2,213 matches
-
nu avea libertatea alegerii repertoriului, că nu putea vorbi despre studiile sale din anii interbelici și participarea la bogată viața culturală a Chișinăului de până la ocupația sovietică. Din 1972 a fost președinte al Societății Muzicale Corale din RSSM, deputat al Sovietului Suprem al Uniunii Sovietice. Din 1989, numele Tamarei Ciobanu îl poartă prestigiosul Concursului Național al interpreților de cântece folclorice “Tamara Ciobanu”. Sora Tamarei Ciobanu, Valentina Savițchi, a fost cântăreața de operă. Ea făcuse o carieră strălucită la Operă Națională, dar
Tamara Ciobanu () [Corola-website/Science/314947_a_316276]
-
până în 1866 "Principatele Unite ale Valahiei și Moldovei"). În urma Tratatului de pace de la Berlin din 1878, România a fost constrânsă să cedeze Rusiei sudul Basarabiei. La 10 ianuarie 1918, activiștii bolșevici au preluat conducerea în sat. A fost înființat un Soviet Țărănesc de Deputați care a distribuit 600 ha de teren al statului către țăranii săraci și cu puțin pământ. Intervenția armatei române a dus la înăbușirea rebeliunii bolșevice. După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Șichirlichitai a
Șichirlichitai () [Corola-website/Science/318358_a_319687]
-
mondial, s-au intensificat nemulțumirile țăranilor săraci cauzate de lipsa pământului. În ianuarie 1918, activiștii bolșevici au preluat conducerea în sat. Intervenția armatei române a dus la înăbușirea rebeliunii bolșevice și la pacificarea localității. Jandarmii au arestat patru membri ai sovietului bolșevic. După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Deljiler a făcut parte din componența României, în Plasa Tatar-Bunar a județului Cetatea Albă. Pe atunci, majoritatea populației era formată din bulgari, existând și comunități mici de ruși și
Deljiler, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318487_a_319816]
-
Stalin după anexarea din 1940, când Basarabia a fost ruptă în trei părți. Un număr de 261 localnici au luptat în cel de-al doilea război mondial, 147 dintre ei murind pe front. Soldații germani i-au executat pe membrii Sovietului comunal și pe ceilalți activiști comuniști din sat. În anul 1947, autoritățile sovietice au schimbat denumirea oficială a satului din cea de Zolocari în cea de Liman. În anul 1954, Regiunea Ismail a fost desființată, iar localitățile componente au fost
Zolocari, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318484_a_319813]
-
a fost constrânsă să cedeze Rusiei sudul Basarabiei. În perioada de până la primul război mondial, s-au intensificat nemulțumirile țăranilor săraci cauzate de lipsa pământului. În aprilie 1917, țăranii au fost arestați din ordinul starostelui local. Țăranii au înființat un soviet comunal care s-a aflat sub conducerea secțiunii țărănești a Sovietului Deputaților Muncitorilor din Odesa, condus de bolșevici. În ianuarie 1918, activiștii bolșevici au preluat conducerea în sat. Intervenția armatei române a dus la înăbușirea rebeliunii bolșevice și la pacificarea
Cișmele, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318485_a_319814]
-
până la primul război mondial, s-au intensificat nemulțumirile țăranilor săraci cauzate de lipsa pământului. În aprilie 1917, țăranii au fost arestați din ordinul starostelui local. Țăranii au înființat un soviet comunal care s-a aflat sub conducerea secțiunii țărănești a Sovietului Deputaților Muncitorilor din Odesa, condus de bolșevici. În ianuarie 1918, activiștii bolșevici au preluat conducerea în sat. Intervenția armatei române a dus la înăbușirea rebeliunii bolșevice și la pacificarea localității. După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul
Cișmele, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318485_a_319814]
-
