5,679 matches
-
printre gânduri aduce bucurieFiind a frumuseții nesfârșite ... V. ÎNCĂ UN AN..., de Mariana Ciurezu , publicat în Ediția nr. 2165 din 04 decembrie 2016. Încă un an... Mă mângâie iarna cu raze de soare și-mi mai pune un an în spinare, mă cheamă printre fulgii albi și pufoși mă minte că toți am rămas frumoși și timpul care-n goană trece nu-și pune pe noi mâna lui rece... Doar oglindă acunsă printre clipe încească prin semne să-nfiripe, mesajul obrajilor
MARIANA CIUREZU [Corola-blog/BlogPost/378283_a_379612]
-
și, am intrat într-o tristă agonie... Iar iarna cu fereia de stele risipite pe a părului inele , îmbracă în culori imaculate ... Citește mai mult Încă un an...Mă mângâie iarna cu raze de soareși-mi mai pune un an în spinare,mă cheamă printre fulgii albi și pufoșimă minte că toți am rămas frumoșiși timpul care-n goană trecenu-și pune pe noi mâna lui rece...Doar oglindă acunsă printre clipeîncească prin semne să-nfiripe,mesajul obrajilor fără culoarelăsat de timpul care
MARIANA CIUREZU [Corola-blog/BlogPost/378283_a_379612]
-
sănătoși și roșii în obraz peste an, zicând: “La anul și la mulți ani cu sănătate!”. În zona de sud-est a țării, după ce-i taie picioarele, și i le așează pe pântece, i se face porcului la ceafă, în dreptul șirei spinării, o tăietură în formă de cruce pe care altul o presară cu sare urând celor de față: “Să-l mâncați sănătoși!”, iar după ce se termină de tranșat carnea, gospodina casei invită pe toată lumea la pomana porcului. Vă invit pe toți
IGNATUL – DE LA MIT LA SINCRETISM RELIGIOS de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1810 din 15 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378421_a_379750]
-
oamenii au ajuns să creadă că succesul în viață depinde de însușirea deprinderilor nesănătoase. Cu cât le dezvolți, cu atât ajungi să stăpânești lumea. Acești oameni încurcă bunul mers al societății. Ei „se descurcă” în anumite momente, „adună nuiele pentru spinările lor”, dar nu conștientizează răul pe care și-l fac. Onoarea se învață în familie, în școală, în Biserică - cele zece porunci din Vechiul Testament -, în societate, numai că, mulți părinți ai tinerilor din zilele noastre au trăit în trecut fără
DESPRE ONOARE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1980 din 02 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378807_a_380136]
-
fier vechi, în cele țări straineSa nu avem produse românești.... XX. VOI, CEI CU HÂR!, de Mihai Lupu, publicat în Ediția nr. 2269 din 18 martie 2017. Când ați pornit de-aici, de la izvoare, Un hâr va puse Domnul în spinare, În el să stea a vietii dulci speranța, Cu a poverii munci, în alternanta. Să însemnați în calendare dată, Cu până, cu penelul și cu dalta, Să scriți, să zugrăviți și să ciopliți Să arătați cum viața v-o trăiți
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/378755_a_380084]
-
pururi nu au moarte, Oricât ar merge lumea de departe. Acuma parcă mai sfințit vi-i locul Și mulțumiți că v-a surâs norocul! Citește mai mult Când ați pornit de-aici, de la izvoare, Un hâr va puse Domnul în spinare,În el să stea a vietii dulci speranța,Cu a poverii munci, în alternanta.Sa însemnați în calendare dată,Cu până, cu penelul și cu dalta,Să scriți, să zugrăviți și să cioplitiSa arătați cum viața v-o trăiți,Să
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/378755_a_380084]
-
pădurile numai la cinematecă. Deie donul să fiu prea pesimist dar ..... Deci echipa a ajuns cu greu la punctul de lucru. Vor locui acolo o întreagă săptămână în corturi sau un simulacru de colibe amenajate mai mult din crengi. Pe spinarea boilor a fost adusă păpica livrată de SAM (Serviciul de Aprovizionare al Muncitorilor) compusă din slănină sărată, marmeladă, pâine cu cartofi, carne uscată și mălai. La asta se mai adaugă ce au grijit gospodinele fiecăruia în parte sau pentru bucătăria
