35,079 matches
-
general antropologic, acela de manifestare a vocației fundamental umane pentru construcție și autoconstrucție. În forme mai ritualizate, mai tehniciste sau mai ironice, cu sau fără conștiința exactă a rezistenței la "încercări", marea literatură română a pregătit înțelesuri și metode pentru speranță. Ceva foarte grav pare să se fi întâmplat între timp cu noi, un blocaj, o involuție, o pierdere de substanță, dacă nu am reușit până acum să recunoaștem și să folosim aceste energii, care nu pot fi decât benefice. Ele
Poveste fără sfârșit by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/16540_a_17865]
-
deșteptării (ei da, figuri identitare, nu ajungi nicăieri dacă nu știi cine ești). Ne amintim cât de accelerată a fost această construcție în a doua jumătate a secolului XIX. Ultimii zece ani sunt, dimpotrivă, un exemplu de proastă administrare a speranței, de incapacitate de a-i numi argumentele și temele. Deși mesajul critic al Lustrei încă nu a fost descifrat, se poate observa că, de la apariția ei, câteva reviste au devenit ele însele luminoase. Nu fuseseră înainte. Dacă citim presa culturală
Poveste fără sfârșit by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/16540_a_17865]
-
ale condiționărilor fatale. Așadar, morala, noima, tâlcul. Tâlcurile lui Blaga redescoperite și ele (ne amintim: Blaga a fost pus atunci în valoare ca "poet al luminii"), erau tâlcurile rădăcinilor mitice, tâlcurile anilor șaizeci au fost tâlcuri ale individualizării, curajului și speranței. Așa a fost depășită isteria partinică a "originii sănătoase", prin asumarea unei istorii literare, cu oglinzile ei dintre trecut și viitor. Erau, desigur, și alte lumini, luminile comunismului. meritul generației șaizeci a fost de a le scoate din omonimie, prin
Poveste fără sfârșit by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/16540_a_17865]
-
a lumii pe un principiu hierogamic. Marin Sorescu se tot joacă de-a răzgândirea și de-a impresia proaspătă, și ajunge, în timp, la o schimbare completă de dicționar, la recodificarea tuturor cuvintelor și întâmplărilor, pe o nouă viziune despre speranță, despre suflet și despre Dumnezeu. O mare izbândă literară și o combinație foarte rară în istoria poeziei, să fii, în același timp, hermetic și sentimental, profetic și firesc autentic și ludic, profund și cu haz. Aceste jucării interpretabile, care solicită
Poveste fără sfârșit by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/16540_a_17865]
-
de ce se spunea că, după relativa deschidere din anii șaizeci, literatura română s-a frânt sub presiunea cenzurii. Următoarele decenii au fost decenii de mare literatură, cu formule mult mai rafinate și mult mai complexe. Ce dispăruse, de fapt? Lumina, speranța. Și dacă nu dispăruse de tot, fusese amânată pentru generația următoare. Iată cum se încheie Matca. O femeie se lasă acoperită de ape și își ridică deasupra capului noul născut: "Respiră, mă!". Și am respirat. Suntem, fiecare în parte, acei
Poveste fără sfârșit by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/16540_a_17865]
-
o istorie neîntâmplată, face ea însăși victime. Cu toate îngrădirile, cu toată durerea, cu tot nenorocul, oamenii au descoperit în ei înțelepciunea de a se opri chiar lângă tragic, o știință aparte de a da preț vieții, de a gândi speranța, de a se proiecta în viitor. Dacă a fost și comuniune, solidaritate, acel "împreună", la care visează acum foarte multă lume, asta rămâne de discutat. Cert este că, cel puțin în planul imaginarului, ele s-au armonizat cumva, în astfel
Poveste fără sfârșit by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/16540_a_17865]
-