în trecerea Niprului. În anul 1944, sătenii D.I. Sokolenko, A.P. Kotovenko și G.A. Stașcenko au adăpostit doi spioni sovietici și le-au dat alimente, informându-i despre mișcarea trupelor inamice. Soldații germani i-au împușcat pe fostul președinte al Sovietului comunal L.I. Kotovenko și pe alți activiști comuniști. Apoi, cele trei teritorii au fost reocupate de către URSS în anul 1944 și integrate în componența RSS Ucrainene, conform organizării teritoriale făcute de Stalin după anexarea din 1940, când Basarabia a fost
Cișmele, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318485_a_319814]
-
locale, să continue munca de revizuire a dosarelor persoanelor victime ale represiunilor din deceniile al patrulea, cincelea și începutul celui de-al șaselea, eliminându-se condiția prezenței declarațiilor de reabilitare sau a plângerilor cetățenilor îndreptățiți să ceară reabilitarea. Prin decretul Sovietului Suprem al URSS din 16 ianurie 1989 au fost casate deciziile extrajudiciare care au fost promulgate în perioada deceniilor al patrulea - al șaselea de către „troicile NKVD”. Toți cetățenii care au fost victime ale represaliilor din partea organelor statului au fost reabilitate
Reabilitare (Uniunea Sovietică) () [Corola-website/Science/317910_a_319239]
-
trecut la recrutarea de cadre comuniste, ajungând ca aceștia să reprezinte 62% în anii '50. În anul 1945 este creat Comitetul pentru afacerile instituțiilor cultural-educative pe lângă Consiliul Comisarilor Poporului al RSSM și se organizează comisii corespunzătoare în cadrul comitetelor executive ale sovietelor județene, raionale, orășenești și sătești. În ceea ce privește componența națională a cadrelor de culturalizare se observă o decreștere considerabilă a ponderii românilor, astfel în 1947 din 1841 de lucrători 1045 erau români; în 1949 (după doar 2 ani) din 2245 de lucrători
Rusificarea românilor () [Corola-website/Science/323488_a_324817]
-
parte 11 localități. În 1924 populația localității constituia 948 persoane. În anii 1931-1932, Slobozia-Bălți avea deja 2.193 de locuitori, funcționau 4 școli primare și un punct medical. După cel de-al Doilea Război Mondial Slobozia-Bălți este administrat de un soviet sătesc . Hotarul sectorului este marcat la vest și sud de râul Răut, iar la nord și est - de șoseaua de centură a orașului. Populația sctorului se estima în 2003 la 17,8 mii locuitori. Zona locativă a sectorului este reprezentată
Slobozia, Bălți () [Corola-website/Science/322899_a_324228]
-
de Președinte al Comitetului de conducere al UAP din RSSM., iar în 1976 și 1979 a fost reales în această funcție încă pentru două mandate, devenind automat și membru al Secretariatului UAP din fosta URSS. A fost ales deputat în Sovietul Suprem al RSS Moldovenești de legislaturile 9-11. <br> În RSSM a activat timp de 47 de ani, după anul 1990 stabilindu-se cu traiul la Leningrad (Sankt Petersburg). <br> În Albumul (Editura “Sovietski hudojnik”, Moscova, 1987), Bogdesco s-a manifestat
Ilie Bogdesco () [Corola-website/Science/319451_a_320780]
-
înființat la Budapest un teatru în limba germană, la a cărui premieră a ținut o cuvântare, și și a scris o constituție pentru populația germană din actuala regiune Burgenland, constituție care nu a intrat în vigoare niciodată. În timpul căderii Republicii sovietelor și a persecutării ulterioare a comuniștilor, Leicht- care a fost declarat nevinovat de către un tribunal pentru chestiuni de onoare- a rămas practic neafectat. După aceea a lucrat, căsătorit a doua oară, ca avocat la Budapesta și a activat pentru înțelegerea
Hans Leicht () [Corola-website/Science/319878_a_321207]
-
Național al Vămilor, născut la 8.8.1967, la Novaia Vahovka, Kerson. Pașaport rusesc nr. 60 NO.1907537. 4. LEONTIEV, SERGHEI, vicepreședinte, născut la 9.2.1944, la Odessa, Leontovka. Pașaport rusesc nr. 50 NO.0065438. 5. MĂRĂCUȚĂ, GRIGORI, președintele Sovietului Suprem, născut la 15.10.1942, la Teia, Grigoriopol. Fost pașaport sovietic nr. 8BM724835. 6. KAMINSKY, ANATOLI, vicepreședinte al Sovietului Suprem, născut la 15.3.1950, la Cita. Fost pașaport sovietic nr. A25056238. 7. ȘEVCIUK, EVGHENI, vicepreședinte al Sovietului Suprem