AMINTIRI DIN PĂDURI de EMIL WAGNER în ediţia nr. 2001 din 23 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378895_a_380224]
-
o pantă abruptă presărată cu multe pietre, apăru o ființă ciudată, rară în acele parți, mergând doar pe membrele de dinapoi, ființă înaltă, cu pieptul acoperit de păr mult, cu o blană de cerb acoperindu-i mijlocul, desculță. Ducea pe spinare o căprioară grea, inertă, cu capul căzut în jos. Această ființă ciudată urca anevoie treptele de piatră spre o țintă nelămurită, care, poate, era o peșteră sub vârful muntelui. În urma acestei ființe, cam la o sută de pași în urmă
PĂDUREA ŞI OMUL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1852 din 26 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379903_a_381232]
-
spre o țintă nelămurită, care, poate, era o peșteră sub vârful muntelui. În urma acestei ființe, cam la o sută de pași în urmă, urca încă o ființă de același fel, ceva mai slabă, de asemenea cu o căprioară inertă pe spinare. Omul Acele două ființe ciudate în pădure erau doi oameni. De unde veneau ei? Unde se duceau? Cine ar putea să zică? Poate locuiau undeva pe-aproape, având vreo casă primitivă, într-o colibă sau peșteră. Sau poate erau de undeva
PĂDUREA ŞI OMUL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1852 din 26 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379903_a_381232]
-
cete rivale, sau de cotropitori veniți de la mari depărtări. În acele vremuri, puțini oameni aveau așezări stabile. Ceva mai mulți erau cei care migrau, cu averea lor (animalele în speță), cu copiii și soțiile. Cu calabalâcuri în căruțe sau pe spinarea animalelor, plecau dintr-un loc în altul. Unii dintre aceștia veneau din Sud, din Balcani, Dalmația sau Macedonia, unde, se pare, erau populații numeroase, care ajunseseră nevoite să migreze. Ei migrau spre Nord, de-a lungul crestelor Carpaților, ajungând până în
PĂDUREA ŞI OMUL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1852 din 26 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379903_a_381232]
-
nevândută, știind că vor încerca a doua zi să vină din nou în târg. Într-un fel, era pitoresc să mergi dimineața spre târgul din cetate, vedeai o mulțime de oameni urcând-coborând pe cărările rătăcitoare spre creasta muntelui, cărând pe spinare fie desăgi cu marfă, fie cobilițe, de care atârnau coșuri. Alții, mai pricopsiți, duceau marfa la târg încărcată pe spinarea măgarilor, sau a catârilor. Cea mai mare pricepere la vândut produse în târg avea fata cea mare a familiei, Haldita
CETATEA DE LUMINĂ (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1572 din 21 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379904_a_381233]
-
mergi dimineața spre târgul din cetate, vedeai o mulțime de oameni urcând-coborând pe cărările rătăcitoare spre creasta muntelui, cărând pe spinare fie desăgi cu marfă, fie cobilițe, de care atârnau coșuri. Alții, mai pricopsiți, duceau marfa la târg încărcată pe spinarea măgarilor, sau a catârilor. Cea mai mare pricepere la vândut produse în târg avea fata cea mare a familiei, Haldita. Avea ea un fel drăgăstos de a vorbi cu oamenii, iar aceștia o îndrăgeau mult și cumpărau mai tot ce
CETATEA DE LUMINĂ (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1572 din 21 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379904_a_381233]
-
gospodăriile țărănești pitoresc amenajate, cu ogoarele și stogurile de fân din preajma lor. Pe cer, nici urmă de nori! Iar în zare, se profilau piscurile albe ale Munților Rodnei. În celelalte părți ale orizontului se vedeau sate și iarăși sate, pe spinările aurii ale dealurilor peste care sclipeau căsuțe și cabane mărunte de tot. Rotind privirile, m-am oprit o clipă asupra pădurii în care aterizase acel fantastic obiect cosmic. Acolo nu se vedea nimic deosebit. Doar bradul din preajmă se uscase
