10,783 matches
-
-l pună pe Isus în fața unei decizii radicale. Strategia pare simplă. Iuda Îl va da pe Isus pe mâna preoților, silindu-l în felul acesta să stârnească insurecția mult așteptată. Din păcate, pariul s-a dovedit greșit. Departe de a stârni și conduce o insurecție armată, Isus se lasă crucificat, spre stupefacția și disperarea lui Iuda, care abia atunci pricepe adevărata „culoare” a mesianismului Învățătorului: una spirituală, în nici un caz politică. Dar e prea târziu. Sinuciderea rimează pentru De Quincey nu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
uscarea pământului, Noe a ieșit din corabie și a început să răsădească plantele salvate. Printre ele și vița-de-vie. Un înger (același Phamael) îi spune povestea și-l pune pe gânduri: „Adam a pierit din cauza ei; eu, unul, nu vreau să stârnesc mânia lui Dumnezeu răsădind-o!” și după ce s-a rugat cu lacrimi timp de patruzeci de zile, Domnul i-a trimis în ajutor un alt înger, cu următorul mesaj: „Ridică-te, Noe, răsădește vița, căci așa grăiește Dumnezeu: amăreala ei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
primul lucru pe care îl face gazda e să spele, în semn de bună primire, picioarele oaspetelui. Al doilea semn, declanșat în mod spontan și oarecum irațional, este plânsul în care izbucnește Abraham atunci când se apleacă deasupra apei binecuvântate. Plâns stârnit din senin, ca o presimțire tainică și, în același timp, plâns molipsitor. Căci, văzându-și tatăl podidit de lacrimi amare, Isaac începe și el să plângă, iar arhanghelul Mihail nu se poate abține nici el, contemplând scena. Lacrimile sale cerești
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
nu mai viețuiască. și, după șapte zile, toți cei care nu s-au trezit încă se vor trezi, iar cei întinați vor fi nimiciți” (4Ezdra 7,30-31). Pesimismul față de lumea prezentă este accentuat, stimulat în sens negativ de optimismul utopic stârnit de lumea de dincolo. La urma urmei, în ce rezidă capacitatea de atracție a scrierilor apocaliptice, dacă nu tocmai în descrierile amănunțite ale lumii de apoi („vremea viitoare”), pe care vizionarii vor fi avut privilegiul să o viziteze de pe-
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
subiect-predicat, agrementată cu nițică spoială arhaizantă, plus ceva neaoșisme lăcrămoase. Îmi plac și mie arhaismele, dar la locul lor, în paginile autorilor din secolele trecute, acolo unde le este locul și unde sună realmente frumos. Papagaliceasca arhaizantă modernă nu poate stârni decât haz, ca și papagaliceasca neologizantă. Noi am ales calea traducerii curgătoare, limpezi și elegante. Diferențele dintre registrul poetic și cel cronicăresc, dintre tonul sapiențial și diatriba profetică se afișează singure, cu condiția ca traducătorul să respecte expresia de bun-simț
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
acesta este dezideratul). În Franța o asemenea traducere a Bibliei a fost propusă de celebrul André Chouraqui. Riscurile îmi par însă destul de mari. În primul rând, un text tradus în românește, dar cu topică neadecvată, calchiată după LXX, fie va stârni haz, fie suspiciune. Doar cei câțiva „esteți”, degustători ai dadaismului hipercult, vor savura un astfel de produs. În al doilea rând, o traducere radical „etică” poate îndepărta - chiar dezgusta - publicul de o carte, valoroasă în original, dar devenită ciudată în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
ni se făcea, așa, dor, deodată, de ceva... De ce anume, nici noi nu știam... Dar locul acela și asta v-o spun sigur ne chema. Cum stăteam noi pe pod și ne uitam așa, în apa limpede a râului, se stârni vântul. Era o adiere ca oricare alta, plină de mireasma apei și dulce... cum e primăvara aerul pe la noi. Soarele strălucea, dar era încă rece vremea se vede că ninsese la munte... Ne-am uitat unul la altul și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
acum fratele meu. Și cum mă uitam, așa, la crucea bunicului și mă rugam în gând să-l primească Domnul și să-l odihnească bine pe el, care nu cunoscuse decât truda toată viața lui, mi se păru că se stârnește vântul. Mai întâi, așa, ca o adiere ușoară și înmiresmată, apoi ceva mai puternică, s-a jucat o clipă-n pragul casei, în frunzele copacilor, ne-a dat ocol și ne-a ciufulit părul, a scuturat câteva flori albe-amărui din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