32004E0179-ro () [Corola-website/Law/292604_a_293933]
-
SERGHEI, vicepreședinte, născut la 9.2.1944, la Odessa, Leontovka. Pașaport rusesc nr. 50 NO.0065438. 5. MĂRĂCUȚĂ, GRIGORI, președintele Sovietului Suprem, născut la 15.10.1942, la Teia, Grigoriopol. Fost pașaport sovietic nr. 8BM724835. 6. KAMINSKY, ANATOLI, vicepreședinte al Sovietului Suprem, născut la 15.3.1950, la Cita. Fost pașaport sovietic nr. A25056238. 7. ȘEVCIUK, EVGHENI, vicepreședinte al Sovietului Suprem, născut la 21.6.1946, la Novosibirsk. Fost pașaport sovietic nr. A25004230. 8. LIȚKAI, VALERI, ministrul afacerilor externe, născut la
32004E0179-ro () [Corola-website/Law/292604_a_293933]
-
președintele Sovietului Suprem, născut la 15.10.1942, la Teia, Grigoriopol. Fost pașaport sovietic nr. 8BM724835. 6. KAMINSKY, ANATOLI, vicepreședinte al Sovietului Suprem, născut la 15.3.1950, la Cita. Fost pașaport sovietic nr. A25056238. 7. ȘEVCIUK, EVGHENI, vicepreședinte al Sovietului Suprem, născut la 21.6.1946, la Novosibirsk. Fost pașaport sovietic nr. A25004230. 8. LIȚKAI, VALERI, ministrul afacerilor externe, născut la 13.2.1949, la Tver. Pașaport rusesc. 9. KAJEEV, STANISLAV, ministrul apărării, născut la 28.12.1941, la Celabinsk
32004E0179-ro () [Corola-website/Law/292604_a_293933]
-
Național al Vămilor, născut la 8.8.1967, la Novaia Vahovka, Kerson. Pașaport rusesc nr. 60 NO. 1907537. 4. LEONTIEV, SERGHEI, vicepreședinte, născut la 9.2.1944, la Odessa, Leontovka. Pașaport rusesc nr. 50 NO. 0065438. 5. MĂRĂCUȚA, GRIGORI, președintele Sovietului Suprem, născut la 15.10.1942, la Teia, Raionul Grigoriopol. Fost pașaport sovietic nr. 8BM724835. 6. KAMINSKY, ANATOLI, vicepreședinte al Sovietului Suprem, născut la 15.3.1950, la Cita. Fost pașaport sovietic nr. A25056238. 7. ȘEVCIUK, EVGHENI, vicepreședinte al Sovietului
32004E0622-ro () [Corola-website/Law/292613_a_293942]
-
vicepreședinte, născut la 9.2.1944, la Odessa, Leontovka. Pașaport rusesc nr. 50 NO. 0065438. 5. MĂRĂCUȚA, GRIGORI, președintele Sovietului Suprem, născut la 15.10.1942, la Teia, Raionul Grigoriopol. Fost pașaport sovietic nr. 8BM724835. 6. KAMINSKY, ANATOLI, vicepreședinte al Sovietului Suprem, născut la 15.3.1950, la Cita. Fost pașaport sovietic nr. A25056238. 7. ȘEVCIUK, EVGHENI, vicepreședinte al Sovietului Suprem, născut la 21.06.1946, la Novosibirsk. Fost pașaport sovietic nr. A25004230. 8. LIȚKAI, VALERI, ministrul afacerilor externe, născut la
32004E0622-ro () [Corola-website/Law/292613_a_293942]
-
Sovietului Suprem, născut la 15.10.1942, la Teia, Raionul Grigoriopol. Fost pașaport sovietic nr. 8BM724835. 6. KAMINSKY, ANATOLI, vicepreședinte al Sovietului Suprem, născut la 15.3.1950, la Cita. Fost pașaport sovietic nr. A25056238. 7. ȘEVCIUK, EVGHENI, vicepreședinte al Sovietului Suprem, născut la 21.06.1946, la Novosibirsk. Fost pașaport sovietic nr. A25004230. 8. LIȚKAI, VALERI, ministrul afacerilor externe, născut la 13.2.1949, la Tver. Pașaport rusesc. 9. KAJEEV, STANISLAV, ministrul apărării, născut la 28.12.1941, la Celabinsk
32004E0622-ro () [Corola-website/Law/292613_a_293942]
-
județ denumit Dubăsari. Numai după 1956, odată cu destalinizarea, pacea și liniștea au revenit în oraș, a cărui populație descrescuse în deceniile precedente, dar care a crescut din nou în mod important în anii construirii centralei hidroelectrice. În timpul conflictului din Transnistria, sovietul orășenesc al Dubăsarilor s-a declarat de partea separatiștilor din Tiraspol (cu 49 voturi din 86), în timp ce sovietul raional s-a declarat de partea autorităților Republicii Moldova. De atunci, raionul Dubăsari este împărțit între aceste două autorități, orașul Dubăsari fiind capitala
Dubăsari () [Corola-website/Science/297404_a_298733]
-
