a socialiștilor exilați reprezintă o constantă în istoria mișcării socialiste, prezentă și la Internaționala a II-a, înainte de Primul Război mondial. Cu siguranță, pe atunci socialiștii ruși au avut de înfruntat o asemenea situație. În perioada interbelică, problemele ridicate de emigrarea politică au luat o dimensiune considerabilă pentru întreaga istorie a Internaționalei Socialiste a Muncii: ea a trebuit să-și aducă sprijinul numeroaselor partide afiliate, obligate
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
Spaniol*, care se organizează în exil. Totuși, acest caracter limitat al emigrației socialiste nu va fi de lungă durată; foarte repede, problemele ridicate de emigrația politică vor reapărea. Ca urmare a instaurării comunismului în majoritatea țărilor din Europa Orientală, mulți socialiști trebuie să ia din nou calea exilului. Încă din luna martie 1948, COMISCO primește o cerere de afiliere din partea partidelor ungar, polonez, român și iugoslav. Formal, solicitarea este acceptată de COMISCO, care sugerează totuși acestor partide, precum și celor din Bulgaria
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
au de asemenea posibilitatea să participe la reuniunile Consiliului Internaționalei, dar numai în scop consultativ. Aceste dispoziții discriminatorii provoacă decepția membrilor USECO, care ar fi dorit, evident, să aparțină Internaționalei ca membri cu drepturi egale. Această "distanțare" a Internaționalei față de socialiștii din Europa de Est este explicabilă din mai multe motive: în primul rînd, datorită refuzului IS de a se lăsa antrenată în dificultățile interne întîlnite de către aceste partide, așa cum se întîmplă adesea într-o organizație constrînsă la emigrare, ruptă de realitate și
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
și alimenta în permanență cu conflicte. La fel ca și PSOE, partidele din USECO cunosc diviziuni interne și numeroase dispute politice, aproape de nesoluționat și fără un punct terminus. Să luăm numai nu exemplu pentru a ilustra cele afirmate: în 1949, socialiștii români sînt împărțiți în două tabere, unii refuzînd orice formă de cooperare cu comuniștii, ceilalți participînd alături de aceștia la guvernare, fără însă a fuziona cu ei. În ciuda bunelor oficii ale SFIO care încearcă să restabilească relațiile, va trebui să vină
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
participînd alături de aceștia la guvernare, fără însă a fuziona cu ei. În ciuda bunelor oficii ale SFIO care încearcă să restabilească relațiile, va trebui să vină anul 1961 pentru a asista la reunificarea slabelor forțe ale socialismului român aflat în exil. Socialiștii elvețieni se confruntă și ei cu dificultăți analoge, între diversele facțiuni socialiste ungare. Partide fără influență, dar generatoare de interminabile greutăți: astfel apar membrii USECO Internaționalei care preferă să-i cantoneze într-o organizație specifică avînd un rol de filtru
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
falsă politică în măsura în care acest gest ar putea fi înțeles nu numai ca o manifestare anticomunistă, ci și antisovietică. O asemenea alegere ar crea obstacole suplimentare oricărei încercări de apropiere diplomatice eficace, față de Uniunea Sovietică. Începînd cu 1951, această poziție a socialiștilor englezi și francezi începe să se consolideze în cadrul Internaționalei. Ca urmare a numeroaselor dezbateri, propunerile în legătură cu această chestiune, avansate de președintele Internaționalei, Morgan Phillips, sînt adoptate la Congresul de la Stockholm (1953), putînd fi rezumate astfel: • reprezentarea în congresele IS a
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
IS. Observăm situația specială în care se află partidele din teritoriile anexate la U.R.S.S. Țările Baltice imediat după pactul germano-sovietic, în vreme ce nici o mențiune nu este făcută omologilor acestora din Armenia, Georgia și Ucraina; SFIO critică această distincție explicată de socialiștii suedezi "prin rolul jucat de către diferitele partide în țările lor, într-un trecut mai mult sau mai puțin apropiat". Este destul de surprinzător să vezi Internaționala Socialistă împiedicîndu-se într-o chestiune, care se va pune într-un context, evident complet diferit
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
în cazul Internaționalei a II-a, apoi a ISM, Congresul reprezintă instanța supremă. Reunit teoretic în prezența tuturor membrilor IS, acesta permite intervenția partidelor sale membre care se pot exprima liber și care au drept de vot. Am văzut la socialiștii din țările Europei de Est în ce fel refuzul unui asemenea drept putea constitui o miză politică. Congresul constituie deci momentul politic cel mai important al organizării. Totuși, dincolo de această caracteristică comună a oricărei forme de organizare, diferențe notabile există
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
viață organizațională intensă. De fapt, congresele IS se vor ține din ce în ce mai rar, avînd loc o dată la doi și apoi la trei ani: se pare totuși că Congresul nu este instanța cea mai potrivită de a răspunde nevoii de concertare a socialiștilor europeni. Acesta va juca tot mai mult un rol de reprezentare a mișcării, decît unul de elaborare și decizie a marilor sale orientări politice. El este menit mai mult publicului, la care ziariștii încearcă să pătrundă. În timpul congreselor sînt adoptate
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
acesteia, în măsura în care, cel puțin teoretic, fiecare dispune de o putere egală. Ponderea politică nu poate fi dobîndită într-o manieră organizațională, pe baza unor efective impozante, așa cum au făcut germanii și englezii înainte și după Primul Război mondial. La inițiativa socialiștilor britanici, lucrurile vor lua un alt curs începînd din 1951. Paradoxal, aproape că am putea spune, într-o primă fază, influența lor politică se exercită într-un mod negativ, printr-o limitare a activității Internaționalei și a internaționalismului său. Această