pietrelor de munte, se uita la mine... O fi spus, n-o fi spus ceva... nu știu nimic, decât că, atunci când m-am simțit din nou în frunzele și țepii mei, nu mai era nimeni în jur... plecaseră. Vântul se stârnise din nou, așa că am plecat cu vântul... Dar de atunci știu că Tatăl Lui m-a făcut așa, ca să vindec oamenii. Ei, ce-i drept, mă doare puțin când mă smulg din rădăcini, ca să nu mai spun ce tare mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
și mai abitir de El, să nu cumva să vină cu soldații Lui și să-i facă praf și pulbere. Doar văzuseră toți cum a căzut noaptea-n miezul zilei când L-au omorât și ce mai cutremur s-a stârnit atunci! Așa că păzeau bine orașul și oricine umbla fleaura noaptea era băgat la beci pe urmă scos și biciuit în piață, în văzul tuturor, și-l lăsau acolo, mai mult mort decât viu, dar frica și furia tot nu le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
gol acela n-ar mai fi suflet, ci mormânt rece sufletul Acela ține în el toate numele noastre, prinse și aprinse în plămada Iubirii... Dacă ar ajunge la acel "suflet", i-ar fi bine și cald... Ce rece s-a stârnit vântul serii pe peron... Toată viața i-a fost doar despărțire, plecare, așteptare... Așteptare a ce ?! Poate ca toate imaginile străine să plece, oricât ar fi fost de frumoase și să rămână așa, luminat de mâhnirea atâtor despărțiri, Sufletul. Purificat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
război - când Curtea Marțială te pândește de după fiecare colț - nu ai voie să spui nici o vorbuliță În plus, am răspuns: „Am Înțeles! Să trăiți!”... Un camion cu prelată, sub care Își găsiseră adăpost Încă o mulțime de gradați și ofițeri - stârnind tot colbul pustiului rusesc - ne-a dus spre soare-răsare. Când a Început să se simtă miros de praf de pușcă, camionul s-a oprit. „Toată lumea jos”. Vorba ceea: „Până aici ați plătit”. Eu am fost luat În primire de un
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
ca visul... Dacă observați ceva suspect, cântă cucuveaua, că acuma, iarna, doar n-a cânta pitpalacul. Noi vom veni În urma voastră, la vreo sută de pași”... Mergeam de vreo jumătate de ceas. La un moment dat, o scurgere de zăpadă stârnită de nu știu unde, de pe marginea prăpastiei, a curs În fața noastră... Am rămas Înfipți ca doi stâlpi! Urechea și ochii vibrau de Încordare... „Abia a nins și zăpada este pufoasă. Călcăm fără zgomot doar. Nu cred că am fi putut atrage atenția
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
plăcintele pe masă și cu vinul neîntrebat de sănătate. Așa că „mai Îndemnați!” Nene Mitrule - dacă nu te superi - mai roagă butoiul cela să sloboadă ceva udătură, că oala ceea s-a dogit de când stă goală - a intervenit soția lui Petrică, stârnind voia bună a musafirilor... ― Mâine seară Îți vine ție rândul să povestești ce ai făgăduit, tată Toadere - l-a făcut atent Petrică. ― Dacă Îți avea răbdare, că bunîvoință aveți, slavă Domnului, oi povesti și eu ceva. Dacă nu, oi tăce
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
-i dădu de veste că ajunseseră. Culae sări din căruță, ținându-și bine găidulca, ca să n-o prăpădească. Din dosul gardului se auzi un câine lătrând ascuțit. Bade Vasileee!... strigă căruțașul cu un glas gros, care răsună în văzduhul nopții, stârnind și câinii de prin curțile vecine. Hai, bade Vasile, ieși afară, că ți-a venit nepotul!... Ușa căsuței se crăpă cu un scârțâit stins și din dosul ei se ivi umbra unui bătrân, care zăbovi puțin în prag, încercând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
frângă sub povara durerii. După ce ultimele sunete se stinseră, în odăița cu tavanul jos și afumat se așternu o tăcere cucernică. De afară se auzeau niște foșnete ciudate, ca și cum prin preajma casei ar fi dat târcoale duhurile lăutarilor din timpurile vechi, stârnite de cântările lui deadul Vasile. Ai băgat bine la cap cântecele noastre, nepoate? întrebă moșneagul, uitându-se la copil cu ochii săi îngropați adânc în găvanele orbitelor. Ei, ia să-i zici acum împreună cu mine!... Să te văd la ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
în cele din urmă mulțumiri din partea mai marilor peste comerțul cooperatist raional. Nu însă și vreo primă sau vreun spor de salariu, fie el și simbolic. Și nici vreun leu adaos la pensie. Vremea rece și umedă dinaintea iernii îi stârni, în schimb, vechile-i reumatisme, care cu timpul se făcuseră tot mai greu de suportat, așa că un tratament într-o stațiune balneoclimaterică i-ar fi fost într-adevăr de mare folos. Știind bine acest lucru, vicepreședintele sfatului, cu bunăvoința sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
