3,853 matches
-
și de fiecare dată simt cum capăt putere imediat și simt cum dispare starea de oboseală. Cam la șapte luni, după închiderea vederii ochiului stâng, am visat că aveam o umflătură în vârful capului, în partea dreaptă, ca un furuncul spart, din care îmi ieșeau gândaci. În vis, eu am presat și am stors furunculul și am scos și câteva ouă de gândaci (ca niște chiști, sub formă de disc). În literatură scrie că somnul este obligatoriu și că cel ce
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
cu un cearșaf publicitar care acoperă, pe o latură cel puțin, totala părăsire și paragină a instituției. Doar discoteca și barul de pe altă latură par a mai anima puțin (iar noaptea chiar puțin mai mult) lucrurile. De jur împrejur, plăcile sparte și crăpate ale promenadei comuniste lasă să crească iarba printre cariile lor înnegrite de vreme. Puțin mai încolo există însă și o serie de părculețe îngri jite, ba chiar prea îngrijite, de mîna unui „artist”, cu fîntînițe și coșulețe de
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
ne mutaserăm pe când eu aveam vreo trei ani și ceva, de fapt împlineam patru în vara aceea. Marcela, așa cum o văzusem în vis și așa cum bănuiesc că arăta ,era o fetiță băiețoasă puțin mai mare decât mine ,cu dinții îngrozitor de sparți ,îmbrăcată șleampăt, de cele mai multe ori doar cu niște chiloți galbeni și un maieu înflorat, murdar de zeamă de caise. Rânjea tot timpul ca o demonizată, dar probabil că era simpatică în zvăpăierea ei continuă, cu părul tuns ca la pușcărie
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
marchize cu geamuri multicolore. Pe marchiză, în lumina incertă a amurgului, am văzut o pisică auriu-portocalie, ghemuită, privind speriată înspre interiorul camerei. De acolo, când cântecul păpușii s-a oprit, se auzi o voce de fată, cu un timbru cam spart, strigînd: "Zît, nerușinato! Pleacă de-acolo!" Pisica se furișă de-a lungul zidului și sări într-o salcie mare de lângă casă. La fereastră, încadrată de draperii de stofă roșie, apăru o fată care mi s-a părut neobișnuit de mică
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
grațios de Plecoiu, iar alta, micuță și subțire, "o divă în miniatură", cum a numit-o cineva în pauză, venită de la "Iulia Hașdeu". Și figura ei, cu ochi gălbui și mutriță de "doamnă", și vocea ei de rață, puternică, puțin spartă, mi se păreau vag cunoscute; în toate pauzele, timp de vreo lună de zile din trimestrul întîi, am văzut-o fără s-o văd cu adevărat stând în hol într-un grup de prietene și trăncănind încontinuu. Era foarte elegantă
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
colegi și atât, ca și când n-ar fi fost niciodată nimic între noi. În pauze mă mai întreba ce avem ora următoare, apoi se amesteca printre fetele care se strânseseră lângă calorifer și sporovăiau vesele. Curând se auzi numai vocea ei spartă fabulând despre volane și mode, puternică de parcă s-ar fi adresat unor bătrâni surzi. După ore, Mera ne-a chemat pe la el, pe mine și pe alți câțiva prieteni, căci părinții lui nu erau acasă; în afară de mine mai veneau Manea
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
trăi toată viața în cabina aceasta, având grijă de Zizi și spunîndu-i tot felul de povești și de poezii. Bordul camionului era spart, desprins. Câte un cadran atârna de două fire izolate în fâșii de plastic galben, altul avea geamul spart și îi puteam mișca acul indicator cu degetul. Doar cadranul kilometrajului rămăsese la locul lui, deși vibra și el în toate direcțiile, ieșit din șuruburi. De altfel, era singura piesă a camionului care mai funcționa. După ce stăteam în cabină vreo
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
și mîțîiam versuri caraghioase: "Și-ți trimit din depărtare / Un coșciug și-o lumînare..." La fel făceam cu "Zăresc trei prinți călare". Când se întreba " Și ce-aveți să-i dăruiți?" fetei pețite, noi, prinții, - răspundeam: "Un bărbat cu capul spart / Peste mare aruncat / I-ha-eu..." Dar cea mai buna prietenă a mea, pe care n-o s-o uit niciodată, a fost Ester. M-am mai întîlnit cu ea acum vreo doi ani. Treceam pe Magheru, prin dreptul restaurantului Grădinița, când mă