FINAL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379958_a_381287]
-
și că toate coroanele brazilor aveau un nimb imperceptibil de lumină. Am urcat o vreme muntele pe o configurație întortocheată a traseului, până am început să simțim că intrăm într-un povârniș abrupt. De la o oarecare înălțime se puteau vedea spinările întunecate ale munților rămași în urmă. Zărisem chiar, în plan îndepărtat, poiana albă, unde se afla Observatorul Astronomic. Începusem să prind oarecare speranță. Trebuia să ajungem neapărat pe linia reperelor plănuite de mine. În fine, am reușit să le aliniez
PUTEREA RAZEI ALBASRE (5B) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379951_a_381280]
-
dimineața! - Bine! Dacă zici tu că stai aici, eu urc încet acasă, că am sacoșele astea mari și grele cu hăinuțele tale. Apoi trimit pe bunicul tău să te caute, să te ia de-aici și să te aducă în spinare acasă. Bunica nu stătu de tocmeală, tot urca la deal câte un pic și se tot uita vicleană în urmă, să vadă ce face nepotul ei. Lui Ionuț nu-i venea a crede că bunica chiar îl lasă acolo. Dacă
PRIMA ZI LA MUNTE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2179 din 18 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379959_a_381288]
-
înhămat la un car hodorogit. Pe scândura pusă în fața carului ședea un țăran cu hățurile și cu biciușca în mâini, cu o pălărie verzulie spălăcită și pleoștită cocoțată pe cap, cu o flanea soioasă de lână peticită și ponosită în spinare și cu niște ciubote rele și largi în picioare. Ajungând în dreptul meu, după ce-mi răspunse la "bună ziua" și după ce-mi cercetă bagajele, căruțașul clătină din cap apoi, trăgând de hățurile calului, strigă: - Ho! Hooo!... Prrr! Oprește!... Ca să oprească
PUTEREA RAZEI ABASTRE (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379906_a_381235]
-
meu iar mie îmi țiuiau urechile. Lătrăturile acelea au avut însă și partea lor bună, căci după vreo câteva minute, de după un colț al cărării ce ducea spre pădure, răsări un moșneag îmbrăcat în niște haine ponosite și cărând în spinare o sarcină de crengi uscate. Ajuns în dreptul unei șure de lemne, moșneagul trânti sarcina la pământ și căută cu privirea să vadă pricina pentru care lătra câinele. - Aha! Ce-i cu tine, băiete? Pe cine cauți? - Bună ziua, moșule! Să-ți
PUTEREA RAZEI ABASTRE (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379906_a_381235]
-
luminând puternic, o clipă, apoi stingându-se. Cât stătuse el așa admirând feeriile cerului, auzi în noapte un zgomot de lemne la poartă. Se duse să vadă ce e acolo. Când colo, sosise bunicul din pădure, pe întuneric, ducând pe spinare doi răzlogi lungi de molid, care-i trebuiau la un gard, seara e mai ușor de cărat sarcini de lemne în spinare, decât ziua, în plin soare. Bunicul trânti răzlogii dincolo de gardul de la poartă, deschise și închise poarta, ridică răzlogii
CERUL ÎNSTELAT de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2271 din 20 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379961_a_381290]
-
poartă. Se duse să vadă ce e acolo. Când colo, sosise bunicul din pădure, pe întuneric, ducând pe spinare doi răzlogi lungi de molid, care-i trebuiau la un gard, seara e mai ușor de cărat sarcini de lemne în spinare, decât ziua, în plin soare. Bunicul trânti răzlogii dincolo de gardul de la poartă, deschise și închise poarta, ridică răzlogii, și-i târâi în jurul gardului de la livadă, tocmai aproape de șura de lângă grajd. De bună seamă, îl zări pe Ionuț cu Motocel în
CERUL ÎNSTELAT de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2271 din 20 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379961_a_381290]
-