un grup de cercetare, de un laborator cvasi-științific căruia legea nu i-a conferit nici un fel de putere executivă. E o joacă de-a dosarele, o albă-neagră menită să țină în șah grupul din ce în ce mai mic și tot mai lipsit de speranță al celor care visează la o Românie curată. Doar o minte versată de securist a putut să gândească atât de bine lucrurile încât să ne lase, în spiritul și litera legii, cu buzele umflate! Dl. Gheorghe Onișoru, președintele Consiliului (Mircea
Dosarele cu detergenți by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16586_a_17911]
-
sunt exhaustive. Mi-e groază, de asemenea, că, după cum se șoptește, au început să intervină diverse târguri, de genul: Dă-mi-l pe cutare venerabil lider liberal, iar eu ți-l dau pe cutare kaghebisto-comunist!" Ar fi ultima lovitură aplicată speranței de însănătoșire din România. Măcar pentru reputația lor, dacă nu și pentru liniștea noastră, n-ar fi rău ca unul sau mai mulți dintre cei unsprezece conducători ai instituției să se decidă să rupă vălul misterelor din ce în ce mai numeroase care le
Dosarele cu detergenți by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16586_a_17911]
-
Fiarei de la Răsărit trebuiesc cunoscute. Pentru că sunt foarte importante, și pentru că au funcționat și în Occident. Arestarea, condamnarea lui Maniu s-au făcut exact în ziua cînd a fost demis Tătărăscu, în care cîțiva fraieri, cîțiva naivi își puneau o speranță. Expulzarea Regelui se produce cînd? De Anul Nou. Cînd bieții români umblau să mai găsească puțină carne, sau cașcaval, că e sărbătoare. Asta tot pentru diversiune. La ultimul eveniment n-am mai participat, pentru că ajunsesem deja la Paris. Ar urma
Theodor Cazaban: "În Scânteia erau asemenea minciuni, încît mi s-a părut un ziar mai mult decît suprarealist" by Cristian Bădiliță () [Corola-journal/Journalistic/16541_a_17866]
-
decembrie '47. Deci ne-am pomenit luminați ca ziua de acest far. Eu atunci - o singură dată mi s-a întîmplat în viața mea să aud o voce interioară; nu cred că e doar reacția unui instinct de pază, de speranță - am auzit realmente spunîndu-mi-se: Nu se va întîmpla nimic". Prins în lumina farului, Bodolea a dus mîna la buzunarul de la piept, ca să arunce documentele. Grănicerul - nu putea fi decît un grănicer ungur - a crezut că el duce mîna la o
Theodor Cazaban: "În Scânteia erau asemenea minciuni, încît mi s-a părut un ziar mai mult decît suprarealist" by Cristian Bădiliță () [Corola-journal/Journalistic/16541_a_17866]
-
medici, scriitori, muzicanți, actori chiar, toți fac politică, pentru a parveni. Și acesta e răul cu desăvîrșire mai mare; căci relele actuale ar putea fi trecătoare, dar conrupîndu-se însuși nervul vieții oricărei societăți, iubire de muncă, nu mai e nici măcar speranța de îndreptare. Armata noastră poate cîștiga bătălii, Alecsandri poate scrie versuri nemuritoare, un ministru de externe poate conduce politica în afară cu nemaipomenită dibăcie; toate acestea împreună vor forma luxul istoric al esistenții noastre dar acest lux nu va opri
Eminescu despre ce se întîmplă azi la noi by Liliana Buruiană-Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16587_a_17912]
-
unei tradiții, fără foloase evidente și imediate. Clasa de mijloc, atît de necesară însănătoșirii climatului social, economic, dar și politic, e ca o pînză de păianjen: nu poți să spui că lipsește dar nici că există... Care mai poate fi "speranța noastră de îndreptare"? Răspunsul e limpede. Este vorba tot de muncă, de lucrul bine făcut, chiar dacă astăzi pare inutil, de educarea copiilor noștri în acest spirit, de cultivarea simțului măsurii și încrederii, de dreapta judecată, de putința de a discerne
Eminescu despre ce se întîmplă azi la noi by Liliana Buruiană-Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16587_a_17912]
-