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ceee cauți aici?" Dar m-am liniștit și am zâmbit uimită când am văzut capul tuciuriu al Garoafei ieșind, numai rânjet, dintr-una din orbitele craniului. După obiceiul alor ei, scuipa semințe peste tot. Prin acea orbită, care avea fundul spart, te puteai strecura, cu destulă greutate, în țeasta lui Rolando. Interiorul era neted și curat ca al unei păpuși de celuloid, înghesuite, eu și Garoafa puteam sta foarte bine acolo, ba chiar, la nevoie, ar mai fi încăput încă o
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
trăgând cu bazooka, zvârlind peste orașe mine de brand, sticle incendiare, cearceafuri. Feldmareșalul carnagiului călare pe râuri. Butoaie de benzină arzând în alimentare. Arhive de filme în flăcări. Vânzători necrozați, lăptărese cu zona zoster. Populații în cârje, mase cu timpanele sparte. Goarnele la putere. Virusuri sub drapele. Catedrale-n ruină, cardinali în albastru, schelete peste tot. Boli de inimă la mobilizare. Cancerul ca singură sursă de energie. Fluvii evaporate și Moartea, steaua necruțătoare, trecând prin sabie până și nou-născuții. Și-o
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
și gunoaie, unde zăceau îngrămădite mobile vechi, piane sfărâmate, cărți în legături groase de piele. Erau fotografii galbene în rame ovale. Erau paturi de fier, strâmbate, și oale de noapte mâncate de rugină. Erau haine decolorate în dulapuri cu oglinda spartă: din gulere și cute se ridica o spuză de fluturași gri și bej, care-și împrăștiau peste tot puful de pe aripi. Era un mare candelabru căzut din tavan și o icoană spartă în două. Câte un tăun mare și gros
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
unde fusese laboratorul de chimie; în sala de științe naturale rămăsese uitat un animal incert, umplut cu paie. Zăcea pe podea, descusut în mai multe locuri și cu un ochi de sticlă rostogolit lângă el. Mai era acolo un mulaj spart, înfățișînd o secțiune printr-o ureche. Găseam prin clase foi rupte din abecedar și din cartea de muzică, lucrări de control corectate cu cerneală roșie. Copiii care învățaseră acolo erau acum oameni mari, trecuseră în altă specie, în altă lume
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
casa asta supărată..." Parcă vântul se întețise și îi părea rău, în primul rând pentru Maria, pentru că anumite note își pierdeau puritatea. Dar când nu se auzea vântul, toamna către miezul nopții, în casa asta pustie, cu mai toate ferestrele sparte, lipite cu jurnale sau acoperite cu cartoane, și în care aproape nici o ușă nu se închidea bine?... Poate că niciodată nu-i simțise mai apăsător tristețea ca în noaptea când veniseră să-l caute la cafenea, se apropiaseră de masa
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Ei, lasă, că nici voi n-aveți, lasă, i-a zis ea. Cum zice totdeauna. Nu și-a pus nădejde în ce-a zis cumnată-sa, și bine-a făcut, la ce era să s-aștepte ? Cumnată-sa-i mână spartă, cum se vede-n bani, repede îi risipește. Ia să fi trăit cum trăiește ei, șase sute cinzeci de lei, două suflete... Și chiria, și lumina, și televizoru... Merge-ncet, cu grijă, a trecut și de gheretele cu telefoane. Două gherete
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
să fi trăit cum trăiește ei, șase sute cinzeci de lei, două suflete... Și chiria, și lumina, și televizoru... Merge-ncet, cu grijă, a trecut și de gheretele cu telefoane. Două gherete de telefoane aici, la capu tramvaiului, amândouă cu geamurile sparte, amândouă cu firele smulse. S-a-nmulțit derbedeii, s-a umplut de țărani și de derbedei Bucureștiu... Bine că n-are-n țoașcă mai nimic, numa niște felii de pâine uscată, cumnată-sa, risipitoare cum e, cumpără totdeauna pâine prea multă și, la urmă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ca și când și-ar fi adus aminte brusc de ceva, ea se oprește. Stă în loc pe trotuar, gheboșată și se uită lung. Șoferul e la volan, îl zărește bine prin geamul camionului. — Eee-tee... zice ea. În rigolă a mai rămas gheață spartă și, vârâte în ea, bucăți de ziar care ies ude ici și colo. Da-n rest e curat pe jos, cartier boieresc, poate să meargă liniștită până la Ivona. Își scoate din buzunar o mână încârligată, înfășurată într-o mănușă de
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
-a fugit în străinătate, care mai fuge și-acuma... Boieri vechi, boieri noi - ce are ea grija lor ! Ea are grijă să nu alunece, să nu-și rupă vreun picior, Doamne ferește. Uite, tot a mai rămas lângă trotuar niște gheață spartă și mormane de zăpadă, neagră de funingine. A ajuns în stație, tramvaiul nu se vede, mai bine să-și potrivească ea dinainte banii. Să-și scoată portofelu din țoașcă, să numere dooșcinci de bani, clasa a doua, să ție banii
