KorAP: Find »[drukola/base=sos & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...74 75 76 ...345 >

8,620 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687

prânz ? spune. — Nu, nu sunt pentru prânz, i-o tai scurt, fâstâcită. Ești te rog drăguț să mă lași singură în bucătărie ? Am nevoie de spațiu, ca să mă pot desfășura. El ridică din sprânceană. — Atunci ne mai vedem. Noroc cu sosul. Arată din cap spre cratița cu vin. În clipa în care închide ușa în urma lui, îmi scot telefonul și formez grăbită numărul celor de la catering. Însă intră robotul. — Bună, zic cu respirația tăiată după bip. Am comandat niște sandvișuri mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
pâine. În clipa în care încep să-l întind pe prima felie, pâinea se rupe în două. Fuck. O să le lipesc eu cumva. N-o să observe nimeni. Deschid ușa de la bufet și încep să caut furibundă printre borcane cu muștar, sos de mentă... gem de căpșuni. Am să fac sandvișuri cu gem. Meniu clasic, englezesc. Pun gem din belșug pe o felie de pâine, mai întind niște unt pe cealaltă și le pun una peste alta. După care mă dau un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
Știu că nu pot să fac asta. Dar, cumva, nu pot nici să mă dau bătută. Mă tot gândesc că o să se întâmple un miracol. Că o s-o scot eu cumva la capăt. O să reușesc eu cumva să... O, Doamne, sosul dă pe dinafară. Împing mai bine ușa de la cuptor, înșfac o lingură și încep să amestec. Arată ca o apă maronie dezgustătoare. Încep să caut disperată prin bufet după ceva să arunc în ea. Făină. Mălai. Ceva de genul ăsta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
Am înțeles că gătești o cină gourmet în seara asta, spune încet, privind balamucul din jur. — Da. Așa e. Sunt în... cea mai complexă etapă a... îhm... Privirea îmi cade asupra plitei și încep să țip, fără să vreau. Fuck ! Sosul ! Nu știu ce s-a întâmplat. Din cratița mea de sos sar bășicuțe maronii care tapetează tot aragazul și podeaua din jur. Arată ca oala minune din poveste, care a dat pe-afară, până a acoperit totul în jur. — Ce faci, dă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
asta, spune încet, privind balamucul din jur. — Da. Așa e. Sunt în... cea mai complexă etapă a... îhm... Privirea îmi cade asupra plitei și încep să țip, fără să vreau. Fuck ! Sosul ! Nu știu ce s-a întâmplat. Din cratița mea de sos sar bășicuțe maronii care tapetează tot aragazul și podeaua din jur. Arată ca oala minune din poveste, care a dat pe-afară, până a acoperit totul în jur. — Ce faci, dă-l la o parte de pe foc ! exclamă Nathaniel. Apucă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
de cratiță și o mută de pe foc. Ce naiba ai pus în ea ? — Nimic ! zic. Doar ingredientele obișnuite... Nathaniel a remarcat borcanul de pe bufet. Îl ia și se holbează la el uluit. — Praf de copt ? Ai pus praf de copt în sos ? Așa te-au învățat la... Se oprește și miroase atent aerul. Ia stai așa. Arde ceva ? Îl privesc neajutorată cum deschide cuptorul, apucă expert o mănușă de bucătărie și trage afară o tavă de copt acoperită cu niște buburuze micuțe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
spune, luându-mi din mână carnetul și stiloul. Nu să scrii. Trebuie să-ți folosești simțurile. Instinctele. Ridică încet capacul unei cratițe care fierbe pe foc și bagă o lingură în ea. — Uite, gustă asta. Duc încetișor lingura la gură. — Sos, spun imediat. Delicios ! adaug, ca fată politicoasă ce sunt. Irish scutură din cap. — Nu-mi spune ce crezi că e. Spune-mi ce simți în sosul ăsta. Mă uit la ea confuză. E o întrebare cu capcană, precis. — Păi, simt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
și bagă o lingură în ea. — Uite, gustă asta. Duc încetișor lingura la gură. — Sos, spun imediat. Delicios ! adaug, ca fată politicoasă ce sunt. Irish scutură din cap. — Nu-mi spune ce crezi că e. Spune-mi ce simți în sosul ăsta. Mă uit la ea confuză. E o întrebare cu capcană, precis. — Păi, simt... sos. Expresia ei nu se schimbă. E evident că așteaptă un alt răspuns din partea mea. — Ăă... carne ? mă aventurez. — Și altceva ? Am mintea complet goală. Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
spun imediat. Delicios ! adaug, ca fată politicoasă ce sunt. Irish scutură din cap. — Nu-mi spune ce crezi că e. Spune-mi ce simți în sosul ăsta. Mă uit la ea confuză. E o întrebare cu capcană, precis. — Păi, simt... sos. Expresia ei nu se schimbă. E evident că așteaptă un alt răspuns din partea mea. — Ăă... carne ? mă aventurez. — Și altceva ? Am mintea complet goală. Nu mă pot gândi la nimic altceva. Pe bune acum, e doar un sos. Ce pot

