2,499 matches
-
internațional, în special desființarea monedei unice europene euro. Prima sinucidere în semn de protest față de faptul că româniei nu i s-a acordat niciodată Premiul nobel pentru literatură avu loc la Bîrlad. Un profesor de literatură ieșit la pensie se spînzură în biblioteca municipală, unde s ar părea că avea acces fără restricții întrucît nepoata lui lucra acolo la secția de literatură pentru copii. omul, în vîrstă de 67 de ani, cunoscut de multă lume ca un mare iubitor de cărți
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
Înfățișează domniei voastre, salutându-vă cu gura până la urechi*. Îmi Îndeplineam distinsa misiune cu legitimă slugărnicie: ca să nu-l importunez pe mag, mă străduiam să-mi fac prezența cât mai ștearsă; iar ca să nu-l plictisesc, Îmi primeneam travestiurile. O dată, spânzurat În cuier, m-am dat, de altfel cu nu prea mult noroc, drept parpalacul de lână În care mă ascunsesem; altă dată, dându-mă la repezeală drept o mobilă, mi-am făcut apariția pe coridor, În patru labe și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
cântă-mi tu, don Mascarenha, patroane, cine-a fost ageamiu care-l ajuta În patriotizmu lui? Taman șpilăru cu mustăți pă oală care-ți toarnă acu la urechi așa chestii-trestii pă bune. Ăle dintâi furtișaguri care le-am făcut au spânzurat dă propteaua pirogii, prima mea amintire dă suvenir i-o apă frunzie, care s-oglindea foile În ea și plină stup cu caimani, care mandezu, ca copiii, nu vream să intru În ea, și tata, care iera un Cato, m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
da acu cre c-am prins În iel, ca-n oglinjoară, tot ce o spăimise pă bibilică. Am coborât jos pă scări În goana mare și-am dat dă ea căzută pă dușamea. Cu brațele iei ca sârmulița, s-a spânzurat dă mandea, că parcă voia adăpost, și așa, care-i cântam fără oprire să nu-l lase singur pă nen-su San Bernardo (c-așa mă polecrise) ș-a dat duhu, vreau să zic a mierlit. Eram mort și io, și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
garanție e o garanție, de asta trebuie să țină cont. Ar fi trebuit să li se citească tuturor deștepților fragmentul ăla din Jordanes sau parcă era un arab Ibn Faldan în care se istorisea despre obiceiul turcilor ghuzi de a spînzura de primul pom pe cel dintre ei care se arăta mai isteț, zicînd că așa se face o mare plăcere lui Dumnezeu trimițîndu-l la el pe cel mai bun. Își trecu mîna peste obraz ca pentru a-și lua seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Învățătorii din sat îl înjurau și povesteau că o delegație de profesori din București se dusese cu o jalbă după el, la mare. "Domnule prim-ministru, dacă nu ne plătiți salariile, îi spuseseră ei, nu ne rămâne decât să ne spînzurăm!" Cărturarul tăcuse câteva clipe, reflectând, apoi avusese un gest: "De ce, le răspunsese el, să vă spînzurați? Mai bine aruncați-vă în mare!" Erau, fără îndoială, cuvinte născocite de dușmanii lui, căci nu ducea lipsă, îi avea, numeroși și necruțători, și
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
cu o jalbă după el, la mare. "Domnule prim-ministru, dacă nu ne plătiți salariile, îi spuseseră ei, nu ne rămâne decât să ne spînzurăm!" Cărturarul tăcuse câteva clipe, reflectând, apoi avusese un gest: "De ce, le răspunsese el, să vă spînzurați? Mai bine aruncați-vă în mare!" Erau, fără îndoială, cuvinte născocite de dușmanii lui, căci nu ducea lipsă, îi avea, numeroși și necruțători, și în politică și în cultură. Cei mai orbiți erau legionarii, care credeau că el era vinovat
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
știa el bine limba noastră, dar era ostaș în armata română, prieten cu tata, cu toate că tata nu uita ce i se întîmplase bunicului... Rebreanu știa și el perfect ungurește, fusese ofițer în imperiu, ca și frati-său, care a fost spânzurat... Nu uita că Apostol Bologa se angajează voluntar și abia pe frontul românesc își aduce aminte că e pus să tragă în frații săi. - Ce vrei să spui, Codrine? Dobrinescu ne asculta, curios. Codrin surâse și o lumină bizara apăru
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