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ducea la Paris după modele, asta era gărgăunii ei, și se ducea cu bărba-su, frumos bărbat, da mare zăpăcit ! Și la București sta ei la Șosea, pe Kisselef, acolo avea casa lor, numa că era amândoi niște apucați, niște mână spartă. D aia nici n-a ținut casă bună. Mare petrecăreț și Geblescu, pleca la petreceri în oraș, noapte de noapte, joc de cărți, muieri, el știa ce făcea, la urmă trebe să se fi încurcat cu vreuna și dus a
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
neîndemânatică, își trage una peste alta buclele părului tern și rar. Și nasul lung, cu vârful lățit, ciuruit de porii largi, și buzele decolorate, care s-au subțiat și s-au zgârcit înăuntru. în albul gălbui al ochiului, vinișoare roșii, sparte. încruntându-și sprâncenele rare și moi, Ivona își scoate fața din oglindă. Cu coada ochiului își mai zărește silueta mișcătoare, prinsă în vagul cețos. în capetele toaletei, cele două sfeșnice de argint, înnegrite și acoperite de praf. Când o veni
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
o strâmbătură. Mânerul neted al coupe-papier-ului în palma ușor umedă, prea caldă, țipătul hârtiei de mătase sub ascuțișul de fildeș. Irisul verde-spălăcit gonește de la un colț al ochiului spre celălalt pe sclerotica cu pete gălbui și nervuri însângerate de vinișoare sparte. Un neg albicios, ca o prună mănată, prins în colțul ochiului îl cam supără la vedere și, inutil și automat, Profesorul își potrivește rama de aur a ochelarilor pe șaua nasului. Mâna rămasă liberă pipăie orbește marginea gheridonului, fețișoara de
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
legănatul plăcut când intra pe un drum lin, câmpul verde desfăcându-se la nesfârșit într-un evantai, și olanele roșii ale conacului rămânând tot mai în urmă, și ciripitul asurzitor al păsărilor, ca și când ai călca peste o grămadă de sticle sparte, oh, aerul proaspăt și viu și dudele verzi, sămânțoase și fade, spre care întindeai din mers mâna, și frunzele aspre îți biciuiau palma, lași să cadă lângă jeț evantaiul și nimeni s-ar părea că nu observă gestul tău de
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
pe tante Margot. Să fi sperat, până în ultima clipă, că lucrurile nu vor lua o întorsătură atât de defavorabilă ? De la o vreme începe să mi se pară că fiecare gest al lui era premeditat ! Posibil ca și impresia de mână spartă să fi fost eronată, de vreme ce Margot i-a găsit, după plecare, acele caiete în care își nota sumele cheltuite. Evident, cu un cifru secret, cu inițiale... Nu degeaba fusese într un timp ministru de Interne. — Dar ce faci, madam Delcă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
nu e doar o legendă. Păcat că nu vreți să mergem, acolo se Întîmplă, știți voi ce, chestii..., le spui. Așa că noaptea vă găsește pe plajă Într-o turmă așezată cuminte În cerc, din care se ridică o rumoare stinsă, spartă uneori de rîsete sau de comentarii ori de acordurile unei chitări, Însoțite de o lălăială stinsă. SÎnteți păziți de grănicerii care Încep să patruleze de Îndată ce se lasă Întunericul, o patrulă de miliție e pe undeva prin zonă, gata să oprească
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
și Monica, veniți pe lume la distanță de două luni, Întovărășiți În toate prostiile și joaca unei vîrste line, făcută din linii drepte și suprafețe de lumină pură și din pete de Întuneric catifelat, dar mai ales din multe obiecte sparte sau stricate și din exasperarea părinților și din acea presimțire a aventurii și a pericolului care Îți Îmbată mintea neștiutoare - mucul unui mugure care crește la piciorul unui munte. Și toată treaba asta se Întîmplă Într-un bloc din periferia
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
tavanul foarte jos, ale dormitoarelor În care ne vom instala după jurămînt. Ar fi bine ca aceia care vor nimeri În paturile de sus să aibă un somn liniștit, dacă vor să nu se trezească peste noapte cu cucuie, nasul spart sau vînătăi. Descărcăm și saltele - noi, răcanii, ne alegem cu cele mai distruse. Partea bună e că Box nu mai e În bateria noastră, iar ceilalți veterani par chiar de treabă. Singurul apucat care pare dispus să ne facă viața
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]