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
Păi, simt... sos. Expresia ei nu se schimbă. E evident că așteaptă un alt răspuns din partea mea. — Ăă... carne ? mă aventurez. — Și altceva ? Am mintea complet goală. Nu mă pot gândi la nimic altceva. Pe bune acum, e doar un sos. Ce pot să mai spui despre sos ? — Ia mai gustă o dată. Iris nu se dă bătută. Trebuie să te străduiești mai tare. Mă înroșesc la față, chinuindu-mă să găsesc ceva de spus. Mă simt ca un copil tembel din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
schimbă. E evident că așteaptă un alt răspuns din partea mea. — Ăă... carne ? mă aventurez. — Și altceva ? Am mintea complet goală. Nu mă pot gândi la nimic altceva. Pe bune acum, e doar un sos. Ce pot să mai spui despre sos ? — Ia mai gustă o dată. Iris nu se dă bătută. Trebuie să te străduiești mai tare. Mă înroșesc la față, chinuindu-mă să găsesc ceva de spus. Mă simt ca un copil tembel din fundul clasei, care nu știe tabla înmulțirii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
înroșesc la față, chinuindu-mă să găsesc ceva de spus. Mă simt ca un copil tembel din fundul clasei, care nu știe tabla înmulțirii cu doi. — Carne... apă... Mă sforțez disperată să-mi dau seama din ce altceva e făcut sosul ăsta. Făină ! Zic cu inspirație subită. — Samantha, nu-ți cer să identifici aromele. Spune-mi doar care e senzația ta. Îmi întinde lingura, pentru a treia oară. Mai gustă o dată - și de data asta închide ochii. Să închid ochii ? — OK

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
Făină ! Zic cu inspirație subită. — Samantha, nu-ți cer să identifici aromele. Spune-mi doar care e senzația ta. Îmi întinde lingura, pentru a treia oară. Mai gustă o dată - și de data asta închide ochii. Să închid ochii ? — OK. Înghit sosul din lingură și închid ochii, ascultătoare. — Așa. Ce simți ? aud glasul lui Iris în ureche. Concentrează-te asupra aromelor. Doar asupra lor. Cu ochii complet închiși, uit de tot restul și-mi concentrez întreaga atenție asupra gurii mele. Și nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
întreaga atenție asupra gurii mele. Și nu simt decât lichidul cald și sărat de pe limba mea. Sare. Asta e una dintre arome. Și un iz dulceag... și... mai există încă o aromă de care devin conștientă în clipa în care sosul îmi alunecă pe gât... E ca și cum în fața mea ar apărea pe rând mai multe culori. Întâi cele aprinse, care-ți sar în ochi, apoi cele mai subtile, pe care aproape că nici nu le remarci... — E sărat și are gust

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
deschid ochii. Și dulce... și... aproape ca de fruct ? De... cireșe ? Deschid ochii, ușor dezorientată. Iris mă fixează intens. În spatele ei îl observ acum și pe Nathaniel, care mă urmărește și el. La vederea lui, mă fâstâcesc ușor. Să guști sosul cu ochii închiși e o treabă destul de intimă, tocmai am aflat. Și nu sunt prea sigură că vreau să mă privească cineva când fac asta. Iris pare să înțeleagă imediat. — Nathaniel, zice pe un ton energic, o să avem nevoie de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
n-am simțit un miros atât de îmbietor de mâncare gătită în casă. Puiul e auriu ; pielița prăjită și crocantă e presărată cu piperul pe care l-am măcinat mai devreme ; zeama încă sfârâie în tigaie. E momentul să facem sosul, strigă Iris din colțul opus al bucătăriei. Scoate puiul și pune-l pe platou... și acoperă-l. Trebuie să rămână cald... Acum înclină ușor tava. Vezi picăturile alea mari de grăsime care plutesc la suprafață ? Trebuie să le scoți cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
prin bucătărie, gustând din toate felurile, complet stăpână pe situație. Nu există nici o urmă de panică în atitudinea ei. Fiecare lucru se întâmplă exact așa cum trebuie să se întâmple. — Așa. Acum e lângă mine și se uită cum amestec în sos. Continuă... o să se îngroașe imediat... Nu-mi vine să cred că fac sos. Fac sos. Și - ca toate celelate lucruri din bucătăria asta - funcționează. Ingredientele mă ascultă. Amestecul de zeamă lăsată de pui, ciorbă de legume cu carne și făină