Nietzsche îi repugnă: căința, păcatul, mila, bunătatea, virtutea... Toate astea țin după el sub obroc manifestarea plenară a instinctelor vitale. - Bine, zic, dar Eriniile nu le-a inventat Cristos. - Le-a amplificat, zise Miron. - Deci Iuda nu trebuia să se spânzure, după vânzarea lui! - Cred că nu, zise Miron și râse. Fremăta de plăcerea conversației, iar eu simțeam o plăcere egală și îmi părea rău ca nu puteam încă să-l citesc pe filosof integral. Îmi apărea, într-o fulgerare, ca
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
acasă? O duc eu. Miriam se întinse instinctiv să-și ia geanta. — Te superi dacă te rog să rămâi aici? Cu cât are cineva mai puțini martori când e în halul ăsta, cu atât mai bine. Și Mamma Cucina mă spânzură dacă o ștergem cu toții. — Fac eu cinste. La mulți ani, Sean. Îi strecură o bancnotă mare lui Stevie. — N-o asculta când o să spună că e din partea casei. Amintește-i că fiul ei n-o să reușească niciodată să termine facultatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Parcă a fost un țintirim în locul acesta... — A fost, răspunse bătrânul întorcând spre mine barba-i albă și ochii albaștri, dar nu cum îți închipui dumneata... Aici era odată spânzurătoarea reședinței... Am apucat și eu pe vestitul Gavril, când a spânzurat pe o femeie... Îmi aduc bine aminte. Ș-apoi au pus niște creștini câțiva copăcei, ș-au rămas și două cruci, dar locul se tot sălbătăcește, și peste câțiva ani nimic n-are să se mai cunoască... Eu mă întorsei cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
asta, zise deodată bătrânul Ștefan Leu; e interesantă și-mi aduc bine aminte de dânsa... Eram pe atuncea flăcău, aveam ș-o lecuță de slujbă la ocârmuire, ș-am fost de față. Să vezi... Pe fata asta, pe care au spânzurat-o, o dăduseră părinții ei după un flăcău cam tomnatic, dar altfel om chiabur, vornic în satul lui. N-a vrut ea, s-a împotrivit, dar ce putea să facă? A zis că i-i drag altul, că nu știu ce; tatu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
aveau parcă o pasiune specială să facă ultimilor sosiți o impresie cât mai proastă. Cel cu care mă nimerisem în celulă reușise, printr-un miracol, să ascundă de gardieni trei bucăți de sfoară. "Îți dau și ție una să te spânzuri, mi-a rânjit el. Mie îmi ajung două. Dacă o să ai ghinion și o să se rupă, să nu mă blestemi". Mi s-a făcut teamă de el și la prima ocazie l-am pârât. Sforile au fost, bineînțeles, confiscate, iar
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
rău soldat. N-am destui curaj să mă uit la un om în cămașă de forță. Când îi văd prin curte îmi vine să-i vâr pe toți în cămașă de forță și pe urmă să mă duc să mă spânzur. Nu mai rezist. Seara când mă duc să mă culc sânt zdrobit. Dacă aș fi un om serios mi-aș da demisia. Dar nu fac nici asta. Zîmbesc! Zâmbesc tuturor. Și nebunilor. Cui vrea să se uite la mine. Zâmbesc
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
deșert personal: o sală cu oglinzi de care nimeni nu se apropia. Sala, toți și-o imaginau la fel. În ea nu existau nici ferestre, nici mobilă; doar o masă așezată în centru și două fotolii de răchită. Sub tavan, spânzura un candelabru uriaș. În rest, oglinzi peste tot. Pe pereți, în tavan și chiar pe jos. Părerile se împărțeau abia când se ajungea la amănunte; dacă fotoliile de răchită erau sau nu fixate în podea sau dacă masa era acoperită
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
găseam părea făcută anume ca să nu mai visez cu capul vârât sub pătură. Acum puteam să visez cu ochii deschiși, instalat comod într-un fotoliu de răchită, gustând din când în când limonada din carafă. Sub lumina scânteietoare a candelabrului spânzurat de tavan, nu mă mai limita nimic, nu mă mai stingherea nimic, puteam să cred despre mine orice, că eram genial și pregătit să devin nemuritor. Nu mă contrazicea nimeni. Îmi venea să mă scol în picioare și să mă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Iliescu pe mai-marele său... Dar poate nici ca România să fie condusă de un „grup de indivizi interesați care parazitează finanțele țării” (e un citat din Iliescu). Și nici ca o șleahtă de cumetri și nași să taie și să spânzure în noua orânduire, „să ducă o viață de lux și, totodată, să cumpere pe nimic proprietatea publică” (alt citat). Capitalismul românesc e ca o nuntă la țară. Sau ca un ospăț de botez. Botezul noii societăți... Botezul sau nunta cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