de matematică, îl trimiseseră la București, ca să dea admiterea la politehnică. El, ca un băiat ascultător, se conformase, numai ca pe drum își schimbase intențiile și, în loc să se mai prezinte la politehnică reușise primul pe listă la filologie. Acasă se stârnise, bineînțeles, un adevărat scandal: cum își permisese să înșele în asemenea hal așteptările și încrederea familiei?... Noroc cu bunicul matern, un bătrân hâtru și înțelept, fost negustor de fluiere și de armonici prin bâlciuri, care pusese vorbă bună pentru el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
în asemenea hal așteptările și încrederea familiei?... Noroc cu bunicul matern, un bătrân hâtru și înțelept, fost negustor de fluiere și de armonici prin bâlciuri, care pusese vorbă bună pentru el și reușise, până la urmă, să liniștească furtuna care se stârnise. Nichi e un mare poet! declară Bianca cu vădită mândrie. Stelescu se aplecă și o sărută cu tandrețe, dar apoi protestă râzând că poezia pe care o scria el era deocamdată doar așa, de pamplezir și pentru amuzamentul prietenilor. Poet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
acum și pe deasupra semănând leit cu tatăl său, mai puțin faptul că el nu era surd, o zbughi ca din pușcă pe poarta casei și începu să urle și să alerge prin curte ca un sălbatic, fugărind găinile pașnice și stârnind o hărmălaie cumplită, până în clipa când vecinul Caloianu, venit și el să dea o mână de ajutor la descărcarea lucrurilor din mașină, îl amenință pe bulgărește cu o sfântă de bătaie, dacă nu voia să înțeleagă de vorbă bună să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
din nocivitatea produselor chimice, asta ți-o confirmă cu certitudine farmacista modelată de privațiunile și impasurile vieții. Deci... Unde eram ? Venise ziua... Da. M-a trezit, într-un zori de zi, un vis : se făcea că din spre Miazăzi se stârnise un vânt ușor, un zefir cu parfum de primăvară. La un moment dat am auzit o voce care îmi șoptea că un crai venea să mă scape din oropsire. Nu îi vedeam chipul, nu știam cine este, prin somn știam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
vrut să audă de așa o cerere din partea "boieroaicelor, pușcăriașelor, marginalelor obscurantiste, slugi ale fascismului și capitalismului", cum ne catalogau ei. Viitorul Alindorei devenea cu adevărat preocupant; cunoștințele mai avansate față de copiii de vârsta ei nu au făcut decât să stârnească invidii, comentarii și adeseori pedepse. Totuși, cum-necum viața și-a urmat cursul până în august '68 când au început să circule zvonuri că rușii se puseseră din nou în mișcare și că trenuri militare erau în drum spre Cehoslovacia. Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
de la aceeași școală, așa că la ora H totul era pus la punct până la cele mai mici amănunte. Cu o zi înainte de eveniment, trei elevi dintre cei care au participat la instruire au căzut la vizita medicală pentru un virus imaginar, stârnind indignarea părinților care au obținut aprobarea extinderii grupului la cifra de douăzeci și doi plus comandantul de detașament, ceea ce a făcut ca până la urmă totul să fie OK, fără pericolul amenințării vreunor posibile incidente neplăcute. Așa că elevilor nu le mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
de mare, încât pionierii întrebau cui anume să-i ofere cele două buchete de flori, că n-o fi venit ambasadorul, se lamentau față de vajataia, mai ales că aveau și ceva întrebări pentru Excelența Sa. Surprindere, nedumerire și chiar dezorientare a stârnit neobișnuita descindere a acestui trimis american în Uniunea Sovietică și în rândul asistenței din sala de conferințe, dar și între oficialități. Că prapaganda antiamericană zicea cu totul altceva, că ea se orienta în esența ei pe combaterea asupririi populației de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
voinicoasă, și-a lăsat toate treburile baltă și a venit în zonă, cum spunea el, cu limbajul minunat de serviciu pe care-l avea în dotare. Chiar mă bucuram, mă umflam de-a dreptul în pene, pentru faptul că am stârnit și interesul oficialităților, cum mi-a spus apoi Nineta, remarcă pe care am considerat-o ca fiind o apreciere pe cinste a talentului meu de solist vocal, instrumentist, compozitor și dirijor. Dar credeți că s-au oprit laudele aici? Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]