spusese apostolilor săi. L-am auzit și eu în noaptea aceea. De a doua zi, lucrurile s-au îndreptat, încet-încet. De data asta reușisem! După trei săptămîni, am ieșit pe poarta maternității cu Luca. Învinsese balaurul. De multă vreme încoace, speranța, pentru mine, a fugit. Cu toate conotațiile ei. Nu sînt în depresii, nici în crize existențiale. Rătăcesc, doar, în mine însămi. E nevoie de această călătorie. Din cînd în cînd. Și cum n-am mai făcut-o cam de multișor
Amintiri cu Papa by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11829_a_13154]
-
atît de sceptic încît să nu sper în ele. Pînă în ultima clipă am nădăjduit că Papa se va mai ridica o dată de pe patul de suferință. Chiar dacă era limpede pentru ce părăsise spitalul. Și chiar dacă fiecare nou comunicat îmi scădea speranța că va mai învinge boala o dată. Seninătatea cu care și-a primit moartea l-a ajutat să treacă prin toate încercările la care a fost supus. Seninătatea celui care nu uită nici o clipă că viața sa e în mîinile Celui
Papa, vizionarul by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11849_a_13174]
-
foarte modeste și mai puțin semnificative pentru evoluția ulterioară a creației lui Coșbuc" (p. 613), dar în acest fel se pierde ocazia de a epuiza o bază documentară și de a nu incita ulterior la cercetări care irosesc energii și speranțe de senzațional. Căci producția poetică a elevului Coșbuc e, într-adevăr, minoră și nici un exeget nu a contat vreodată pe ea ca sursă revelatoare de interpretare. După Gavril Scridon, au răscolit documentele din nou Constantin Catalano și Mircea Popa (și
O datorie anacronică by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11839_a_13164]
-
și incertitudine specifice adolescenței. Lamentația lacrimogenă pare să-l fi copleșit pe poetul în formare: "Văd eu bine că durerea nu se curmă-n al meu sân/ Doruri triste-umilitoare nu se-alină ci rămân" (p. 36). Suspinele, dorurile, lipsa de speranță, amenințarea morții, chinul, mâhnirea au pus stăpânire pe sufletul adolescentului. Nopțile, plâng până și florile, "încinse în lacrimi" (p. 44). Cad stele palide, ce răspândesc confuzia între viață și moarte (p. 45). Râsul este învins de "durerea infernală" (p. 46
O datorie anacronică by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11839_a_13164]
-
lume foarte deschisă, într-o lume în care, de exemplu, granițele între teatru și dans sînt de multe ori formale, într-o lume dinamică, inventivă ca cea artistică în care trăim, puțin la noi, mi se pare o împlinire, o speranță cînd o promoție de actori, la sfîrșitul studiilor, prezintă și un spectacol de dans. Vă vorbeam nu de mult despre modificările, despre experimentul nuanțat și substanțial pe care l-am găsit la această serie de absolvenți actori. Vă vorbeam și
Studii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11866_a_13191]
-
căsnicii, în special Separations, Bonds, Living Room și cu oarecare umor, Wheelchair. L.V. Anniversary se termină astfel: "Va trebui să-ți șoptesc/ direct în inimă: suntem toți/ supranaturali zi de zi/ ne ridicăm ființe noi neprevăzute." E o mărturisire a speranței. Toate poemele tale sunt o așteptare a afecțiunii, de toate felurile. Ce te face să scrii așa? Singurătatea, iubirea, nevoia de solidaritate, dorința indirectă de a te mărturisi? E.F. Poemul acela a fost scris pentru soțul meu, ca dar de
Elaine Feinstein "Îmi descopăr vocea pe măsură ce scriu" by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/11847_a_13172]
-
ale aleatorismului ori de organizare ale haosului, principiile de ordonare ale modurilor cu transpoziție limitată sau ale structurilor modale non-octaviante etc., etc. - toate mijloace de construcție sonoră care și-au cheltuit, rînd pe rînd, averea, achiziționînd în regim de leasing speranțe întru eventuale resuscitări și resurgențe. A venit apoi vremea crengilor și coroanelor, adică a direcțiilor și orientărilor stilistice și estetice care au fost succesiv mistuite de flacăra tentației irezistibile de a nu se putea sustrage înnoirilor consecutive, flacără ce a