mănânce ori le adăpa. Când pleca la câmp, era fericit. Țesăla cele două vaci în fiecare zi, le mângâia, le vorbea mult și se îngrijea să se întoarcă acasă cu ele sătule. Să le vadă burta umflată până peste șira spinării și ugerele pline, pietroase de greutatea laptelui din ele. Multe povești spunea Gabriel și câinilor ori pisicilor, în timp ce-i îngrijea sau când avea răgaz să se mai joace cu ei. La școală era mai simplu. Lumea nu se schimba, era
EPISODUL 8, CAP. III, NOAPTEA FRĂMÂNTĂRILOR, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1654 din 12 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379943_a_381272]
-
nevoia să mă prezint și am întins mâna spre ea spundu-mi numele, o mână micuță cu degete lungi și fine, s-a odihnit pentru câteva clipe în mâna mea. Atingerea a fost electrizantă, am simțit un fior plăcut pe șira spinării, ochii reci și indiferenți ce îi ațintisem asupra ei s-au transformat imediat. Locul răceli a fost luat de blândețe și dorință, inima îmi bătea să spargă pieptul, am vrut să spun ceva, cuvintele nu prindeau glas, bâiguiam neinteligibil, fata
PRIMA IUBIRE. de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2034 din 26 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380027_a_381356]
-
înfuriat de apele ce veneau de la deal și-l îmbogățeau la cotul ăsta, unde... Dar nu dusesem la capăt amăreala gândului, că mă simțisem apucată de mâneca flanelei și târâtă vijelios în susul povârnișului, chiar la colțul căsoiului, apoi, împinsă de la spinare până reazemul devenise de nădejde. Îmi făcusem trei cruci largi și lacrimile mi se legaseră sub nodul baticului când mă aflai scăpată! Ce zici?! Nu! Nu l-am mai văzut de-atunci! Și cum aș mai fi vrut-o, nu
CE SĂ FI FOST?! – PREMIUL AL II-LEA PENTRU PROZĂ SCURTĂ LA FESTIVALUL NAŢIONAL DE LITERATURĂ “AGATHA GRIGORESCU BACOVIA” de ANGELA DINA în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381816_a_383145]
-
paralel, acela înlăuntrul mănunchiului de înțelesuri ițindu-se de după armura cuvintelor gândite și zise. Fără nicio tentă de disimulare, se cere un „prim-ajutor”: „oameni buni,/ trageți ziua afară/ înainte să moară/ în cârciuma neaerisită./ câteva clipe/ am crezut că văzusem/ spinarea tatei/ arcuită/ peste tăblia mesei cu mușama/. aducerea aminte/ se șterge la gură/ cu dosul palmei./ dă drumul sudalmei/ printre dinți,/ de sfinți părinți,/ de renunțare./ mâine va fi ziua cea mare/ în care ne vom scula treji./ lașii vor
LUMINIŢA POTÎRNICHE ÎNTRE ZORI ŞI APUS, NEHOTĂRÂREA FIIND MAI BUNĂ DECÂT CERTITUDINEA HAOSULUI de DANIEL MARIAN în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381845_a_383174]
-
strâns de un cot, femeia slăbănoagă cu genunchii veșnic flexați, care înainta cu pași mărunți, târșiți, șchiopătând ușor din șoldul stâng. Fața-i inexpresivă, cu tenul palid și încă tânăr, făcea dificilă aprecierea vârstei, iar postura aceea a ei, cu spinarea mereu curbată și genunchii îndoiți și înțepeniți, atrăgea imediat privirea care, rămânea captivă în contemplarea a ceea ce, în ansamblu, părea a întruchipa o ciudată cifră doi, ce se mișca hilar pe trotuar, de parcă ar fi fost atașată de invizibile schiuri
DESCÂNTECUL AMIEZILOR de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381834_a_383163]
-
ursoaică și un pui... Vai de viața omului! De spontan v-ați întâlnit, Uitați din ce parte ați venit. De vă-ntoarceți cu spatele, Veți plăti cu viața gafele! Pe tine va fi călare, Și nu-l poți purta-n spinare, Că ursul este ca romul, De ți-e frică, el dă tonul! Cu ursul să nu glumiți, De-i aproape nu fugiți! Iute din urmă v-ajunge Și cu gheara vă străpunge! Dacă ursul e rănit Și cu voi s-
FERIȚI-VĂ DE URS de DEOGRATIA ARTANGEL în ediţia nr. 2251 din 28 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380318_a_381647]