descrescuse în deceniile precedente, dar care a crescut din nou în mod important în anii construirii centralei hidroelectrice. În timpul conflictului din Transnistria, sovietul orășenesc al Dubăsarilor s-a declarat de partea separatiștilor din Tiraspol (cu 49 voturi din 86), în timp ce sovietul raional s-a declarat de partea autorităților Republicii Moldova. De atunci, raionul Dubăsari este împărțit între aceste două autorități, orașul Dubăsari fiind capitala părții separatiste. Din păcate, această situație are un efect izolant din punct de vedere economic. În 1772 Dubăsarii
Dubăsari () [Corola-website/Science/297404_a_298733]
-
și de district, mergând până la Comitetul Central, organul suprem de partid. Folosind autoritatea nomenklaturii, Partidul plasa oameni de încredere în posturi guvernamentale de conducere. Organele PCUS monitorizau acțiunile ministerelor, agențiilor guvernamentale și organelor legislative. Cea mai înaltă instituție legislativă era Sovietul Suprem. Conducătorul Partidului Comunist era Secretarul general. Șeful partidului mai deținea uneori și alte posturi, cum ar fi președinția statului sau funcția de Prim-ministru ("vezi" Lista conducătorilor Uniunii Sovietice). Vezi și: Dreptul sovietic. "Articolul principal: Relațiile externe ale Uniunii
Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste () [Corola-website/Science/297336_a_298665]
-
abdice în timpul Revoluției din Februarie. După abdicarea tarului a fost creat un guvern provizoriu condus de cneazul Lvov care a proclamat dreptul la libertate politică, susținut de menșevici, social-democrați moderați. În multe orașe, muncitorii și soldații s-au organizat în soviete pentru a cere schimbări sociale, declarându-se adversarii puterii guvernului provizoriu. În aprilie 1917, liderul comunist al revoluționarilor și al bolșevicilor, Vladimir Ilici Ulianov, cunoscut ca Lenin, s-a întors la St. Petersburg din exilul sau din Elveția. Prin Tezele
Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste () [Corola-website/Science/297336_a_298665]
-
Ulianov, cunoscut ca Lenin, s-a întors la St. Petersburg din exilul sau din Elveția. Prin Tezele din Aprilie, a cerut declararea imediată necondiționată a păcii și redistribuirea pământurilor țărânilor. A cerut sfârșitul coaliției guvernului provizoriu și putere absolută pentru soviete. În iulie 1917, bolșevicii au încercat să comită o lovitură de stat, dar au eșuat. Conflictul dintre Soviete și guvernul provizoriu condus de premierul Aleksandr Kerenski a escaladat. Premierul refuză să cedeze în fața cererilor de reforme sociale. După septembrie 1917
Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste () [Corola-website/Science/297336_a_298665]
-
Aprilie, a cerut declararea imediată necondiționată a păcii și redistribuirea pământurilor țărânilor. A cerut sfârșitul coaliției guvernului provizoriu și putere absolută pentru soviete. În iulie 1917, bolșevicii au încercat să comită o lovitură de stat, dar au eșuat. Conflictul dintre Soviete și guvernul provizoriu condus de premierul Aleksandr Kerenski a escaladat. Premierul refuză să cedeze în fața cererilor de reforme sociale. După septembrie 1917, Lenin și bolșevicii au plănuit o nouă revoltă împotriva guvernului. Pe 7 noiembrie 1917 a izbucnit Revoluția din
Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste () [Corola-website/Science/297336_a_298665]
-
7 noiembrie 1917 a izbucnit Revoluția din Octombrie. Lev Troțki a condus Gardă Roșie Bolșevica, ocupând punctele strategice din St. Petersburg și a asediat Palatul de Iarnă, sediul guvernului provizoriu. Guvernul lui Kerenski a fost arestat, iar Lenin a format Sovietul Comisarilor Poporului, prumul guvern sovietic. Bolșevicii au încheiat războiul împotriva Puterilor Centrale la 3 martie 1918 prin Tratatul de la Brest-Litovsk. Lenin a acceptat termenii duri impuși de Germania din cauza tulburărilor interne din Rusia. Mării proprietari de terenuri și industriașii au
Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste () [Corola-website/Science/297336_a_298665]