Tentația vinovatului incurabil by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11868_a_13193]
-
în versurile sale de tinerețe, privirea este îndreptată cu preponderență spre trecut. Obiectele vechi poartă în ele sufletul celui care le-a folosit și evocarea lor îi prilejuiește poetului întîlnirea cu lumina palidă a unui paradis definitiv pierdut: cel al speranțelor și miracolelor din copilărie: "aici e coasa și grebla, sunt toate uneltele/ pentru răstignitul porcilor, iarna,/ într-un colț picotește roata de tors a bunicii - / este o lume care moare într-un anotimp/ și reînvie în alt anotim/ ca pînă
Viața în paranteze mici by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11877_a_13202]
-
din ce în ce mai puternic dinspre străinătate. Bătălia este în curs. Nu am nici-o îndoială că în final România va redeveni o țară europeană conform tradiției și vocației sale. Problema este în cât timp. Schimbarea politică în urma alegerilor din 2004 este dătătoare de speranțe. Rămâne de văzut dacă, așa cum sper și cum se arată în momentul de față, vom asista la o acțiune decisivă împotriva vechiului sistem și mentalități sau vom asista doar la modificări cosmetice, la o mai corectă gestionare și o mai
Eșecul lui Galba by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/11896_a_13221]
-
copiilor, să le facă rău, chiar să-i ucidă, Lisa fugea de acasă, iar băiatul o căuta, uneori în compania unui prieten, la periferia dezolantă a orașului. Repetatele internări în spitalul de psihiatrie, tratamentele (și prin barbarul electroșoc) nu dădeau speranțe, dar fiul, crezînd cu cerbicie în vindecarea ei, a susținut-o pe tot parcursul anilor. Printr-un simț comun numai lor, cei doi puteau să perceapă schimbările infinitezimale de stare sufletească, să-și sincronizeze senzațiile, ca în scena evocată de
Noutăți literare italiene by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/11870_a_13195]
-
O televiziune anunță că membrii UAP, după ce că sunt umiliți în fel și chip, sunt dați afară din ateliere. Acesta e progresul, sau pasul pe care nu l-au făcut nici comuniștii, nici pesediștii. Dar iată, când nu mai era... nici o speranță, acest lucru îl reușește actuala guvernare. Să fie vreo măsură impusă de UE, NATO, sau FMI ? -E criteriu, mă!, îmi zice prietenul. l În conformitate cu știrile de la telejurnale, în curând se va reglementa problema medicamentelor gratuite și compensate, adică se vor
De plânsul președintelui și alte știri importante... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11918_a_13243]
-
calculate și cît mai "meschine". De obicei, din asemenea "încercuiri", scăparea probabilă e renunțarea uneia din părți. Există, însă, o altă alegere: trimiterea unui "sol" pe terenul "inamicului", cu riscul subțierii resurselor, și așa puține, prin capturarea lui, dar cu speranța deciderii "meciului", dacă ajunge la destinație. Cu acest preț, al trecerii prin (niciodată de) partea cealaltă. Nu e, de bună seamă, o soluție comodă, cu succes garantat, dar nici una care să nu merite încercarea. Totuși, lăsînd la o parte jocul
Id și identitate by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11900_a_13225]
-
a pedepsit pămîntul/ încît mă doare însăși moștenirea/ în omul singur cu uitarea" (Durerea). Denunțîndu-și cooperarea inițială, paradisiacă, spiritul și materia se recompun într-o figură secundă a unei credințe blestemate și a unei apostazii supuse unei mutații purtătoare de speranță, pe traiectul eretic al fantasmei poetice: "în anteriu de lauri e îmbrăcat/ întîiul zeu stacojiu de praful din cerurile/ Cu argilă peste ele./ Cu inima scuturată de cîntecul sporit,/ Priviți-mă. în mine un veșnic m-a privit./ Dar întunericul
Un homo duplex by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11903_a_13228]