celui mai celebru dintre aceștia, Yukio Mishima. Voi discuta acum, foarte pe scurt, celelalte patru cazuri. Takeo Arishima, care se numără printre primii romancieri socialiști din arhipelag, s-a îndrăgostit de o femeie măritată, Akiko Hatano, împreună cu care s-a spânzurat în 1923, la Karuizawa. Ryunosuke Akutagawa, maestru inegalabil al stilului sceptic, punctat de perioade retorice cinice și autor al celebrei povestiri Rashomon, a luat o supradoză de Veronal, după ce, în același an, 1927, mai avusese o tentativă de sinucidere. Osamu
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
îngropat coșciugul gol la loc și l-a cărat pe Petru în spate, înapoi, pe Gorgan. Acolo, a reușit, cu chiu cu vai, să-i scoată paltonul, haina și pantalonii și să-l îmbrace cu ale sale. Apoi, l-a spânzurat așa mort cum se afla, de creanga rezistentă a unui copac. La urmă, n-a uitat să-i pună mortului la mână ceasul său. A doua zi, căutătorii au găsit cadavrul cu ochii mâncați, cu nasul ciupit și pielea capului
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
unei râpe cu mâna prinsă în chinga pioletului care, spre norocul meu, s-a agățat probabil într-un jneapăn. Tot ce pot ajunge cu picioarele e gheață și alunecă. Fiecare mișcare aduce un plus de efort pentru brațul de care spânzur deasupra hăului. Aș vrea să nu mă gândesc la moarte în aceste câteva fracțiuni de secundă în care m-aș putea salva cumva. Aș vrea să nu mă gândesc, dar nu am cum să n-o fac pentru că nu văd
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
de apă clipocește a nerăbdare. Ce o mai minți? Nimic, bunico, nici nu poate să vorbească bine. — Ei, nu poate, se preface. Și tic. Și tac. Și tic. Și tac, pentru că asta face moartea din oameni, îi tace și îi spânzură de gânduri. Și claxoanele Bucureștiului urlă la oameni, oamenii urlă la câini, bunica urlă la motan. Și zâmbește. Ai grijă de tine, să fii mai deșteaptă ca maică-ta și ca tac-tu. Nu te mărita încă, scrie, iar pe
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
disperare, pentru că tot ce-a rămas în urmă e gol și tot ce mai rămâne în față este iarăși gol, impus de golul din urmă care se reflectă până departe. Și ce-ai să faci atunci? Dacă ești laș, te spânzuri. Dacă nu ești laș, continui, dar nu e o nici o deosebire ori ea n-o vede, fiindcă vei continua, dar ești un om mort. Oricum e mai bine să continui decât să te spânzuri, de asta ești om, ca să înduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
faci atunci? Dacă ești laș, te spânzuri. Dacă nu ești laș, continui, dar nu e o nici o deosebire ori ea n-o vede, fiindcă vei continua, dar ești un om mort. Oricum e mai bine să continui decât să te spânzuri, de asta ești om, ca să înduri până la capătul lucrurilor tot ce îți este sortit din clipa în care ai scos primul orăcăit, nu cum zic marxiștii ăștia că ar fi niște legi obiective. Legile obiective se reduc la faptul esențial
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
război un negustor grec, putred de bogat, din moment ce fusese în stare să-și construiască vila asta cu etaj și mulțime de camere, unele cât un hangar. Dar era slab de înger, când a fugit nevastă-sa cu altul, s-a spânzurat de o grindă din cele proeminente ce traversau tavanul, chiar în camera în care doarme ea acum. O femeie care locuiește la parterul vilei a făcut prostia să-i spună povestea. Sunt nopți nenumărate de atunci în care parchetul trosnește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
-i, se ghemuiește la pieptul lui, sau la picioarele lui vrea să fie mângâiată ca să uite, se lasă mângâiată, ar putea face orice cu ea în acele clipe, numai să-i scoată din cap gândul la grecul care s-a spânzurat. Nu-i prea greu s-o facă să uite, se întinde ca o pisică, toarce, geme, se rostogolește, se zvârcolește, uneori aproape strigă de plăcere și el trebuie s-o domolească. Însă n-o să înțeleagă în ruptul capului cum se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]