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
Andersen și succesul său final se explică mai degrabă prin acești factori negativi care îi suprimă numeroși rivali, decît prin cauze pozitive. Ca și Phillips, Andersen nu este liderul organizației sale: pentru a doua oară, accede la președinția IS un socialist care nu joacă în cadrul partidului său decît un rol secundar. Acest fapt indică limitele atracției exercitate de președinția Internaționalei Socialiste și puținul prestigiu care se mai alătură încă reprezentării celei mai înalte instanțe a socialismului internațional. Profund reformist, Andersen a
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
greu, paralizînd progresiv mecanismele instituționale ale Comunităților Europene. În această perioadă, chestiunea europeană, față de care SPD și-a abandonat opoziția neclintită, ca urmare a morții președintelui său, K. Schumacher, în 1953, nu-i mai poate pune față în față pe socialiștii europeni cu atîta înverșunare ca înainte. Un nou element apare în 1961: decizia luată de primul ministru conservator, H. Mac Millan, de a anjaga negocieri cu Cei Șase, în vederea unei viitoare aderări a Marii Britanii la CEE, reprezintă o adevărată cotitură
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
unei viitoare aderări a Marii Britanii la CEE, reprezintă o adevărată cotitură. Totuși, într-o primă fază, ea provoacă înăsprirea Laburiștilor care, prin glasul principalului lor reprezentant, Gaitskell, continuă în 1962 să se opună Pieței Comune. În același timp, tensiunile dintre socialiștii comunitari și cei din țările AELS33 rămîn încă aprinse. Veto-ul emis de generalul de Gaulle în 1963 împotriva intrării Marii Britanii în Piața Comună contribuie și mai mult la complicarea situației. Această inițiativă pare să blocheze din nou orice posibilitate
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
Gaulle în 1963 împotriva intrării Marii Britanii în Piața Comună contribuie și mai mult la complicarea situației. Această inițiativă pare să blocheze din nou orice posibilitate de evoluție. Totuși, prin naționalismul pe care îl degajă, argumentele gaulliste sînt inacceptabile pentru majoritatea socialiștilor europeni, făcînd obiectul unei luări de poziție a Internaționalei, care condamnă: "revenirea la conceptele tradiționale, fataliste și depășite de prestigiu național și hegemonie, care amenință toate realizările anilor de după război"34. O singură dată, Internaționala a putut adopta o poziție
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
o decizie. De fapt, nu este exagerat dacă vorbim despre o adevărată criză a Internaționalei, așa cum nu ezită să o facă unii responsabili din SFIO. Pe un alt plan, lucrurile sînt mult mai complicate, aflîndu-se în plină evoluție atît pentru socialiști, cît și pentru ceilalți conducători politici. În ciuda schimbărilor survenite în Uniunea Sovietică (căderea lui Hrușciov, în 1964) precum și în rîndul mișcării comuniste internaționale (ruptura de China în 1961), continuarea coexistenței pașnice devine o realitate mai tangibilă, obligînd Internaționala Socialistă să
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
de politică internă pot conlucra în egală măsură pentru mai multe din partidele sale, fie că este vorba despre Franța, o dată cu alianța electorală dintre SFIO și PC, din 1962 sau despre Finlanda, unde un guvern de coaliție între comuniști și socialiști ajunge la putere în 1966. Contrar cazului fostei ISM, această revizuire de fond a uneia dintre dogmele Cartei de la Frankfurt refuzul oricărei alianțe cu comuniștii nu provoacă nici o dispută de anvergură în rîndul mișcării și încă mai puțin o ruptură
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
marcată de anticomunism. Progresele destinderii autorizează asemenea speranțe, iar poziția Austriei, aflată la jumătatea drumului dintre Est și Vest ilustrează foarte bine această evoluție. Tot în timpul președinției lui Pittermann, asistăm, în anii 1965-1966, la o sensibilă atenuare a diviziunilor dintre socialiști în legătură cu chestiunea europeană, și aceasta din trei motive. Angajamentul SPD în favoarea construcției europene este pe deplin obținut, iar acest partid dispune acum de o mare influență în Internațională. Pe de altă parte, octombrie 1964 asistă la revenirea la putere a
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
ce temperează pozițiile pînă acum negative ale partidului în legătură cu această problemă. În sfîrșit, începînd din ianuarie 1966, Comunitățile europene se confruntă cu o criză instituțională apărută încă din anul precedent: iată tot atîtea cauze conjugate care limitează principalele obiecții ale socialiștilor anticomunitari, permițînd o oarecare apropiere a socialiștilor europeni. Suplețea guvernului muncitoresc față de Piața Comună se explică atît prin vitalitatea economică crescîndă a CEE față de AELS, prin slăbirea legăturilor cu Commonwealth-ul, și prin independența tot mai mare față de Statele Unite. Dar această
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
partidului în legătură cu această problemă. În sfîrșit, începînd din ianuarie 1966, Comunitățile europene se confruntă cu o criză instituțională apărută încă din anul precedent: iată tot atîtea cauze conjugate care limitează principalele obiecții ale socialiștilor anticomunitari, permițînd o oarecare apropiere a socialiștilor europeni. Suplețea guvernului muncitoresc față de Piața Comună se explică atît prin vitalitatea economică crescîndă a CEE față de AELS, prin slăbirea legăturilor cu Commonwealth-ul, și prin independența tot mai mare față de Statele Unite. Dar această evoluție, încă fragilă, va fi ulterior pusă
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]