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
urmă de panică în atitudinea ei. Fiecare lucru se întâmplă exact așa cum trebuie să se întâmple. — Așa. Acum e lângă mine și se uită cum amestec în sos. Continuă... o să se îngroașe imediat... Nu-mi vine să cred că fac sos. Fac sos. Și - ca toate celelate lucruri din bucătăria asta - funcționează. Ingredientele mă ascultă. Amestecul de zeamă lăsată de pui, ciorbă de legume cu carne și făină se transformă într-un lichid fin și frumos mirositor. — Foarte bine ! spune Iris

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
panică în atitudinea ei. Fiecare lucru se întâmplă exact așa cum trebuie să se întâmple. — Așa. Acum e lângă mine și se uită cum amestec în sos. Continuă... o să se îngroașe imediat... Nu-mi vine să cred că fac sos. Fac sos. Și - ca toate celelate lucruri din bucătăria asta - funcționează. Ingredientele mă ascultă. Amestecul de zeamă lăsată de pui, ciorbă de legume cu carne și făină se transformă într-un lichid fin și frumos mirositor. — Foarte bine ! spune Iris. Acum toarnă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
urmă. Are dreptate Samantha. Ar trebui să mâncăm ceva bun. Să stăm jos la masă și să discutăm. Îmi aruncă o privire și eu zâmbesc larg, ușurată. Slavă Domnului. Cred că plătica încă mai e OK... Trebuie doar să torn sosul în sosieră... — Bine, hai. Trish își trage nasul. Samantha, în seara asta o să luăm masa în oraș. Simt că îmi îngheață surâsul pe față. Poftim ? — Nu mai e nevoie să gătești azi, intervine și Eddie, bătându-mă vesel pe braț

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
paharele de cristal, împăturesc șervetele și suflu în lumânări. După care mă întorc înapoi în bucătărie și mă uit o clipă la toate felurile de mâncare pe care le-am pregătit, și care sunt gata să intre în scenă. La sosul meu, care încă mai fierbe încetișor pe foc. La garniturile mele din felii de lămâie. Eram atât de mândră de tot. Asta e, n-am ce face. Plătica pare foarte îndurerată de propria ei soartă, dar îmi pun un fileu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
adânc de trei ori. N-o să-i las să mă enerveze. Am alte lucruri la care să mă gândesc. La dineu au sosit deja paisprezece invitate, care se plimbă pe peluză. Am de copt mini-tartine cu ciuperci sălbatice, de terminat sosul de sparanghel și de prăjit fileurile de somon. Îmi doresc din suflet să fi fost aici Nathaniel, ca să mă ajute. Însă e plecat la Buckingham să ia niște crap koi, fiindcă lui Trish i-a cășunat că vrea neapărat să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
mă întorc. Scuză-mă. Iau mătura și fărașul și încep să mătur făina și bucățile de aluat de pe jos. Dă-te puțin, te rog. — A. Da. Guy se dă stingher din calea mea. Arunc mizeria la coș, după care scot sosul de sparanghel din frigider, îl torn într-o cratiță și îl pun pe un foc mic. Guy mă privește amuzat. — Samantha, spune când mă întorc cu fața spre el. Trebuie să vorbim. — Am treabă. Ceasul cuptorului începe să sune strident

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
Tu ai făcut astea ? Pare de-a dreptul siderat. Nu știam că știi să gătești. Păi nu știam. Am învățat. Deschid iar frigiderul și iau niște unt fără sare, din care rup o bucățică, pe care o arunc în spuma sosului de sparanghel. După care îi arunc o privire lui Guy, care stă în picioare lângă raftul cu ustensile de gătit. Ești drăguț să-mi dai un tel ? Guy se uită neajutorat la ustensile. — Ăă... care anume e... — Nu-ți fă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
viață. — Cred că nu am înțeles bine. Lucrezi ca nu știu ce ... femeie de serviciu? — Așa e. Sunt menajeră. Și bănuiesc că vrei să mă întorc la avocatură ? Ei bine, sunt fericită aici și n-am de gând să mă întorc. Gust sosul de sparanghel și mai adaug niște sare. — Poate crezi că e amuzant să fii atât de impertinentă, mi-o taie ea. E viața ta, Samantha. Cariera ta. Cred că nu-ți dai seama... — Ba tu nu-ți dai seama ! Nici unul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]